Volvele astronomice

Volvelă astronomică din Cosmographia lui Petrus Apianus, secolul al XVI-lea. Sursa.

Volvelele astronomice sunt dispozitive rotative din care se pot extrage anumite informații despre poziția și aspectul corpurilor cerești. Primele volvele au apărut cu secole în urmă, întâlnindu-se în cărțile sau manuscrisele astronomilor-astrologi de demult, în vreme ce altele sunt produse științifice moderne care își aduc aportul la popularizarea astronomiei. Un exemplu de volvelă contemporană este planisfera sau harta stelară mobilă cu care se poate determina aspectul bolții cerești la un anumit moment dat (pentru mai multe detalii vă recomand cartea Harta cerului scrisă acum mulți ani de astronomul Matei Alexescu). Iată mai jos o asemenea planisferă elaborată de Planetariul Baia Mare în cadrul proiectului AFCN Constelații Românești Tradiționale.

Cerul înstelat își schimbă aspectul oră de oră datorită mișcărilor pământului, iar o volvelă redă tocmai acest efect vizual asupra observatorului terestru. Planisfera e compusă din două discuri, unul inferior de hârtie și unul superior de plastic, îmbinate la mijloc printr-o capsă circulară (ochet) care permite rotirea pieselor ansamblului. Discul inferior conține o hartă stelară a cerului emisferei nordice redată în proiecție polară, cu Polaris sau Steaua Polară în centru. Discul de plastic așezat deasupra este prevăzut cu o deschidere ovală transparentă care înfățișează partea vizibilă a cerului la o anumită dată și oră aleasă, prin raportare la punctele cardinale. Pentru a fi folosită, discul superior al planisferei se rotește până când ora observației se aliniază cu data calendaristică tipărită de pe discul inferior. Între ultima duminică din martie și ultima duminică din octombrie veți avea grijă să vă raportați la șirul corespunzător orelor de vară (când ora n timp legal român devine prin convenție ora de vară n+1). Apoi, planisfera se ține ridicată deasupra capului astfel încât punctele cardinale de pe oval sa coincidă cu situația din teren, iar aspecul stelar de pe bota cerească va fi redat aproape întocmai. Spun aproape deoarece piesa este proiectată doar pentru pentru o anumită paralelă de latitudine și neglijează efectul longitudinii observatorului asupra timpului observației precum și oscilațiile periodice datorate ecuației timpului. Totuși, o asemenea planisferă reprezintă o unealtă foarte utilă de planificare a observațiilor astronomice și recunoaștere a constelațiilor chiar dacă azi tindem să o neglijăm din ce în ce mai mult. În era digitală ne-am obișnuit să dăm click pentru a obține informațiile căutate. Ținând în mână o planisferă nu putem decât să ne minunăm de inventivitatea înaintașilor noștri de vreme ce rezultatul click-ului nostru monoton de azi era obținut atunci prin rotirea elegantă a unor discuri ca acestea.

De fapt, putem asimila volvelele cu niște vechi computere analogice în care utilizatorul introduce inputul sub forma unei anumite alinieri de informații sau evenimente, iar dispozitivul produce ca rezultat un output căutat sub o formă codificată, printr-o altă aliniere de informații. Satisfacția folosirii unui asemenea aparat analogic e incomparabil mai mare ca la fratele său digital atunci când vezi cum piesele puzzle-ului cosmic se așează toate la loc sub ochii tăi într-o armonie deplină. Volvela păstrează așadar elemente din magia vremurilor trecute.

În continuare vă prezint o volvelă astronomică creată special pentru voi. Ea este alcătuită din 3 discuri pe care le puteți printa pe hârtie A4 normală sau cartonată, după care se decupează și se îmbină toate pe un ax central care permite rotirea (cui, piuneză, ochet, rivet). Pentru durabilitate sporită vă recomand să laminați piesele în prealabil la un print shop.

Sablon volvela astronomica lunara

Discul nr. 1 înfățișează roata zodiilor (atenție, semnele zodiacale și nu constelațiile!) în corespondență cu datele calendaristice. Am văzut și câteva modele de volvele lunare care se raportează la constelații și nu semnele zodiacale, mergând uneori chiar până la introducerea în ecuație a constelației Ofiucus. După opinia mea, aceste piese sunt produsul unui anumit tip de fundamentalism științific dăunător care neagă legătura astronomiei cu astrologia, neînțelegând și nerecunoscând practic istoria acestei științe. Pe cât de echilibrat pare modelul cu zodii, pe atât de haotic și confuz se prezintă modelul cu constelații. Așadar, din respect față de tradiție, în volvela mea am optat pentru menținerea zodiilor. Fiecare zodie se desfășoară pe o fâșie de câte 30 de grade (12 zodii x 30 grade =360 grade), având marcate treimile de interval. Similar, pe calendarul circular există marcaje la circa fiecare 10 zile. Veți observa că unele luni ocupă un sector de cerc mai mic ca altele (de ex. februarie), în funcție de numărul lor de zile (1 zi = 360/365 = 0,9863 grade). Remarcați de asemenea că începutul și sfârșitul zodiilor sunt aliniate cu datele calendaristice în care ele se produc. Alinierea însă este una aproximativă și se poate abate cu câteva zile pentru că orbita pământului nu este un cerc, ci o elipsă, iar planeta nostră își parcurge traseul cu o viteză variabilă în cursul anului (când e în preajma soarelui se deplasează mai repede, când e mai departe evoluează mai încet).

Discul nr. 2 este împărțit în 29,5 sectoare corespunzând celor cca. 29,5 zile în care luna revine la aceeași fază (perioada ei sinodică). Luna nouă se produce în dreptul lui 0 (se naște), iar de acolo începe socoteala așa-numitei "vârste" a lunii, sau vechimii ei în număr de zile. Luna devine vizibilă pe cer abia la câteva zile de la momentul lunii noi ("crai nou"). Discul are și un mâner inscripționat cu fața soarelui.

Discul nr. 3 și el un mâner pe care s-a desenat o lună. Pe lângă textul explicativ veți vedea un cerc punctat pe care va trebui să-l decupați cu grijă pe contur.

Această volvelă redă practic o secțiune în planul eclipticii. După asamblare pe un ax central, veți putea simula deplasarea soarelui, respectiv lunii prin zodiac rotind discurile nr. 2 și 3. În plus, prin orificiul circular obținut de pe discul nr. 3 veți putea observa evoluția fazelor lunare, adică creșterea sau descreșterea periodică a lunii. Iată câteva exemple de probleme și rezolvarea lor cu ajutorul volvelei lunare:

Ce zodie corespunde unei anumite date? 
Să presupunem că vreți să știți ce zodie corespunde datei de 10 august. Veți alinia mânerul solar de pe discul nr. 2 cu data de 10 august de pe discul nr. 1. Atenție: pe disc datele curg în sens anti-orar, adică luna începe în partea dreaptă a sectorului și se termină în stânga. Rezultatul se citește conform poziției mânerului solar pe roata zodiilor de pe discul nr. 1: Leu.

În ce semn zodiacal se află luna?
Să presupunem că vreți să știți acum în ce semn zodiacal se produce primul pătrar al lunii la data de 10 august? Aducem mânerul soarelui pe data de 10 august, iar mânerul lunii îl rotim până când în fereastra circulară de pe discul nr. 3 ni se dezvăluie primul pătrar. Același mâner ne indică pe roata zodiilor din discul nr. 1 că luna se găsește atunci în a doua jumătate a zodiei Scorpion. Atenție: pe disc zodiile curg în sens anti-orar, adică încep în partea dreaptă a sectorului și se termină în stânga.

Care este vârsta lunii? 
Prin vârsta lunii înțelegem intervalul de timp scurs de la momentul producerii fazei luna nouă. În exemplul de mai sus, mânerul lunii va indica undeva între 7 și 8 pe discul nr. 2. Aceasta este vârsta lunii în zile la primul pătrar (denumit astfel pentru că s-a scurs o pătrime din durata unei lunații, adică aproximativ 1 săptămână).

Cum arată luna veche de 3 săptămâni?
Dacă veți fi curioși să vedeți cum se prezintă luna la 21 de zile după momentul lunii noi trebuie doar să aliniați mânerul lunii de pe discul nr. 3 cu vârsta potrivită de pe discul nr. 2. Aspectul lunii de pe cer îl puteți vedea în orificiul circular de pe discul nr. 3 (ultimul pătrar).

La câte grade distanță de soare se află luna?
Să presupunem că într-o dimineață devreme vedem luna răsărind pe orizontul estic și ne întrebăm la câte grade sub orizont se află soarele? Reglăm discurile 2 și 3 astfel încât în orificiul circular de pe discul nr. 3 să regăsim proporția de iluminare corespunzătoare lunii observate de noi. Alternativ, putem extrage vârsta lunii dintr-un calendar bisericesc, calculând în urmă numărul de zile până la faza de lună nouă și aducând mânerul lunii deasupra cifrei respective pe discul nr. 2. Să presupunem ca exemplu o lună de 27 zile. Prin raportare la marcajele cercului zodiacal de pe discul nr. 1, putem deduce că distanța unghiulară dintre lună și soare este de aproximativ o zodie, adică 30 de grade. Luna plină se va afla totdeauna la 180 grade de soare, răsărind exact la apusul acestuia din urmă, în vreme ce la primul și ultimul pătrar, când fața lunii este luminată pe jumătate, satelitul nostru natural se găsește la 90 de grade de soare.