Biserica cu Cocoș

Biserica cu cocoș. Vedere din Str. Moților

Aproape de intersecția străzii Moților cu George Coșbuc găsim un interesant edificiu de cult construit la început de secol XX, a cărui denumire populară se trage de la o decorațiune aparte. Biserica reformată a lui Kos Karoly ne oferă pretextul ideal pentru a investiga mitologia cocoșului.

Cântecul cocoșului a vestit dintodeaunea ivirea zorilor, așadar nu trebuie să ne surprindă conexiunea pe care strămoșii noștri au stabilit-o între apariția Soarelui și apucăturile acestei păsări de curte. Asocierea pare universală deoarece se întâlnește și la alte popoare: în Japonia, de pildă, se spune că pasărea o cheamă pe zeița Soarelui din întuneric prin cântecul său. Cocoșul devine o pasăre solară în primul rând datorită acestei deprinderi matinale. Apoi, cocoșul poate fi asimilat cu ușurință focului și implicit Soarelui prin însăși aspectul său, cu creasta roșie ca focul și penele strălucitoare în lumină. Tradiția folclorică românească îl investește cu unele puteri miraculoase, de pildă în povestea „Punguţa cu doi bani” a lui Ion Creangă, unde, pentru a-l convinge pe boier să-i înapoieze punguţa, printr-o metaforă solară interesantă cocoșul ajunge să „întindă aripile în dreptul soarelui, de întunecă de tot casa boierului.”

"Punguța cu doi bani". Diafilm realizat de Studioul Cinematografic Animafilm.

În vreme ce chinezii îi dedică una dintre zodii, în spațiul creștin cocoșul devine simbol cristic în principal datorită episodului biblic al lepădării lui Petru. Sfântul Grigore făcuse din cocoș prototipul bunului predicator deoarece, înainte să-i fie auzită vocea, pasărea își lovește spatele cu aripile în ceea ce pare a fi un gest de căință. Și astfel, începând cu secolul XIX, găsim cocoșul așezat pe turlele bisericilor, de unde vestește lumina și cheamă la rugăciunea de dimineață. El poate fi remarcat în acest loc și la biserica reformată din Str. Moților.

Cocoșul de alamă din vârful turnului bisericii

La intrarea în curtea bisericii găsim motivul cocoșului și pe gardul metalic de culoare verde, unde apare ca decupaj în câteva forme pătrate. Caracterul solar este aici potențat prin alăturarea unor reprezentări stelare foarte abstractizate.

Cocoșul

Steaua

Împrejmuirea exterioară. Se remarcă alternanța reprezentărilor cocoș-stea.

Tavanul casetat din interiorul eficiului amintește de bisericile reformate din Țara Călatei. Capitelurile stâlpilor de susținere au pe fiecare latură câte un basorelief cu contur încrustat, care reprezintă un cocoş stilizat pe un fundal de spirală. Pe alocuri, figura cocoşului a fost accentuată de aplicarea unei culori gri-albăstrui pe fundal. Același cocoș îl întâlnim și la corpurile de iluminat, ca decorațiune pe abajururile din fier forjat. 

Basoreliefuri pe capitelurile din interior