Numele Ioan apare sub diverse forme la toate popoarele europene. În română el provine din evreiescul Iohanan, care poate fi tradus prin "Dumnezeu a avut milă, a făcut favoare", la origini o formulă de mulţumire adresată divinităţii care a favorizat naşterea unui copil mult aşteptat de părinţi. Aproape două milioane de români, în majoritate bărbaţi, poartă numele Ioan sau derivate ale acestuia: Ion, Ionuţ, Ionel, Ionică sau Nelu. Acestă răspândire se datorează şi cultului pentru sfinţii sau martirii cu acest nume, destul de numeroşi de altfel. Dintre aceştia ne vom opri asupra Sfântului Ioan Botezătorul, un personaj biblic a cărui evoluţie eflectă mişcările Soarelui şi ale Lunii.
Naşterea lui Ioan Botezătorul este celebrată de creştini pe 24 iunie, sărbătoare pe care poporul o numeşte Sânzienele sau Drăgaica. Data este foarte apropiată de solstiţiul de vară (21 iunie), plasându-se în opoziţie calendaristică cu cea a naşterii lui Isus, care se aniversează în mod tradiţional de Crăciun, în preajma solstiţiului de iarnă (21 decembrie). Putem deduce că zămislirea celor doi ar fi trebuit să aibă loc cu 9 luni în urmă, adică pentru Ioan pe 23 septembrie, iar pentru Isus cu ocazia Bunei vestiri din 25 martie. În ambele cazuri găsim momentul conceperii suprapus peste un hotar solar: echinocţiul de toamnă, respectiv primăvară, zile cu o semnificaţie astronomică majoră asupra cărora nu vom insista aici. Vom menţiona totuşi că Ioan spune despre Isus: "Trebuie ca El să crească, iar eu să mă micşorez" (Ioan 3:30), un indiciu al evoluţiei Soarelui şi Lunii pe bolta cerească. Căci în ultimele zile din decembrie Luna Plină atinge altitudinea maximă pe cer, iar Soarele pe cea minimă, după care până la solstiţiul de vară Luna începe să scadă pe zi ce trece şi Soarele să crească. În această alegorie Ioan îşi asumă rolul Lunii, iar Isus pe a Soarelui.
Pe 6 ianuarie, de Bobotează, creştinii sărbătoresc botezul lui Isus de către Ioan. Momentul a fost ales la pragul dintre ani pe bună dreptate. Îmbrăcămintea şi hrana lui Ioan îl fac să apară un personaj anacronic; el se aseamănă cu profeţii Vechiului Testament şi reprezintă urmele vechii orânduiri (să fie o întâmplare că cele mai vechi popoare foloseau la începuturi calendare lunare?), în vreme ce Isus este reprezentantul Noului Legământ sau anului nou.
Vezi şi articolul Mitologie creştină.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu