Cadranul pierdut din Zagon

Conacul Mikes după o fotografie din 1990.

În centrul comunei Zagon din fostul Comitat Trei Scaune (Haromszek, actualmente în mare parte județul Covasna), se află conacul Mikes-Szentekereszty, pe care am avut prilejul să-l vizitez săptămâna aceasta. Construcția, cea mai veche din localitate, monument istoric de interes național, este totodată casa părintească a scriitorului Mikes Kelemen (1690-1761), considerat a fi fondatorul literaturii maghiare transilvănene. Pe peretele sud-vestic al vilei baroce, între două ferestre, existase pe vremuri un cadran solar, astăzi dispărut. Ce soartă a avut acesta și cum arăta el odinioară? 

În secolul al XVII-lea, membrii familiei Mikes se numărău printre cei mai înstăriți nobili secui, având în posesie numeroase domenii pe teritoriul actualului județ Covasna. După eșecul Răscoalei Curuţilor, în a cărei vâltoare a fost antrenat, Mikes Kelemen se refugiază lângă Constantinopol împreună cu Principele Francisc Rakoczi al II-lea, unde cărturarul va așterne pe hârtie cea mai importantă operă literară a sa, așa-zisele Scrisori din Turcia (de fapt, un jurnal epistolar scris în limbaj arhaic). Ca pedeapsă pentru această insurecție împotriva Casei de Habsburg, conacul din Zagon va fi confiscat și mai apoi dat familiei nobiliare Szentekereszty, în a cărei proprietate va rămâne până la începutul secolului al XX-lea. În 1945 vechea curie Mikes este cumpărată la licitaţie de comuna Zagon și în următorii ani, datorită folosirii necorespunzătoare, clădirea suferă degradări serioase. Cadranul solar apare într-o serie de fotografii care redau starea precară în care ajunsese edificiul în 1958. Pe baza fotografiilor expuse publicului larg în actualul Centru Mikes din clădire, între ferestrele 3 și 4 ale fațadei sud-vestice putem consemna existența unor marcaje orare, cu cifre romane dispuse în semicerc de la IX a.m. la VIII p.m, romburile desemnând jumătățile de oră. Putem remarca de asemenea cum cifrele din dreapta orei XII sunt răsturnate în mod curios. Vergeaua metalică cu rol în indicarea orelor (gonomonul) lipsește, dar din dispunerea orelor putem presupune că bara fusese cândva orientată spre polul nord ceresc. Predilecția pentru orele după-amiezii se datorează orientării sud-vestice a peretelui, suprafața de recepție a umbrei.

Conacul Mikes în 1958, cu semicercul cadranului solar în dreapta imaginii

Fațada sud-vestică a conacului Mikes și cadranul solar în 1958 

Cadranul solar de pe conacul Mikes. Detaliu din 1958. 

Apoi, în perioada anilor '60 au loc unele intervenții nefericite, brutale, asupra clădirii, parte a unor eforturi de restaurare necorespunzătoare. Ele se vor solda cu dispariția totală a cadranului solar sub un strat de zugrăveală exterioară, după cum ne informează un citat din Konya Adam, directorul Muzeului Național Secuiesc din Sfântu Gheorghe. O vreme conacul a fost folosit pentru activități medicale, dar calitatea slabă a lucrărilor de restaurare a dus la degradarea continuă a edificiului. După 1990 clădirea a fost restaurată din nou şi transformată în centrul de cultură pe care îl regăsim azi, dar ceasul solar de odinioară nu a fost reconstituit... cel puțin deocamdată. Tot ceea ce rămâne din el este o umflătură pe zugrăveala albă, vlăstarul gnomonului înfipt odată adânc în perete, martor la atâtea prefaceri. 

Peretele sud-vestic astăzi. Locația vechiului cadran este în centrul imaginii.

Rămășița gnomonului?

Conacul Mikes astăzi