31 decembrie 2012

O comparație lunară și Jupiter

M-am gândit să fac o comparație între Luna văzută prin zoom-ul aparatului foto Canon SX260 HS (total 80X din care 20X optic) și Luna văzută prin ocularul de 25mm al telescopului Skywatcher Maksutov 90/1250 (factor de marire 50X). Am încercat să păstrez încadrarea prin crop, aplicând pentru ambele cazuri în Irfan View doar un efect de sporire a contrastului cu valoarea 60. 

Luna. Aparat foto Canon SX260 HS ultra-zoom.
Luna. Telescop Skywatcher Maksutov 90/1250.
Deși spectaculos, testul nu e tocmai corect deoarece compară 50X optic cu un 20X optic efectiv, dincolo de care încep să apară degradări de imagine în cazul aparatului foto, după cum se poate vedea. În plus, imaginea prin telescop pare mult mai luminoasă, dar acest aspect s-ar fi putut corecta printr-o ajustare a expunerii fotografice.

Concluzie:
Deși aparatul vostru foto este înzestrat cu un zoom puternic, nu vă așteptați totuși la minuni în ceea ce privește puterea de rezoluție și calitatea imaginilor la apropieri mari; la urma urmei bătrânul telescop își justifică numele (tele - departe, skopein - a observa).

În încheiere am surprins o vedere din împărăția lui Jupiter: planeta împreună cu sateliții săi principali care o înconjoară (Io, Europa, Ganymede, Calisto).


19 decembrie 2012

Originea Diavolului

Secțiune din fresca Mănăstirii Cozia reprezentând Diavoli. Foto Radu Gaciu.
Deși Vechiul Testament nu face nicăieri referire la Diavol, întâlnim totuși un cuvânt familiar pe care azi îl asociem Necuratului: Satana sau Satan, după forma lui greacă respectiv ebraică. Termenul, supus de altfel articulării gramaticale, nu desemnează un nume propriu ci mai degrabă o titulatură, însemnând oponent sau adversar. Într-o secvență din Noul Testament, când apostolul Petru se opune din milă și compasiune unei agende divine sortită a sfârși în suferință, Isus îl numește satan - adică adversar.  
"Dar Isus S-a întors și a zis lui Petru: <<Înapoia Mea, Satano: tu ești o piatră de poticnire pentru Mine! Căci gândurile tale nu sunt gândurile lui Dumnezeu [...]>>" (Matei 16:23) 
Revenind însă la Vechiul Testament, în episodul încercării lui Iov întâlnim personajul Satan în mijlocul suitei lui Dumnezeu, unde cutează să-și exprime opoziția: credința lui Iov s-ar datora strict condiției sale materiale bune, și nu sufletului.
"Domnul a zis Satanei: <<Ai văzut pe robul Meu Iov? Nu este nimeni ca el pe pământ. Este un om fără prihană și curat la suflet, care se teme de Dumnezeu și se abate de la rău.>> Și Satana a răspuns Domnului: <<Oare degeaba se teme Iov de Dumnezeu? Nu l-ai ocrotit Tu pe el, casa lui și tot ce este al lui? Ai binecuvântat lucrul mâinilor lui, și turmele lui acoperă țara. Dar ia întinde-Ți mâna și atinge-Te de tot ce are, și sunt încredințat că Te va blestema în față.>>"  (Iov 1:8-11)
Acest episod relativ benign dar și altele denotă că acum 3000 de ani Satana nu era perceput ca un personaj malefic încornorat, așa cum se întâmplă de azi. Pe fundalul inspirat de zoroastrism care polarizează multitudinea de zeități a lumii antice în două forțe contrare (bine/rău, lumină/întuneric), condiții de natură cea mai diversă au favorizat tranziția treptată spre percepția actuală a Diavolului,  personajul nostru asimilând anumite trăsături ale zeilor păgâni de care noua Biserică în formare căuta cu disperare să se detașeze. Barba și sceptrul cu aspect de furcă al lui Hades sau coarnele și copitele lui Pan sunt doar câteva exemple grăitoare în acest sens.

O reprezentare a zeului copitat Pan,
la fântâna arteziană din
Parcul Central Cluj-Napoca
Mai mult, povestea răzvrătirii lui Satan împotriva lui Dumnezeu o regăsim și în mitologii necreștine. La vechii greci creatura Typhon se răzvrătește fără succes împotriva lui Zeus, întâmplare soldată cu izgonirea în abisuri a monstrului înspăimântător. Toate aceastea sugerează persistența unor arhetipuri străvechi în construcția variantei moderne a personajului Satan și a universului său.

Mai jos puteți urmări un documentar interesant despre istoria Diavolului.


17 decembrie 2012

Vechiul observator astronomic din Cluj

Vechiul Observator Astronomic din Cluj, astăzi demolat
Se pare că prima încercare de a constitui un observator astronomic la Cluj i-a aparținut profesorului iezuit Nicolae Janoși, cândva între anii 1700-1750. El începe construcția unui turn astronomic în cadrul universității de atunci, finalizat în 1759 și dotat cu diferite instrumente: un cvadrant mobil, un orologiu astronomic, telescoape, etc. Observatorul se născuse însă prea devreme...

Când în 1921, după aproape 200 de ani, se înființează Observatorul Astronomic din Cluj, el va avea în patrimoniu doar un vechi teodolit. Gheorghe Bratu și Gheorghe Demetrescu, directorii instituției din acele vremuri incerte, izbutesc cu greu să procure dotările necesare. 

Gheorghe Bratu și astronomul francez L. D'Azambuja, în fața unui
celostat din curtea observatorului Paris-Meudon (1933)
Astfel, în 1924 se obține terenul pe care se va ridica complexul observatorului, situat la colțul dintre actualele străzi Republicii și Observatorului (acum știți de unde i se trage numele!). Următoarele două fotografii le-am reprodus din albumul foto "Cluj-Napoca un oraș în mișcare". Deși realizate mult mai târziu, prin anii '70, ele vă ajută totuși să localizați amplasamentul. Drumul din planul median este precursorul Str. Observatorului de azi, drumul care coboară e Str. Republicii, iar cel care urcă e Calea Turzii. În mijlocul fotografiei se observă cupola vechiului Observator, astăzi demolat.   


În următoarea imagine regăsim partea estică a Străzii Observatorului. Se poate recunoaște Complexul social-studențesc (căminele și cantina), pe atunci în construcție. La est de complex, în colțul din dreapta, vedem iarăși cupola vechiului Observator Astronomic, cam pe unde ar fi acum Sigma Shopping Center.


Revenim însă la începuturile sale (anii 20-30), când Observatorul Astronomic se prezenta în felul următor. 

Complexul vechiului Observator Astronomic
În 1927 se construiește sala meridiană și începând cu 1933 noua lunetă achiziționată se instalează sub cupolă. În 1934 se finalizează construcția observatorului.

Sala ecuatoriala în construcție, toamna 1929
Telescopul de 50 cm, acum depozitat în lăzi la stația din Feleac
Pavilionul central, 25 noiembrie 1931
Gheorghe Bratu și grupul,
cu ocazia eclipsei de Soare din 19 iunie 1936
Fotografiile de epocă mi-au fost puse la dispoziție de către dna. Dr. Elvira Botez.

Din 1982 și până în prezent Observatorul Astronomic Cluj își desfășoară activitatea într-o nouă clădire, situată în spatele Grădinii Botanice, pe Str. Cireșilor nr. 19. Programul lui de vizitare îl găsiți aici. El nu este însă singurul observator astronomic al orașului de pe Someș. Legat de aceasta vă recomand să citiți despre observatorul astronomic părăsit al lui Romulus Irimeș.  Iar dacă vă pasionează istoria astronomiei românești în general puteți citi mai multe aici
Observatorul Astronomic de pe Str. Cireșilor, Cluj-Napoca

15 decembrie 2012

Harta cerului


Cărticica uitată a lui Matei Alecsescu / Alexescu îi învăța pe astronomii amatori din 1967 încoace cum să facă o hartă stelară mobilă (planisferă), care să indice în orice moment poziția constelațiilor pe cer. Conține câteva tabele interesante, printre care unul cu constelațiile vizibile în țara noastră și luna în care acestea se pot vedea seara, cele mai strălucitoare stele, roiuri stelare observabile de la noi, stele duble etc. deși unele informații științifice s-au perimat între timp.

Cartea tipărită mi-a fost pusă la dispoziție de către prietenii de la Planetariul din Baia Mare, Mircea Lițe și Ovidiu Ignat.  

Matei Alecsescu - Harta Cerului

12 decembrie 2012

Virgil V. Scurtu la Cluj

Virgil V. Scurtu

Astronomii amatori din Cluj au avut ocazia să îl întalnească luni pe Virgil V. Scurtu, controversatul astronom amator veteran din Iasi. Dumnealui a rămas peste noapte în Cluj la invitația mea, iar apoi și-a continuat drumul spre Timisoara, unde urmează sa participe la aniversarea a 50 de ani de la înființarea Observatorului Astronomic din localitate.

3 decembrie 2012

Observator astrologic

Îmi place să fac cumpărături la Auchan, chit că trebuie să traversez întreg orașul ca să ajung acolo. Păcat că la fel gândește toata populația din jumătatea vestică a Clujului, căci altfel nu-mi explic aglomerația de duminică, e drept, prilejuită și de lungul sfârșit de săptămână care a exaltat spiritul național în dauna conținutului din frigidere.  Zeci de români sprijineau răbdători cărucioarele la case, în ceea ce părea a fi doar o mică avanpremieră a coșmarului consumerist de sfârșit de an. 

Sărbătorile vin și Auchan ne propune în aceste zile cadouri speciale pentru micuții de acasă: observatoare astrologice! Acest model de pildă, cu un diametru de 3 cm și o distanță focală de 40 cm, apropie destinul norocosului posesor de 20-30-40 de ori, în funcție de ocularul întrebuințat. Dar chiar și în aceste condiții suntem convinși că scopul acestui aparat -deslușirea viitorului- va rămâne o imposibilitate (cel puțin deocamdată!), până la o primă astrogramă putându-se obține cel mult imagini imprecise ale mărilor, continentelor și craterelor majore de pe satelitul nostru natural...     

25 noiembrie 2012

Cadranul solar din Mănăstireni


Dacă de pe drumul care duce la Oradea o apuci la stânga după ce ai trecut de Păniceni ajungi în Țara Călatei. Astfel, după nici o oră de condus, te trezești în comuna Mănăstireni la baza unui deal pe care se înalță încă din secolul al XIII-lea o construcție ecleziastică înconjurată de către un zid de incintă cu trei intrări. 

19 noiembrie 2012

Pași spre infinit


Singura revistă de astronomie românească se tipărește la Bârlad, în Moldova. Avându-l ca director pe prof. Ioan Adam, președintele Asociației Astronomice Sirius, publicația semestrială Pași spre infinit constituie un exemplu grăitor al colaborării excelente dintre Liceul Teoretic Mihai Eminescu din Bârlad și astroclubul local.

Numărul 27, cel mai recent, cuprinde printre cele 60 de pagini de materiale interesante și primul meu articol din seria Convorbiri cu Virgil V. Scurtu.  


18 noiembrie 2012

Canon Powershot SX260 HS pentru astronomie?


Acum ceva timp, când vă arătam cum fotografiez Luna cu un aparat foto obișnuit (point&shoot), ziceam că din cauza zoom-ului relativ mic al aparatului (4x) sunt nevoit să îl cuplez la un telescop pentru a aduce discul lunar suficient de aproape în imagine. Ce se întâmplă însă atunci când avem un aparat foto capabil de un zoom propriu de 80x, fie și digital? Pe piață există mai multe modele compacte care întrunesc asemenea specificații, este vorba de așa-numitele aparate TravelZoom

14 noiembrie 2012

Remember Eclipsa '99

Azinoapte a avut loc o eclipsă totală de Soare. Da, aţi citit bine. Cum se poate produce o eclipsă solară noaptea? Foarte simplu! Condiţiile care trebuie îndeplinite ţin doar de faza şi depărtarea Lunii faţă de Pământ, dar eclipsa poate fi urmărită abia de o mică parte a locuitorilor globului, cei aflaţi în aşa-numita bandă de totalitate. De această dată norocoşi au fost locuitorii din nordul şi nord-estul Australiei, după cum arată AstroInfo.

Prilej cu care s-ar cuveni un remember al ultimei eclipse totale de soare care a putut fi urmărită de la noi, cea din 11 august 1999. Fotografiile următoare au fost realizate pe film de 35mm în apropiere de Târgoviște de către Ioan Mircea Corpodean şi vă sunt prezentate cronologic. 


Dacă lângă Târgovişte Soarele fusese acoperit în proporţie de 100%, la Cluj procentul era de abia 98%, dar aici discul solar nu a putut fi urmărit din cauza norilor. Ceea ce am putut observa însă a fost o scădere treptată a intensităţii luminoase. Ţin minte că m-a surprins şi comportamentul păsărilor, al căror ceas biologic fusese vizibil dereglat.

Conform calculelor Observatorului Astronomic Vasile Urseanu din Bucureşti, următoarea eclipsă totală de Soare vizibilă în ţara noastră se va produce în dimineaţa zilei de 3 septembrie 2081.     

12 noiembrie 2012

Wolphard-Kakas: un cadran solar în inima Clujului

Cadranul solar al lui Stephanus Wolphard
Data viitoare cand mai aveți drum prin Piața Unirii merită să vizitați imobilul de la numărul 31, azi în mare parte sediul Universității de Artă și Design. Clădirea cu pricina, denumită casa Wolphard-Kakas după cele două familii implicate în construcția ei, datează din secolele XVI-XVII. Atenția noastră nu se va îndrepta atât de mult asupra clădirii în sine, ci asupra cadranului solar amplasat pe un perete sudic în curtea interioară.

Casa Wolphard-Kakas
După ce treceți de portar, urcați la etajul 1 și ieșiți pe balcon. Veți găsi cadranul solar undeva la mijloc, într-o firidă încadrată de console. Din păcate dispozitivul nu mai este funcțional, lipsindu-i gnomonul (tija metalică a cărei umbră indică ora). Primul gând e că ceasul a fost mutilat cu un scop precis: cu atâta trafic studențesc în zonă nimic mai neplăcut decât să-ți înfigi spatele într-o vergea metalică de 30 cm lungime! Altfel nu-mi explic dezinteresul pentru acest obiect de decor, mai ales din partea unei universități de artă. 



Detaliu. Verticala cade pe ceas între 12 și 1, ceea ce denotă o corecție de declinație a peretului
Interesant e faptul că judele Stephanus Wolphard (cel care a construit primul etaj al casei și foarte probabil și cadranul solar) a fost un astrolog de renume al Clujului pe la 1600. El a amenajat în imobil chiar și o Sală a Zodiacului, în care cele 12 semne erau reprezentate în mod dramatic de către sculpturi în piatră. Mai multe detalii despre interesanta astrologie heraldică promovată acolo puteți citi aici

În casa Wolphard-Kakas astrologia va muri definitiv la începutul anilor '90, atunci când se deschide sediul Băncii Dacia Felix, care avea să sucombe și ea peste puțin timp în condiții suspecte (poate vă mai amintiți de tunul de 160 de milioane de dolari). În fine, se pare că o parte din decorațiunile sălii au fost totuși recuperate și se găsesc azi în Lapidarul Muzeului Național de Istorie a Transilvaniei, pe care -surpriză!- nu îl puteți vizita... cel puțin deocamdata. 

5 noiembrie 2012

Record de simboluri solare la Târgu Lăpuș


În curtea primăriei din Târgu Lăpuș am dat peste o construcție din lemn în stil maramureșan, tip hală, cu funcțiune de cantină și sală de evenimente. Deși relativ nouă, ea ar merita o mai bună expunere turistică nu pentru valoarea arhitecturală (geamurile termopan mă fac totuși să ridic o sprânceană), ci pentru densitatea de simboluri solare cu care meșterul popular a ales să-i decoreze pereții.

Un Soare trist deasupra ușii de intrare 
O eclipsă solară în viziune populară: împreunarea Soarelui și Lunii
Simboluri solare lângă fereastră. Se remarcă preferința pentru floarea vieții.

Detaliu. În colțul din stânga jos: o posibilă reprezentare a fazelor lunare.
Corp de iluminat din interior: un apropo solar limpede

1 noiembrie 2012

Drum

Mircea Corpodean mi-a dăruit azi un exemplar din al doilea volum de versuri semnat de dânsul, intitulat simplu Drum. Culegerea de 71 de stihuri (majoritatea scrise în anii '60, dar câteva și din 2012) a apărut la sfârșitul lunii trecute prin Casa de Editură DOKIA. M-am gândit să vă redau o poezie care mie mi-a plăcut în mod deosebit. Ea exprimă foarte bine atât crezul liric cât și vechea pasiune pentru stele a autorului. 










CURSA

Alergând,
privind spre Soare
intru prin Răsărit,
înlăturând negura 
ce în mine era. 
Gustam de pe crestele pleșuve
căldura
înmagazinată de mii de ani lumină,
de atunci de când Terra 
era o aglomerare de praf.
Atunci simțeam 
puterea în mine
din astre venind, 
în vene curgând.
Curcubeul 
prin a lui culoare
mi l-am închipuit 
un steag
ce făcea legătura 
dintre lumile din sud,
din nord,
cu lumile din răsărit
și apus. 
Nisipul și apa
și peștii 
fac marea,
iar eu fac poezii 
ce reprezintă 
doar gândurile mele.

- Ioan Mircea Corpodean
1966, 0h45min, Cluj


26 octombrie 2012

Hotarele soarelui și vârstele timpului (III)


Azi e Sfântul Dumitru, sărbătoare numită mai demult și Sânmedru. În calendarul popular al păstorilor, ea marchează începutul jumătății friguroase a anului. Iernatul va dura până la următorul Sfântul Gheorghe sau Sângeorz (23 aprilie), figură la origine păgână, dar acum sacralizată, care vine să descuie vara și să înfrunzească codrul. Detalii găsim în cartea etnologului Ion Ghinoiu, "Vârstele timpului".

"Se spunea în popor că între Sf. Gheorghe și Sf. Dumitru există o prinsoare pe viață și pe moarte: dacă la 23 aprilie codrul nu va fi înfrunzit, Sf. Dumitru îi va lua viața Sf. Gheorghe și invers, dacă la 26 octombrie vor mai fi frunze pe copaci, Sf. Gheorghe îl va omorî pe Sf. Dumitru. Deși sunt numiți sfinți, ei au atribuțiile unor zei păgâni care ajută codrul să înfrunzească sau să-și părăsească la timp frunzele." 


Privind pădurea Baciu azi de la fereastră aș fi tentat să-l declar pe Sf. Dumitru mort: copacii și-au păstrat încă în bună măsură coroana. Dar nu trebuie omis că atât Sângeorzul cât și Sânmedrul s-au încetățenit într-un trecut obștesc mai îndepărtat, care avea ca reper o altă formă a calendarului, respectiv cel iulian. Prin urmare, pentru a converti aceste momente-cheie ale anului de demult în corespondentul lor gregorian de azi trebuie să adăugăm aproximativ 13 zile. Procedând astfel verdictul nostru se decalează pentru 6 mai, respectiv 8 noiembrie, și astfel ne apropiem mai bine de substratul biologic al problemei.

În popor se mai spune că la Sângeorz se încaieră câinii și la Sânmedru se bat stăpânii. Semnificația zicalei este următoarea: pe de o parte atunci când se formează noile turme de păstori și câini la Sângeorz aceștia se bat între ei deoarece încă nu se cunosc, pe de altă parte la Sânmedru expirarea învoielilor dintre stăpânii turmelor și ciobani poate degenera în scandal dacă înțelegerile nu au fost respectate.


25 octombrie 2012

Ceasul solar din Gherla


Catedrala armeano-catolică din Gherla e cunoscută mai ales datorită picturii Coborârea lui Isus de pe cruce, operă a celebrului Peter Paul Rubens, pe care o adăpostește. Dar când am poposit acolo într-o sâmbătă de vară tocmai pe aceasta nu am reușit să o văd! Casa Domnului era din păcate închisă... Pe latura sudică a edificiului am întâlnit însă un cadran solar cu două gnomonuri, nu demult restaurat.



Filmulețul meu time-lapse prezintă ceasul solar în acțiune. O jumătate de oră a fost condensată în doar câteva secunde...


Dacă facem abstracție de timpul legal de vară, tija inferioară arată ora destul de exact. Altfel, în sezonul cald îl vom găsi că merge cu o oră în urmă - ora 15 e de fapt ora 16 - ceea ce înseamnă că autorul a incorporat în design corecția de longitudine pentru Gherla până la meridianul orar de reper (30 de grade est). De altfel se poate vedea că verticala pică ceva mai la dreapta marcajului pentru ora 12. Prezența celui de-al doilea gnomon, în schimb, mai mult decât dublu în lungime și cu un marcaj dedicat în partea de sus, constituie un mare mister pe care nu am reușit să-l dezleg până acum. În cazul său, conform opiniei dlui Virgil Scurtu, putem vorbi doar de o posibilă încercare de originalitate...




Dorind să elucidez misterul am încercat să iau legătura cu un reprezentant din partea bisericii, dar am fost repede pasat de la Parohie la Primărie, doar pentru a afla că aceasta din urmă gestionează de fapt orologiul mecanic, nu și pe cel solar! Iar după ceasul din turn oricum nu te poți lua pentru că el merge cu vreo 3 ore înainte. Asta deși există o ceasornicărie chiar după colț... Și mă întreb ce sentiment îl încearcă pe eternul ceasornicar (de trei generații!) atunci când un vechi ceas solar îi amintește mereu de propria lui failibilitate!


LinkWithin

Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...