Ar fi putut să fie un cadran solar! (I)

Obeliscul de la Oradea

Dacă-ai crezut c-ar fi putut să fie

Ceva mai mult decât ce-a fost, te-ai înşelat!...

N-a fost decât un început de nebunie,

De care-ntâmplător ne-am vindecat!...

Ion Minulescu - Romanță meschină

Urmează o romanță despre ceea ce ar fi putut să fie (după cunoștințele mele) singurul cadran solar din județul Bihor. Evenimentele se succed pe parcursul a trei ani și cunosc o serie de turnuri interesante. Presa, câinele de pază al interesului cetățenesc, ne va asista în reconstituire, oferindu-ne și materialele vizuale necesare. Dar să începem cu începutul.  

Octombrie 2010

Primarul Ilie Bolojan prezintă în cadrul unei dezbateri publice planul municipalității de modernizare a pieței centrale a orașului prin accesarea de fonduri europene. Varianta constructivă aleasă în urma încheierii concursului de soluții aparține arhitectului Emodi Tamas și a costat 70.000 euro. 

Apar primele critici. Proiectul de modificare a Pieței Unirii ar fi anemic, nu ar face apel la know-how internațional, ar prevede curățarea iresponsabilă a vegetației și betonarea excesivă. Termenul scurt de depunere a cererii de finanțare nu mai permite însă modificări substanțiale.

Martie 2012

După o lungă perioada de evaluare și selecție a proiectului de către autoritățile în drept se semnează în cele din urmă contractul de finanțare în valoare de aproape 5 milioane euro. Banii sunt în mare măsură nerambursabili, cu alte cuvinte mană cerească. În efervescența momentului toate criticile aduse proiectului par complet uitate, iar presa îl denumește "o bijuterie".  Primarul speră ca șantierul să înceapă din toamnă, după faza de atribuire a contractului de lucrări.

Iunie 2013

A trecut mai bine de un an de la semnarea contractului fără ca lucrările să demareze. În urma discuţiilor cu mai mulţi arhitecţi şi specialişti, viceprimarul Mircea Mălan anunță că a fost decisă revizuirea proiectului tehnic elaborat inițial, în vederea îmbunătățirii. Vechiul proiect, considerat prea tern și mohorât (deci răsuflat), a fost înlocuit cu unul mult mai colorat și vesel elaborat sub coordonarea arhitectului clujean Horea Gavriș. Noua față a proiectui a costat municipalitatea încă 15.000 euro, achiziție directă. Printre alte modificări aduse, în piață se prevede amplasarea în premieră a unui obelisc cu funcțiunea de ceas solar, asemănător celui din Piazza San Piedro de la Vatican, dar cu statuia unui înger așezată în vârf. 

Cadranul solar tip obelisc devine ținta primelor comentarii malițioase. În vreme ce unii arhitecți critică aspectul stilistic combinat al întregului ansamblu, pe care îl numesc "varză a la Cluj" (între Cluj și Oradea există o rivalitate mocnită) sau kitsch ("Mai lipsesc piticii de grădină!"), alte voci condamnă pretinsa risipă a banului public și lipsa transparenței în achiziție. ONG-uri de mediu trag un semnal privind chestiunea arborilor exotici care ar urma să fie plantați. Arhitectul Emodi Tamas se plânge că decizia de renunțare la proiectul său inițial ar fi una arbitrară și s-ar baza pe unele preferințe personale ale aleșilor. Noua imagine a pieții găsește mulți adversari și în rândul consilierilor locali, dar izbutește în final să obțină votul de încredere.  

Iulie 2013

Ca reacție la revoltele din mass-media și de pe forumurile diverselor site-uri are loc o consultare la Primărie pe marginea noului proiect. Deoarce nu a fost invitată, presa califică întâlnirea drept "semi-secretizată". Primăria se justifică: lucrările la obiectiv trebuie finalizate până la finalul anului 2014, deci devine foarte discutabil modul în care cineva ar mai reuși să promoveze vreo modificare la proiectul cu cadran solar. În ciuda mesajului Primăriei, zeci de arhitecți, oameni de cultură, studenți și alți cetățeni se adună la Moskva Cafe pentru a discuta despre viitorul Pieței Unirii. Iese la suprafață o altă variantă de proiect "cuminte", achiziționată de Primărie la începutul anului 2013, dar abandonată între timp. Ea aparține arhitectului Silviu Aldea. 

Criticii proiectului cu obelisc primesc însă o lovitură atunci când Ministerul Culturii se declară favorabil refacerii pieței în această formă.

August 2013

Pe ultima sută de metri conducerea Primăriei se răzgândește și scoate din proiectul lui Gavriș "înfloriturile" care stârniseră atâtea pasiuni. Printre ele se află și obeliscul ceas solar. Viceprimarul arată că spaţiul aferent va fi lăsat liber pentru o dezbatere publică ulterioară, pentru a găsi cea mai bună variantă, indiferent că este vorba de amplasarea aici a unei raze laser (!) sau al unui monument care să amintească faptul că la Oradea a fost odată meridianul zero (ideea sună foarte bine, dar nu e nouă). 

***

Astfel ia sfârșit povestea cadranului solar de pe Criș care ar fi putut să fie.

Născut într-un context democratic cu totul nepotrivit, proiectul investiției a fost mereu în contratimp. 

Adversarilor săi, care nu au văzut nicio legătură cu specificul locului, le amintim că ideea ceasului solar nu e chiar atât de străină de istoria Oradiei. În perioada Renașterii, astronomul vienez Georg Peuerbach a trimis aici câteva instrumente astronomice ale vremii, printre care și un cadran solar, ce-i drept, în miniatură. Cadoul făcut episcopului Ioan Vitez avea să impulsioneze cercetarea astronomică din oraș, culminând cu stabilirea aici a așa-numitului Meridian Zero, o referință importantă pentru navigație și cartografie vreme de 200 de ani. 

PS: Anul trecut am încercat să investighez un zvon conform căruia Muzeul Țării Crișurilor ar deține în patrimoniu vechiul cadran solar al lui Vitez. Răspunsul a venit prompt și descurajant. Promit să mai încerc o dată după ce instituția se mută și termină de despachetat toate obiectele.