30 septembrie 2012

Biserica cu zodii din Turda

Zodiacul din Biserica Rățeștilor
Acum o săptămână dl. Dimitrie Olenici ne deschidea în Baia Mare pe videoproiector un document Word intitulat "Zodiace în biserici românești", de fapt un colaj alcătuit din mai multe articole de presă pe această temă, dintre care unul mi-a atras imediat atenția. În el era vorba despre o reprezentare bisericească a zodiacului în interiorul unui lăcaș de cult din Turda, cam departe de cosmologia ecleziastică suceveană, dar față de Cluj numai la o aruncătură de băț. Am fost deci azi până la biserica turdeană cu pricina ("Adormirea Maicii Domnului" de pe Str. Gheorghe Lazăr) și am făcut niște poze. Fresca se găsește tocmai în stânga și în dreapta intrării, pe un tavan destul de jos care m-a obligat să mă întind pe podea pentru a cuprinde pictura în cadru (spre mirarea puținilor enoriași prezenți la vecernie!)

Exterior
Interior
Stânga: Săgetător, Peștii, Balanța, Scorpionul, Crabul (Racul), Leul
Dreapta: Taur, Vărsătorul, Capricornul, Gemenii, Unicornul (Berbecul?), Fecioara

28 septembrie 2012

Vecina noastră Luna

În 1960 apare la Casa Scânteii din Bucureşti o carte plină de farmec despre Lună, în ediţie revăzută şi adăugită, semnată cu pseudonimul I. M. Ştefan. Autorul era un pasionat al ştiinţei cerului, dar şi al science-fiction-ului, domeniu în care de asemenea s-a remarcat prin câteva titluri.

Revenind la astronomie, zilele acestea am scanat pentru voi cartea Vecina noastră Luna. Rezultatul îl găsiţi mai jos, împreună cu harta anexată la ultimele pagini, cu susul în jos, zugrăvind relieful lunar aşa cum se vede printr-un telescop ce rastoarnă imaginile.



I. M. Stefan - Vecina noastra Luna

22 septembrie 2012

Seminar la Planetariul din Baia Mare


Ieri am participat în Baia Mare împreună cu dl. Dimitrie Olenici și dl. Ioan Mircea Corpodean la dezbaterea intitulată "Simbolistica cerului în viziune populară românească și comparația cu alte mitologii stelare". Seminarul face parte din proiectul mai amplu "Constelații românești tradiționale", derulat de Planetariul Baia Mare în parteneriat cu Muzeul de Etnografie și Artă Populară Baia Mare și Asociația Arta Educației. Proiectul este finanțat de Administrația Fondului Cultural Național.  

Vizitatorii: Ioan Mircea Corpodean, Dan Uza și Dimitrie Olenici
Am avut parte de o primire caldă din partea dlui. prof. Ioan Bob, directorul Muzeului de Mineralogie Baia Mare, instituție de care aparține și Planetariul din localitate.

Ioan Bob și Dimitrie Olenici
La Planetariu gazde ne-au fost Mircea Lițe, Managerul proiectului "Constelații românești tradiționale" și Ovidiu Ignat, Șeful Secției. Am constatat că de la ultima mea vizită s-au executat ample lucrări de renovare și modernizare.

 


Am avut plăcerea să cunosc trei olimpici băimăreni de talie internațională în astronomie, alături de dl. Lucian Stoian, profesorul lor îndrumător de la Colegiul Național Vasile Lucaciu din Baia Mare. De la stânga la dreapta în fotografia de mai jos, stelele astronomiei românești de mâine poartă numele Tudor Suciu, Cristian Ignat și Paul Andrei Draghiș. 


Gazdele ne-au oferit un mic preview al expoziției digitale, piesa de bază a proiectului. Mai concret, pe 9 televizoare vor rula începând de luni și până în noiembrie scurte filmulețe de prezentare cu principalele constelații românești tradiționale, însoțite de materiale audio de informare.


 


În cadrul seminarului propriu-zis, dl. Dimitrie Olenici de la Planetariul Suceava a vorbit despre simbolurile zodiacale și solare întâlnite în lumea satului românesc, iar discursul dnei. Janeta Ciocan de la Muzeul de Etnografie și Artă Populară din Baia Mare s-a axat pe legătura dintre constelații și viața țăranului român. Contribuția mea în proiect a fost tratarea pe scurt a relației dintre stele și religie

 

18 septembrie 2012

Momente și figuri din istoria astronomiei românești

Clujul într-o gravură de epocă

Știați că primul observator astronomic de la noi a funcționat la Oradea? Pe la mijlocul anilor 1400, pe fondul unui climat filo-latin, întâlnim la curtea episcopală a cetății Varadinum pe umanistul Ioan Vitez, persoană de largă cultură și mare iubitor al științelor epocii, printre care se număra și astronomia. Lui îi datorăm existența primului observator, performanță remarcabilă chiar și pentru Europa. Căci celebrul astronom Tyco Brahe va pune bazele Uraniborg-ului din Danemarca abia peste 100 de ani, dar desigur acolo vorbim de alt calibru! Și tot legat de temă, vă recomand excelentul articol scris de Marius Deaconu despre vechea astronomie orădeană.

La Cluj, primul observator astronomic a fost întemeiat de profesorul iezuit Nicolae Janoși, cândva între 1700-1750. Acesta a scris și o lucrare de astronomie, în limba latină. El va începe construcția unui turn astronomic în cadrul universității, finalizat în 1759 și dotat cu diferite instrumente: un cvadrant mobil, un orologiu astronomic, telescoape, etc. De acea perioadă a astronomiei clujene se leagă, deși pentru scurtă vreme, numele lui Maximilian Hell, matematician profesor la Universitatea din Cluj.

O sinteză excelentă a evoluției științei astronomice la noi în țară (inclusiv viziunea țăranului român asupra cerului) găsiți în lucrarea pe care am plăcerea să v-o prezint mai jos scantă pentru prima dată. Este vorba de "Momente și figuri din istoria astronomiei românești", autori I. M. Ștefan și V. Ionescu Vlăsceanu, carte apărută la Întreprinderea Poligrafică Cluj în 1968.

(Cercul de Stele) I. M. Stefan, V. Ionescu Vlasceanu - Momente si figuri din istoria astronomiei romanesti

16 septembrie 2012

Cadran solar măcinat de timp

Cadranul solar de la Grădina Botanică din Cluj. Foto Laura Marcu 2010
Pe la începutul anului 2010, Laura Marcu posta pe blogul ei câteva imagini cu proaspăt instalatul (pe atunci) cadran solar orizontal de la Grădina Botanică din Cluj. Între timp s-au scurs aproape 3 ani. Trecând azi pe strada Republicii, am fost mânat spre piedestalul din piatră de Viștea de un singur gând: cum se prezintă oare ceasul azi? Iată cum l-am găsit.

Cadranul este făcut din alamă, un aliaj dintre cupru și zinc care odată cu timpul suferă un proces de oxidare, având drept rezultat schimbarea culorii dintr-o nuanță deschisă în negru. Pentru a-i conserva aspectul din primele luni, "ctitorii" săi trebuiau să aplice un lac special pentru metale, dar acest aspect se pare că a fost omis sau poate că dânșii au mizat tocmai pe efectul de învechire - o alegere proastă, dacă mă întrebați pe mine. Căci pe turta neagră din colț de grădină abia dacă mai poți distinge umbra gnomonului și gradațiile orare!
Unde e amplasat cadranul solar din Grădina Botanică

15 septembrie 2012

Jocul numelui Deneb

"El socotește numărul stelelor și le dă nume la toate." (Psalmi 147, 4)

Itinerariu printre constelațiile cu coadă ale cerului de toamnă
Pentru observatorul de ocazie limbajul sferei cerești reprezintă o taină aproape de nepătruns, dar abia răsfoirea unui atlas stelar îi dezvăluie adevărata complexitate ce se ascunde în spatele denumirilor de stele. 

Printre cifre, alfa, beta, gama, de-a lungul timpului, aștrii au purtat nume variate. De la astromii de curte care i-au botezat după bunul plac, dornici să intre în grațiile suveranilor, până la reglementările stricte de nomenclatură impuse azi de Uniunea Astronomică Internațională, peste această lungă istorie a etimologiilor cerești riscă să se așeze încet praful... de stele. Căci după declinul Imperiului Roman, când tenebrele evului mediu au învăluit întreaga Europă, astronomia s-a mutat în răsărit. Și în mod paradoxal, purtătorii noii torțe s-au dovedit a fi arabii pe care societatea apuseană în disoluție îi numise barbari. Dar vremurile lucrează necontenit și flacăra arabă se va stinge la rândul său, lăsând în urmă abia câteva "slabe pâlpâiri în apus", după cum arată Prof. Gh. Chiș și Nicolae Teodorescu în cartea lor "Cerul o taină descifrată". Și o bună parte din semnificațiile poreclelor stelare întrebuințate de acești ocrotitori orientali ai tradiției astronomice s-a pierdut odată cu transpunerea lor în latină.

Câteva denumiri stelare provin din greacă (Sirius din Câinele Mare de la "dogorâtor, arzător", Procyon din Câinele Mic de la "înaintea câinelui"), altele din latină (Regulus din Leu însemnând "micul rege" sau Polaris pentru Steaua Polară din Ursa Mică), dar cele mai multe porecle au origine arabă.

Pentru următoarele seri senine vă propun un itinerar etimologic stelar ce are la bază cuvântul arab pentru "coadă", Deneb, și cred că veți fi surprinși să aflați câte stele împărtășesc această denumire!

Primul pas va fi identificarea triunghiului de vară, acea grupare de trei luceferi ce se dezvăluie pe înserate aproape de zenit.


În vârful ce revine constelației Lebăda, marcând coada acestei zburătoare, găsim primul și poate cel mai cunoscut Deneb, una dintre cele mai mari stele ale galaxiei noastre, o prescurtare rușinoasă de la porecla arabă Al Danab al Daiaia: "coada găinii".  


În apropierea unei aripi găsim mica constelație Delfinul, cu steaua Epsilon de magnitudine 4 poreclită tot Deneb, de la Al Danab al Dulfim.


Reîntorcându-ne la triunghiul de vară, trebuie să spunem că în preajmă găsim o altă constelație ce întruchipează un animal zburător. Pe lângă strălucitorul Altair, ea găzduiește nu una, ci două steluțe ce poartă numele Deneb. Este vorba desigur de Vulturul, privit deunăzi în cu totul alt mod decât acum, pentru că pe Denebii de aici îi vom regăsi în mod bizar nu în coadă ci într-una din aripi.  Stelele Epsilon și Zeta sunt "Coada Vulturului" pentru arabi, Deneb al Okab Borealis și Deneb al Okab Australis, a căror diferențiere lexicală se impune prin poziția lor apropiată: mai nordică în cazul primei stele, respectiv, sudică, în cazul celei de-a doua.


Coborând pe arcul de cerc spre orizont străpungem brâul zodiacal, fâșia de cer întinsă pe aproape 10 grade de-o parte și de-a alta a eclipticii, unde întâlnim Capricornul, animal fantastic redat ca jumătate capră jumătate pește, cu steaua albă Deneb Algiedi în coadă.


În stânga jos față de Deneb Algiedi îl găsim pe Fomalhaut, singuraticul vestitor al toamnei, despre care am mai vorbit aici. Steaua se află în constelația Peștele Austral, a cărui coadă a fost cu timpul inclusă în constelația sudică Cocorul, din care noi românii vedem în condiții optime abia ciocul ridicându-se deasupra orizontului. Și steaua Al Danab - sau "coada" - marchează tocmai acest punct, denumirea arabă pentru steaua Gama Gruis amintind în fapt de vechea terminație dorsală a peștelui de demult.


Încheiem turul nostru prin constelațiile cu coadă ale cerului autumnal cu o grupare ce cuprinde într-însa chiar trei stele care își împart aceeași poreclă: Deneb Kaitos (Beta Ceti), Deneb Kaitos Shemali (Iota Ceti) și Deneb Algenubi (Eta Ceti) sunt sori ce țin locul înotătoarei dorsale a constelației Balena. 


Stele ce poartă denumirea Deneb întâlnim în două constelații zodiacale populare mai greu vizibile în această perioadă de an: Leul și Scorpionul. Steaua Denebola, coada Leului, răsare acum aproape deodată cu Soarele (vorbim de un așa-numit răsărit heliacal al stelei), prilej cu care ne este ascunsă vederii. Dar de la o zi la alta ea se va despărți tot mai mult de Luminător și o veți putea urmări în condiții bune pe cerul dimineții odată cu sfârșitul lunii septembrie.


Cât despre Scorpion, constelație de vară, o veți găsi doar o oră-două după apusul Soarelui înspre sud-vest. Căutați luceafărul roșiatic Antares. Despre Deneb Elaakrab, denumirea arabă a stelei Upsilon ce abia se ivește de orizontul nostru, aflăm în treacăt din opera astronomului italian Giovanni Battista Riccioli, citat de Richard Hinckley Allen în Star Names - Their Lore and Meaning, lucrare pe care v-o recomand și vouă.


11 septembrie 2012

Binoclu Auriol 12x32 de la Lidl


În oferta actuală a magazinului Lidl găsim și micul binoclu Auriol 12x32 la prețul de 55 lei. Deși îi poate satisface cu brio pe excursioniștii de ocazie sau pe birdwatcheri, dimensiunile reduse ale obiectivului său (32 mm) vor trezi dezamăgire în rândul astronomului amator... și pe bună dreptate! Specialiștii recomandă să folosim pentru astronomie binocluri de cel puțin 40 mm deschidere pentru a colecta cât mai multă lumină. Un binoclu de 40 mm va colecta cu aproape 60% mai multă lumină decât unul de 32 mm, producând imagini sesizabil mai luminoase. Dacă am văzut că cel de-al doilea număr reprezintă diametrul obiectivului în milimetri, primul parametru ne indică puterea de apropiere a instrumentului. O mărire de 12x reclamă o susținere stabilă, altminteri imaginea Lunii va începe să ne danseze în ocular. 

În concluzie, nu vă recomand să achiziționați binoclul Auriol 12x32 pentru privit stelele, decât cel mult poate pentru Lună. Mult mai bun pentru această categorie de interes e versiunea lui superioară, de 10x50. Ultima dată l-am văzut tot la Lidl, prin primăvara, la un preț de sub 100 lei. Aveți în vedere că în acest lanț de magazine ofertele sunt ciclice: vin și trec repede. Va trebui să pândiți deci modelul 10x50, dar eu zic că merită!   

10 septembrie 2012

Un semn ceresc de iarnă

Ne îndreptăm încet spre anotimpul friguros. Pe lângă temperaturile în scădere, cerul nocturn oferă un alt semn de preschimbare hibernală. Constelaţia Orion, tablou stelar de iarnă, îşi face apariţia timid spre sud-est în a doua parte a nopţii. Gruparea va răsări cu circa 4 minute mai devreme în fiecare zi datorită mişcării de revoluţie a Pământului. Cei trei sori albaştri de la cingătoarea vânătorului (Alnitak, Alnilam, Mintaka) sunt Craii de la Răsărit. Ei vestesc naşterea Luminătorului Sirius, stea de prim rang pe care o vom afla urmând linia imaginară spre orizont.

Ora 3 dimineaţa, înspre sud-est

4 septembrie 2012

Un cadran solar orizontal din hârtie


La fiecare început de septembrie cadranele își dau întâlnire cu Soarele, ecuația timpului se anulează şi timpul solar adevărat coincide cu timpul solar mijlociu. Fenomenul se mai repetă de încă 3 ori în an, în jurul datelor de 15 aprilie, 15 iunie și 25 decembrie.

Dacă ne propunem să stabilim zilnic momentul culminației superioare a Soarelui, spre exemplu folosind o lunetă de pasaj sau lungimea umbrei unui simplu gnomon, vom găsi că intervalul de timp ce delimitează ziuă solară adevărată variază în decursul timpului. Raportată la ceasul de pe mână, amiaza solară locală vine ba mai iute, ba mai târziu, fapt ce a determinat ceasornicarii din Paris să trâmbițeze acum 300 de ani: "Soarele indică timpul în mod înșelător!". Ceasurile au însă ca reper nu Soarele adevărat, ci cu un soare fictiv mijlociu neobservabil care, spre deosebire de cel real, prezintă o mișcare imaginară uniformă de-a lungul ecuatorului ceresc, după o medie zilnică anuală. Faţă de acesta, pentru observatorul terestru, Soarele adevărat pare a avea un parcurs indecis: el fie accelerează, fie rămâne în urmă. Vinovate de aceasta sunt orbita noastră eliptică și înclinarea axei Pământului.

Vă propun să urmăriți efectul acest fenomen (ecuația timpului) în derulare de pe pervazul interior al unei ferestre sudice, construind un ceas solar cu mijloace simple. Aveți nevoie de o coală de hârtie, un compas, un raportor, o foarfecă, creion, lipici și un liniar.

Pentru început veți desena pe foaie un cerc având centrul in mijloc și veți marca o rază.


Folosind raportorul luați ca reper raza cercului și marcați simetric în stânga și în dreapta sa un unghi egal cu latitudinea locului de observații. Pentru Cluj am rotunjit la 47 grade.



Cele două felii odată ridicate în 3D vor constitui latura stângă și dreaptă a gnomonului.


În continuare folosind raportorul luați pe rând ca bază noile raze trasate mai sus și marcați unghiurile orelor. Pentru latitudinea aleasă de mine ele sunt:

Ora 12: 0 grade
Ora 11 și ora 13: 11,09 grade
Ora 10 și ora 14: 22,89 grade
Ora 9 și ora 15: 36,18 grade
Ora 8 și ora 16: 51,71 grade
Ora 7 și ora 17: 69,88 grade
Ora 6 și ora 18: 90 grade


Veți obține o figură similară. Decupați și îndoiți cercul după diametrul dat de prima rază trasată.





Faceți o tăietură de-a lungul razei opuse primei trasate și îndoiți corespunzător prin rotirea jumătăților. Astfel veți putea să aduceți în relief gnomonul. Aplicați lipici între laturile gnomonului pentru stabilitate.



Marcați orele pe liniile lor corespunzătoare și expuneți produsul în apropierea unei fereastre orientate spre sud. Potrivirea se va face prin rotire, astfel ca gnomonul să indice nordul geografic, iar citirea corectă a orei se va face după cum urmează:

Ora adevărată = ora citită + 1 h corecție timp legal de vară (dacă este cazul) + 26 min corecție longitudine (pentru Cluj) +/- corecția dată de ecuația timpului (acum aproape 0)

Odată cu trecerea săptămânilor va trebui să suprimați tot mai tare ora citită pentru a obține ora adevărată: Soarele real o ia tot mai mult înaintea Soarelui fictiv mijlociu până la sfârşitul toamnei. Veți găsi că diferența de timp atinge un maxim de aproximativ 16 minute la începutul lunii noiembrie.

LinkWithin

Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...