Paul Dolea și Observatorul Astronomic de la Mărișel

Culorile observatorului trădează un oarecare camuflaj

Pe clujeanul Paul Dolea îl cunosc aproape toți localnicii din comuna Mărișel. Doctorandul de la Politehnică a pus bazele unui adevărat complex științific observațional tocmai aici, în creierul Apusenilor. Plasat la 1.120 m, observatorul astronomic privat pare să dețină recordul de altitudine pentru România. Și pe bună dreptate: doar o aruncătură de băț îl desparte de stele!

Drumul de 50 km de la Cluj îl parcurgem încet, printre păduri albite de vreme, din care încep să răzbească tot mai mult brazii. Zăpada topindă naște adevărate torente pe drum, împingând criblura la vale. 

În dreapta mea îl am pe Mircea Corpodean, cu franzelă și cârnaț în brațe ca merinde, iar pe bancheta din spate pe Paul Dolea, alături de telescoapele noastre. Se cheamă că avem tot ce ne trebuie. Arunc un ochi în oglinda retrovizoare și îl întreb pe Paul despre astronomie. Îmi mărturisește că pasiunea lui se îndreaptă mai ales spre electronică, domeniu de care se folosește în studiul cerului. Aflu că Observatorul din Mărișel e oarecum impropriu denumit "astronomic": el e mai degrabă un observator integrat, ce reunește instrumente optice abia alături de radioreceptoare, cu care Paul deslușește secretele întregului spectru electromagnetic, din care văzul nostru percepe doar o mică parte: lumina. Marea pasiune a electronistului rămân undele radio!

Lăsăm în urmă ultimele serpentine și intrăm în comuna Mărișel. Paul îmi face semn să încetinesc. Urmează să o apucăm pe un drum comunal ce duce puțin la vale.

Șuvoaiele topite au sculptat adevărate interfluvii în corpul drumul neasfaltat. Dorind să păstrez garda mașinii la sol, încerc să încalec șanțurile cu roțile. Însă de ce mi-e frică tot nu scap: după puțin timp mă împotmolesc în zăpadă, suspendat undeva pe buza rigolei din dreapta. Am noroc: câțiva localnici sar repede în ajutor, și izbutim cu chiu cu vai să readucem Loganul pe drum, prin ridicări și împingeri. Și gândindu-mă la excursia de la Observatorul-fantomă din Baciu, realizez că orice călătorie inițiatică prezintă anumite dificultăți.

Trecem cumva de porțiunea dificilă. Temperaturile pozitive țin cu noi și vedem că drumul se mai curăță - tocmai când eram la un pas de abandon.

 

În depărtare, destinația începe să ni se dezvăluie. Rotundul sare întotdeauna în ochi, fie că se manifestă sub formă de cupolă sau de antene parabolice. Și nicio urmă de iluminat public! Seara se anunță a fi interesantă...

Domnul Corpodean se grăbește să-și instaleze luneta pentru a privi Soarele. El improvizează un scaun din două role de cablu. În planul îndepărtat se văd bobine de inducție, menite să depisteze radiațiile de joasă frecvență. Gândurile îmi zboră imediat la aparatele exotice ale lui Tesla.

 Paul Dolea i se alătură.

Un musafir neinvitat îi privește cu jind...

Mircea Corpodean mă surprinde la Maksutov, 

după ce am încercat niște poze cu Soarele...

E vremea să îmbucăm ceva...
La munte, cârnațul face minuni, la fel ca untura cu ceapă.

Abia pe urmă ne încumetăm în cupolă...

Mircea Corpodean și Paul Dolea, 

alături de telescopul reflector adăpostit sub cupolă

Soarele apune la ora 18:36. 

Seara se lasă peste Mărișel și peste cabana noastră.

Apar primele stele: Jupiter și Venus, 

văzute acum la 3-4 zile după momentul conjuncției 2012

Marte în Leu

Apar și Pleiadele în vecini

Noaptea se împlinește deasupra Observatorului

Excursia se încheie sub un Câine Mare.
E vremea să pornim spre Cluj...