Cadrane solare portabile

Cadran solar portabil (Muzeul Naţional al Unirii Alba Iulia)

Dispozitivul de mai sus poate fi văzut la Muzeul Naţional al Unirii din Alba Iulia într-o vitrină la etaj unde l-am găsit etichetat ca "busolă". Acest atribut prezintă adevărul doar pe jumătate. De fapt, ansamblul format din cele două bucăţi de lemn acoperite cu hârtie gradată reprezintă un cadran solar portabil, unul din multele care au circulat prin Europa în perioada de glorie a gnomonicii (secolele XV - XIX). Aşadar, în lumea cunoscătorilor, piesa de la Alba Iulia nu reprezintă o raritate. Spre exemplu, Musée des Arts et Métiers din Paris păstrează un exemplar foarte asemănător de producţie germană datând din secolul XVIII, în stare ceva mai bună, în vreme ce altele se tranzacţionează la liber pe Internet pentru câteva sute de euro. 

Cadranul de la Alba avea un şnur pe post de gnomon (acum lipsă) care permitea plăcilor să se desfacă la 90 de grade. Ceasul era gândit să funcţioneze la latitudini între 34 şi 56 grade prin mutarea capătului de şnur pe verticală în locaţia corespunzătoare. Profanii găseau pe dosul capacului o listă cu latitudinile principalelor oraşe europene şi americane. Citirea corectă a timpului de pe suprafeţele gradate se realiza abia după îndreptarea ceasului spre meridian (punctul cardinal sud). Pentru aceasta utilizatorul se folosea de busola încorporată. Timpul era indicat de proiecţia umbrei şnurului pe placa verticală şi orizontală, fiecare acţionând ca un cadran separat. Concepţia că aceste două cadrane serveau la auto-alinierea ansamblului în lipsa busolei este greşită: ele vor arăta aceeşi oră indiferent de orientare. După închidere dispozitivul încăpea fără probleme în buzunar şi putea fi luat peste tot; spre deosebire de cele din grădinile aristrocraţilor sau cele de pe pereţii bisericilor, care intrau în categoria cadranelor solare fixe, acesta era portabil.

Cadran solar ecuatorial portabil (Muzeul Naţional al Unirii Alba Iulia)

O analiză mai atentă reclamă şi piesa metalică de mai sus, un cadran solar ecuatorial (echinocţial) portabil găsit de mine tot la Muzeul din Alba Iulia. Cercul prezintă gradaţii orare la fiecare 15 grade; el poate fi ridicat dintr-o parte cu unghiul de co-latitudine (90 de grade - latitudine) astfel încât să devină paralel cu planul ecuatorului terestru. La măsurarea acestui unghi specific localităţii serveşte un raportor pliabil (în dreapta aparatului). Gnomonul este ataşat de tija diametrală pivotantă şi poate fi adus prin rotire în poziţie perpendiculară, simulând astfel axul terestru. Pentru ca vârful gnomonului să indice spre nord utilizatorul trebuia să orienteze aparatul cu ajutorul busolei încorporate, apoi umbra gnomonului îi dezvăluia timpul solar pe diviziunile cercului. Un neajuns important al acestui ceas este că funcţionează doar pe perioada verii, mai exact între echinocţiul de primăvara şi cel de toamnă, atunci când Soarele se află deasupra ecuatorului ceresc (deci deasupra planului cercului); în afara acestui interval umbra gnomonului rămâne invizibilă. Fotografii cu un ceas similar, confecţionat la sfârşitului anilor 1700 la Augsburg, găsiţi aici.

În continuare vă prezint o piesă interesantă cumpărată de mine, dar fără valoare istorică: un cadran solar ultra-portabil sub formă de inel metalic.

Reglajul sezonier se face prin glisarea părţii centrale a inelului

Fiind un ceas care măsoară orele în funcţie de altitudinea Soarelui, poziţia orificiului prin care pătrunde lumina e ajustabilă şi depinde de luna din an. În fotografie literele J şi D desemnează lunile ianuarie şi decembrie, maximul negativ al declinaţiei solare.

Se suspendă de una dintre cele 3 linii superioare de ghidaj,
sau dintr-o poziţie intermediară, în funcţie de latitudine

Odată potrivit în funcţie de lună, inelul se suspendă liber şi orificul se îndreaptă spre Soare, până când pe marcajul suprafeţei interioare apare punctul de lumină: acesta indică ora solară locală cu aproximaţie (PM sau AM).

Închei această incursiune în universul cadranelor solar portabile cu vorbele de regret ale lui Henric al VI-lea din piesa omonimă a lui Shakespeare, ilustrate cu o fotografie de-a mea cu specific cât de cât pastoral (mai lipsesc doar oile în fundal).

"O, Doamne, dac-aş fi doar un păstor,

Pe vârfuri de colină, ca acum,

Aş trage cerc de ornic în ţărână

Şi după soare-aş măsura viaţa...

Aş număra minutele din ceasuri

Şi câte ceasuri fac o zi întreagă

Şi câte zile fac un an întreg

Şi anii câţi îi poate duce omul."