Cadranul solar al lui Ahaz

Niciun alt cadran solar din istorie nu s-a bucurat de un tratament atât de preferențiat în literatură precum cel al Regelui Ahaz. Prima mențiune ne-o oferă Vechiul Testament prin anul 700 î.e.n., apoi îl regăsim comentat în scrierile istoricului evreu Iosif Flaviu, în studiile matematicianului portughez Pedro Nunes (1564). Însuși Camille Flammarion ajunge să abordeze subiectul, urmat apoi de Claudio Pasini (1900).

Ca să înțelegem mai bine interesul deosebit pe care l-a suscitat acest obiect trebuie mai întâi să percepem latura sa miraculoasă, iar pentru aceasta vom face apel direct la primele surse, adica la scurta mențiune din Vechiul Testament, în varianta traducerii lui Cornilescu, a episodului dintre profetul Isaia și bătranul rege bolnav Ezechia (urmașul lui Ahaz), căruia Dumnezeu îi răsplătește credința adăugându-i încă 15 ani la viață. Soarta lui se anunță a fi pecetluită prin următorul semn :

Și Isaia a zis: "Iată, din partea Domnului, semnul după care vei cunoaște că Domnul va împlini cuvântul pe care l-a rostit: "Cum vrei: să treacă umbra peste zece trepte înainte sau să dea înapoi cu zece trepte?" Ezechia a raspuns: "Nu este mare lucru ca umbra să treacă înainte peste zece trepte; ci mai bine să se dea înapoi cu zece trepte." Atunci Isaia, prorocul, s-a rugat Domnului, și Domnul a dat cu zece trepte înapoi umbra din locul în care se coborâse pe cadranul soarelui lui Ahaz. (Regi II 20:9-11)

Altundeva (Isaia 38:8) citim:

"Voi întoarce înapoi cu zece trepte umbra treptelor cu care s-a coborât soarele pe cadranul lui Ahaz." Si soarele s-a dat inapoi cu zece trepte de pe treptele pe care se coborâse.

Aici trebuie să ne dea de gândit repetarea aproape obsesivă a cuvântului treaptă. Folosirea sa este oarecum surprinzătoare dacă păstrăm bine în minte imaginea vechilor cadrane solare din lumea greco-romană, în care o tijă proiectează umbra soarelui pe un semicerc orar gradat și în care nu întâlnim, deci, nicio scară. Într-adevăr, cuvântul evreu corespunzător poate fi tradus atât ca treaptă a unei scări, dar și ca grad sau linie, aceasta fiind și varianta preferată de către unele traduceri moderne, de pildă cea Ortodoxă contemporană, în care același pasaj ia următoarea formă:

"Iată voi întoarce umbra cu atâtea linii pe care soarele le-a străbătut pe ceasornicul lui Ahaz, să zic cu zece linii". Și soarele s-a dat înapoi cu zece linii pe care el le străbătuse.

Deși a doua traducere ne ajută să vizualizăm mai bine fenomenul, o vom prefera totuși pe prima deoarece, în opinia noastră, cuvântul treaptă se apropie mai mult de adevărul istoric și reflectă mai bine natura misterioasă a dispozitivului solar în cauză. Cunoaștem, de pildă, că în vremurile lui Herodot pentru a citi ora egiptenii foloseau un tip de cadran solar portabil, de formă neobișnuită, care putea fi utilizat chiar dacă nu se știa nici poziția meridianului și nici punctele cardinale. Pentru aceasta posesorul trebuia doar să orienteze micul dispozitiv astfel încât ora indicată de umbra cubului  central ("altarul") pe marcajul de pe fața orizontală se coincidă cu cea indicată de proiecția pe... treptele laterale.

Cadranul solar egiptean portabil: un model pentru Regele Ahaz?
După Rene R.J.Rohr.

Aspectul exterior al acestui mic cadran solar portabil de acum 2600 de ani era, fără îndoială, de sorginte babiloneană, el putând trece foarte bine drept o reprezentare în miniatură a unui zigurat din vechile orașe mesopotamiene. Pe de altă parte, Herodot mărturisește că și grecii au învățat cadranul solar tot de la babilonieni. 

Și acum începe să se înfiripe o legătură interesantă. Suntem mai aproape ca oricând de a vizualiza cadranul din vremea regelui Ahaz și de a înțelege natura și proveniența sa adevărată. În Regi II 16:10-11 citim: 

"Împăratul Ahaz s-a dus la Damasc înaintea lui Tiglat-Pileser, împăratul Asiriei. Și, văzând altarul din Damasc, împăratul Ahaz a trimis preotului Urie chipul și înfățișarea acestui altar, întocmai cum era făcut. Preotul Urie a făcut un altar întocmai după chipul trimis din Damasc de împăratul Ahaz, și preotul Urie l-a facut mai înainte ca să se întoarcă împaratul Ahaz din Damasc." 

Asirienii, popor de origine mesopotamiană, ocupaseră de aproape zece ani Damascul și nu e întrutotul neverosimil ca acel altar să fi fost construit chiar de invadatori pentru slăvirea propriului panteon bogat în zei. Mai departe, luând în considerare admirația lui Ahaz pentru (ceea ce credem noi a fi) efectul de orologie solară al acestui altar-cadran(-zigurat?), putem înțelege de ce regele din Ierusalim ar fi ales să-și clădească în capitala sa o copie asemănătoare. Numai că trăsăturile străine și mai ales  natura eretică a construcției nu aveau să-i atragă regelui decât disprețul propriului popor și mânia Zeității locale.

După tradiţia talmudică, atunci când regele Ahaz (care fusese perceput drept un rău cârmuitor) a murit, Dumnezeu a scurtat ziua cu zece trepte (grade, linii). Aşadar, când bolnavului rege Ezechia, urmașul lui Ahaz, i s-a prelungit viața, ziua a revenit din nou la durata ei normală. În Cartea înțelepciunii lui Isus, fiul lui Sirah, o scriere apocrifă a Vechiului Testament cunoscută și sub numele Ecclesiasticul (a nu se confunda cu Eclesiastul) găsim o altă referință la întoarcerea orelor și prelungirea duratei zilei, de pildă la 46:5:

"Oare nu prin mâna lui s-a întors soarele şi o zi s-a făcut ca două?"

Sau la 48:26:

"În zilele lui s-a întors soarele și a înmulțit regelui viața" 

Există altă circumstanță în afara intervenției divine care putea explica acest fenomen, respectiv mișcarea inversată a umbrei soarelui pe cadran? Meșteșugarul renascentist Cristopher Schissler făurise pe la 1578 un asemenea dispozitiv de măsurare a timpului, sub forma unui vas de alamă, care reproducea tocmai acel comportament bizar din biblie. Pentru a obține efectul, micul bol de 30 cm trebuia doar umplut cu apă, iar refracția razelor luminoase la contactul cu mediul lichid făcea ca umbra gnomonului să bată numaidecât în retragere...

"Horologium Achaz" al lui Cristopher Schissler. Sursa fotografiei aici.