“Fericirea se manifestă prin abundență, splendoare și frumusețe. În manifestarea Universului nu se află nici sărăcie, nici zgârcenie; nimic nu este cuprins numai în cercul nevoilor. Iată cum curg izvoarele Luminii din milioane de stele pe cer! Abundența culorii, căldurii și a vieții izvorăște din ele; aceasta-i splendoarea fericirii…”
Rabindranath Tagor
Pentru astronom, dragostea pentru cerul înstelat e expresia căutării fericirii. Căci freamătul său nu îl poate stăvili decât lumina faclelor cerești! Fiecare din noi avem scrisă în gene dragostea pentru stele. Dar câte sunt ele pe un cer fără Lună? Stând întins în iarba nopților calde de vară, parcă întreaga boltă ar da să se prăbușească sub apăsarea milioanelor și milioanelor de stele vizibile ochiului liber!
Filosoful indian Rabindranath Tagor vede "milioane de stele". Se dovedește însă că de miliarde sau milioane nici nu poate fi vorba; în condiții ideale doar 3.200-3.500 de luminițe se arată ochilor noștri noaptea deasupra orizontului. Unele atât de strălucitoare încât ies la iveală încă din amurg devreme, altele abia le percepem în miezul nopților lipsite de Lună, din locații rurale ferite de poluare luminoasă. Dar chiar și așa, cine să le numere pe toate?
Dacă începi numărătoarea la voia întâmplării vei sfârși repede în impas. Imensitatea cerului copleșește simțurile. Stelele întinzându-se de-a lungul și de-a latul unei emisfere cerești aflată în continuă mișcare, vei pierde ușor șirul și poziția.
Sarcina se simplifică însă dacă bolta cerească este împărțită în bucăți mai mici, proces denumit în statistică “eșantionare” sau “sampling”. Acesta ne permite să deducem caracteristici pentru întreaga sferă cerească prin studierea doar al unui colț de cer. Metoda e aplicată cu succes în științele socio-umane, de exemplu, la întocmirea sondajelor de opinie.
Pentru numărat ne va servi drept ochean un tub de carton-suport pentru hârtie igienică, de lungime L și rază R. El ne va limita câmpul vizual la nivelul unei mici bucăți de cer, în care putem număra relativ ușor stelele vizibile ochiului liber. Pentru rezultate satisfăcătoare, tubul trebuie ținut nemișcat. Îl puteți fixa la nevoie de un trepied. Obțineți mai multe măsurători pentru diverse altitudini și faceți o medie! Mai multe măsurători contribuie la un rezultat mai precis. (Aveți în vedere că cerul din apropierea orizontului e mai sărac în stele, lumina lor ne este difuzată printr-o pătură mai groasă de aer). După ce ați obținut media, e vremea să extrapolăm rezultatul la nivelul întregii bolte cerești.
Prin ocheanul nostru am văzut o bucată de cer egală cu suprafața capătului de cilindru, care este un cerc de arie πR². Pentru a exprima suprafața întregului cer ne imaginăm că ocheanul nostru de lungime L acționează ca o rază pentru sfera cerească imaginară, pe care trebuie să o “măture” în întregime. Prin urmare, aria asociată întregii sfere cerești exprimată prin raportare la lungimea ocheanului este 4πL². Însă noi putem vedea în orice moment doar jumătate din aceasta (cea deasupra orizontului nostru), deci doar 2πL².
Dacă găsim că numărul mediu de stele văzute prin ochean este n atunci putem afla numărul total estimat al stelelor vizibile ochiului liber prin formula 2nπL²/ πR², sau 2n (L/R) ², adică înmulțind numărul de stele din eșantion cu fracțiunea de cer acoperită de către acesta. Rezultatul obținut reflectă atât acuitatea vizuală a observatorului cât și condițiile locului de observații.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu