Cadrane solare din Paris

Piramida supraterană de la Musee du Louvre

Pe 13 decembrie 1972, Societatea Astronomică Franceză (SAF) a pus bazele Comisiei pentru cadrane solare, un grup care în prezent reunește circa 150-200 persoane interesate de știința gnomonicii și care de-a lungul anilor a efectuat cercetări, culegând, centralizând și difuzând informații relevante studierii cadranelor solare, liniilor meridiane și altor dispozitive de măsurat timpul în funcție de soare. De asemenea, această comisie a întreprins o inventariere ambițioasă a cadranelor solare de pe teritoriul francez, editând chiar și publicații cu caracter regional, precum Les cadrans solaires de Paris a lui Camus și Gotteland (1997) sau cartea mai recenta semnată de cel din urmă, Les cadrans solaires et meridiennes disparus de Paris (2002), din care aflăm că în capitala franceză se mai găsesc 126 asemenea piese (fără a le pune la socoteală pe cele din muzee), deci cam tot atâtea câte există în Transilvania noastră.

Firește că un asemenea număr depășește anvergura unei vizite de numai 3 zile, așadar îmi propun în continuare să vă prezint doar câteva dintre cele pe care am putut să le văd la sfârșitul lunii martie. Și trebuie să încep cu poate cel mai spectaculos din ele: gnomonul de la Saint-Sulpice, despre care am scris deja în articolul meu anterior.

Linia meridiană din Biserica Saint-Sulpice

Nu departe de Saint-Sulpice în drum spre Notre-Dame, pe Rue Saint-Jaques, se găsește un alt cadran solar celebru datând din epoca modernă (1966). Autorul său este artistul Salvador Dali.

Cadranul solar al lui Salvador Dali

Un cadran solar extrem de simplu (de fapt mai degrabă un marcaj de amiază) se află pe un contrafort sudic al bisericii Saint-Etienne-Du-Mont de lângă Pantheon. La mijlocul zilei, când soarele culminează, umbra capului de balaur (gargui?) se aliniază în plan vertical cu singurul marcaj existent, care poartă însemnul orei XII, amiaza.

Marcajul de amiază de pe Biserica Saint-Etienne-Du-Mont

Pe celălalt mal al Senei, lângă pitorescul cartier Chatelet, se află Biserica Saint-Eustache, o construcție gotică impresionantă din secolul al XVII-lea. Aici vizitatorul găsește două cadrane solare pe fațada sudică a transeptului: unul de dimensiuni impresionante, chiar aproape de vârf și undeva mai jos în stânga unul incomplet, căruia îi lipsește "ochiul" metalic sau lucarna indicatoare.

Cadranele solare de pe Biserica Saint-Eustache

La 600 m spre vest, lângă Luvru, găsim Palais-Royal, reședința de odinioară a cardinalului Richelieu. În curtea interioară generoasă a edificiului se află replica turnată după un cadran solar tip tun meridian care prin explozia sa controlată vestea odinioară clipa amiezii. În treacăt fie spus, o asemenea piesă se găsea în secolul al XVIII-lea și pe Dealul Mitropoliei din București... 

Replica ceasului solar tip tun meridian de la Palais-Royal

Continuând spre Luvru și coborând în subteran prin Carrousel du Louvre (de fapt, o zonă comercială modernă) se poate ajunge la cunoscuta piramidă întoarsă de sticlă. Acolo, în funcție de condițiile meteo, vizitatorul devine martor la un interesant joc luminos pe podea ce presupune descompunerea prismatică a razelor soarelui în culorile curcubeului. 

Fenomene luminoase la piramida subterană din complexul Carrousel du Louvre

Revenind la suprafața și continând parcursul vestic prin Jardins des Tuilleries dăm peste o roată imensă de distracții în spatele căreia se prefigurează silueta unui obelisc. Am ajuns în Place de la Concorde, un important nod rutier și unul dintre scuarurile majore ale Parisului cu o istorie însângerată. La sfârșitul secolului al XVIII-lea aici au fost ghilotinați regele Louis al XV-lea și soția Marie Antoinnete. Pe noi însă ne va interesa mai mult obeliscul de origine egipteană, vechi de mai bine de 3.300 de ani, care pe vremuri străjuia intrarea în templul de la Luxor. El alcătuiește gnomonul unui cadran solar de mari dimensiuni, amenajat în 1999 cu ocazia noului mileniu, dar imaginat de către astronomul Camille Flammarion încă din 1913. Liniile și orele sale au fost marcate pe paviment cu vopsea galbenă și cu cifre romane. După cum se vede ele ar avea nevoie de o reîmprospătare...  

Cadranul solar tip obelisc și marajele orare din Place de la Concorde

Încheiem ciclul cadranelor solare pariziene cu o clădire aflată în amonte pe cheiurile Senei, pe Ile Saint-Louis, lansând cititorului provocarea de a identifica singur piesa solară din fotografie - o placă verticală de marmură albă cu gnomon perpendicular.

Clădire de locuințe pe Boulevard Henri IV, Ile Saint-Louis