Tarot și astrologie: o celebrare a misterului zodiacal (III)

Cartea Împăratul. Detaliu.

În articolele precedente am văzut că cele 22 de cărți ale Arcanelor Majore din tarot conțin imagini simbolice de mare impact. Ele pot fi interpretate, alternativ, ca puncte cheie pe harta dezvoltării sufletului omenesc sau ca momente sau etape ale parcursului solar zilnic pe cer. În cărți întâlnim însă și imagini de lei, berbeci, vulturi, etc. toate făcând parte dintr-o colecție simbolistică mai mult sau mai puțin evidentă care împreună cu unele considerente numerologice subliniază legătură strânsă dintre tarot și zodiac. Aceasta este tema de studiu propusă pentru astăzi.

Nebunul. Mesia Peștilor.

Personajul principal în "călătoria eroului" este Nebunul. Puține lucruri ar părea să sugereze o conexiune astrologică a acestuia cu zodia Peștilor, însă o examinare atentă a simbolisticii din spatele singurei cărți nenumerotate va releva lucruri neașteptate. Ziua Nebunului este prin excelență 1 Aprilie, Ziua Farselor sau Păcălelilor. În spațiul francofon, păcălitului i se spune poisson d'April (pește de aprilie); el va trebui să poarte întreaga zi simbolul desenat sau decupat al unui pește.

Cartea Nebunul în Tarotul de Marsilia și Universal-Waite, alături de Joker

Nebunul este, în fond, Jokerul din zilele noastre, acea carte anonimă care transformă orice situație. Ancadramentul imaginii ne limitează percepția de ansamblu asupra totalității. Nu vedem ce anume îl determină pe Nebun să urmeze cursul călătoriei, dar din privirea sa putem intui că undeva în stânga vom regăsi momeala (!) care îl împinge spre abis, spre distrugere, spre transformare. Privit astfel, Nebunul reprezintă marele salt în necunoscut, renunțarea la viața fizică pentru ceva superior, trăsături pe care Eroul le are în comun cu însuși Isus Cristos. Iar Mesia nu fusese altceva decât un avatar al Erei Peștilor, perioada în care Soarele răsărea la echinocțiul de primăvară în semnul zodiacal asociat.

Roata Norocului și Lumea. Tetramorfii biblici și semnele cardinale.

Aceste două cărți, marcând mijlocul și sfârșitul călătoriei eroului, prezintă o circularitate comună. În primul caz, avem de-a face cu roata timpului, care aduce mereu în prim plan lucruri noi în vreme ce pe altele le face să dispară. În cel de-al doilea caz, avem personificarea lui Mithra, zeul luminii, în echilibru perfect: Soarele Nebiruit care gravitează în mijlocul cercului zodiacal. Colțurile ambelor cărți sunt ocupate de tetramorfi, acele creaturi fantastice din "vedeniile dumnezeiești" ale profetului Ezechiel, care ni le descrie astfel:

"Cât despre chipul fețelor lor era așa: înainte, toate aveau o față de om; la dreapta lor, toate patru aveau câte o față de leu; la stânga lor, toate patru aveau câte o față de bou; iar înapoi, toate patru aveau câte o față de vultur." (Ezechiel, 1:10)

Tradiția iconografică creștină va statornici asocierea lor cu cei patru evangheliști, astfel: Matei/om înaripat, Marcu/leu, Luca/taur, Ioan/vultur. Din punct de vedere astrologic însă, ei marchează cele patru semne cardinale din zodiac sau așa-numita cruce fixă, perioada în care trăsăturile specifice ale anotimpurilor ies cel mai bine în evidență: Vărsătorul, Leul, Taurul și Scorpionul. Însă cea din urmă creatură nu apare reprodusă pe nicio carte de tarot, ca și cum simpla invocare a sa ar fi de rău augur. Pe bună dreptate, poate, căci în popor a pomeni de moarte înseamnă a o chema, iar Scorpionul aduce moartea atât pentru nefericitul înțepat, cât și pentru un Soare care suferă decăderea completă spre iarnă tocmai în perioada astrologică în cauză (23 octombrie-21 noiembrie). Datorită acestor temeri arhaice, scorpionul este substituit câteodată cu un vultur, alter-ego-ul său pozitiv, triumfător asupra însăși gravitației universului terestru care l-a zămislit. Pe acesta îl întâlnim chiar și pe stema României.

Împăratul și Împărăteasa. Berbec și Fecioară.

Pe un tron colțuros din piatră, protejat de armură, șade Împăratul. Poziția sa rectilinie, cu sceptrul sub formă de falus într-o mână și globul lumii în cealaltă, trădează despotismul și rigiditatea. El este reprimatorul, personificarea masculină a voinței exacerbate. Aceste trăsături au avut, fară îndoială un rol important în Era astrologică asociată (Moise), dar în cartea Împăratului ele apar perimate, anacronice. Ambiția de a stăpâni lumea fizică îi va distruge stăpânului însuși imperiul. Și astfel împăratul stă pe marginea unui munte golaș într-un peisaj dezolant, în fapt voievod asupra pustietății și nimicului. Culoarea veștmintelor sale poartă amprenta războinicului astru Marte, tronul prin sculpturile încornorate pe cea a zodiei Berbecului. Mai notăm și faptul că numărul cărții 4 desemnează luna calendaristică aflată preponderent sub semnul acestei zodii.

Capiteluri astrologice: berbeci de piatră într-o grădină din Cluj.

Între Împărăteasă și Împărat avem o serie de deosebiri fundamentale. Poziția Împărătesei este una relaxată, tronul ei este comod, natura este vie, însăși sceptrul amintește de abundență prin știuletele de porumb. Împărăteasa este Zeița-Mamă, Fecioara, simbolul vieții și al fecundității roditoare. Ea poartă pe cap o cunună din 12 stele, reprezentând cele 12 constelații zodiacale. Ea este tot ceea ce Împăratul nu a putut să fie.

Steaua. Vărsătorul profetic.

Cartea 17 redă imaginea unei femei goale lângă un luciu de apă, golind două carafe. Ea este întruchiparea feminină a Vărsătorului. Din pântecul ei se scurg apele vieții. Cu o mână ea redă elementelor ceea ce le-a fost luat, cu cealaltă le contopește. Rolul său mesianic este potențat de către cea de-a opta stea de deasupra, mai strălucitoare decât celelalte și prin prezența porumbelului în planul secund, expresie a eternei reîntoarceri a Spiritului Sfânt. Copacul poate fi un simbol al Împărăției Cerurilor, după cum reiese din pilda grăuntelui de muștar:

"El a mai zis: <<Cu ce vom asemăna Împărăția lui Dumnezeu sau prin ce pildă o vom înfățișa? Se aseamănă cu un grăunte de muștar care, când este semănat în pământ, este cea mai mică dintre toate semințele de pe pământ dar, după ce a fost semănat, crește și se face mai mare decât toate zarzavaturile și face ramuri mari, așa că păsările cerului își pot face cuiburi la umbra lui.>>" (Marcu, 4:30-32)

Luna și Eremitul. Tropicul Racului și Tropicul Capricornului.

Este noapte. O poteca îngustă șerpuiește spre orizont, în vreme ce de-o parte și de alta doi câini (sau poate lupi?) latră spre Lună, tulburați. Regina nopții atrage picături de apă în văzduh și odată cu ele pe uscat și o creatură marină: racul. Avem de-a face aici cu o reprezentare a zodiei omonime. Asocierea simbolurilor nu este una întâmplătoare, căci în astrologie zodia Racului este guvernată tocmai de Lună.

Pe cartea anterioară Eremitul sau Pustnicul Hajo Banzhaf o pune în legătură cu planeta Saturn și deci cu zodia Capricornului, oferind următoarea o analogie astronomică interesantă  bazată pe călătoria eroului pentru acestă pereche: Tropicul Racului și Tropicul Capricornului.

"În cele două puncte Soarele, imaginea cerească a Eroului, trebuie să-și schimbe direcția în fiecare an. Dacă după Eremit, odată cu cărțile al căror număr este format din două cifre, el a început călătoria pe timp de noapte, în punctul Luna trebuie să se ridice din străfundurile adânci și să revină la lumină." (Hajo Banzhaf, Tarot și călătoria eroului)

Puterea și Soarele. Leul e la locul lui.

Cartea Puterea ne înfățișează o femeie îmblânzind Leul, nu prin violență ci prin determinare. Imaginea e oarecum familiară dacă o punem în corespondență cu figura Sfinxului din Egipt, o altă metaforă a conflictului dintre natura animalică și rațiunea omul civilizat. Partea inferioară, de animal, reprezentată de leu, este în repaus, sub controlul absolut al forțelor superioare omenești, spiritul și rațiunea. Mai notăm și faptul că numărul acestei cărți (8) desemnează luna calendaristică aflată preponderent sub zodia Leului. 

În cartea Soarelui este vorba tot despre Leu, zodie guvernată de astrul zilei. Plantele floarea-soarelui din fundal constituie echivalentul terestru al Soarelui de pe cer, iar faptul că ele sunt îndreptate nu spre Soare, ci spre copil, poate sugera următorul simbolism: Lumina Lumii trebuie căutată în prunc.  

Diavolul. O cunoștință păgână mai veche. 

Figura încornorată de pe această carte nu poate fi altceva decât o prelucrare a imaginii zodiei Capricornului, în esență a zeului Pan. Pe el îl regăsim în mitologia creștină sub forma diavolului. Dar despre asta am scris mai multe aici.

Statuie a lui Pan din Parcul Central, Cluj-Napoca