Tarot și astrologie: o celebrare a misterului zodiacal (I)

Cartea Soarele în Tarotul de Marsilia
(Editura Teora)

În articolul precedent am discutat pe scurt despre istoria tarotului și am introdus modelul "călătoriei eroului" ca posibil mijloc de interpretare a celor 22 de cărți ce formează Marile Arcane. Am mai arătat că originea acestui mit universal care alcătuiește miezul oricărei opere de ficțiune celebre, fie ea basm sau scenariu de film, trebuie căutată într-o sfera superioară care să-i fi fost accesibilă dintotdeauna omului, mai exact pe bolta cerească. O posibilă explicație a monomitului găsim astfel în motivul călătoriei zilnice a Soarelui, constând în evoluția ascendentă a acestui astru pe cer până aproape de zenit, încercările la care acesta este supus, trasformarea și coborârârea lui în lumea de dincolo (de orizont), lume pe care o străbate în mod miraculos noaptea prin punctul pe care astronomii îl numesc nadir numai pentru a restabili ordinea firească și a ieși din nou învingător la începutul următoarei dimineți. O analogie similară putem stabili fără dificultăți și pentru călătoria anuală a Soarelui, doar că acolo momentele esențiale se vor constitui din solstiții, echinocții și anotimpuri.

Prima parte a călătoriei solare (de fapt a eroului din poveste, desemnat în tarot prin cartea Nebunul) este una pregătitoare. Ea ne este povestită prin cărțile Rider-Waite notate cu numere simple de la 1-9. 

Magicianul: Tatăl ceresc.	Marea Preoteasă: Mama cerească.
Împărăteasa: Mama pământească	Împăratul: Tatăl pământesc

Hierofantul: Dascălul.

Atât Magicianul și Marea Preoteasă, părinții astrali ai eroului, cât și Împărăteasa și Împăratul, părinții săi pământeni, împreună cu Hierofantul, personificarea centaurului din mitologia greacă care îndeplinește aici rolul de dascăl, compun scena copilăriei eroului, etapa inconștientă, pe care o asimilăm crepusculului solar de dimineață.

Îndrăgostiții: decizia de a răsări.

Ilustrația de pe următoarea carte, Îndrăgostiții, sugerează un balans decizional. În tarotul Waite alegerea se rezumă în a mânca din fructul oprit sau nu, în cel de Marsilia a părăsi casa părintească sau nu. În cazul călătoriei Soarelui, opinăm că această carte marchează momentul răsăritului propriu-zis (a fi sau a nu fi), deși Hajo Banzhaf consideră că ea este asimilabilă amiezii.

Faetonul: carul Soarelui. 

Faetonul (Carul) marchează plecarea eroului la drum, despărțirea de copilărie. Cartea denotă totodată înălțare, ascensiune, caracteristici ce corespund întrutotul momentelor dimineții solare. Interesantă pentru această carte e și conexiunea ei cu Soarele prin episodul omonim din mitologia greacă.

Puterea: apogeul solar.

Conform analogiei mele solare, cartea Puterea ar marca momentul culminant al zilei: amiaza. Nu este greu de văzut de ce.  Leul din imagine, animal solar, marchează atât mijlocul verii în Zodiac cât și mijlocul zilei în Tarot. În plus, tot cerul din fundalul cărții este inundat de un galben auriu.

Pustnicul: retragerea Soarelui.

Pustnicul sau Eremitul prefigurează sfârșitul călătoriei Soarelui pe cerul zilei. Imaginea arhetipală a bătrânului înțelept plasată pe muntele înzăpezit va induce gândul unei retrageri treptate, izolare și cufundare în meditație. Pe fondul luminii solare în descreștere își face apariția felinarul, simbol al luminii interioare, iar decorul începe să se asemene tot mai mult chiliei lui Daniil Sihastrul. Eroul descoperă astfel natura duală a luminii. 

Roata norocului: schimbarea Soarelui.

Roata Destinului sau Roata Norocului nu este altceva decât roata timpului. Ea aduce mereu lucruri noi, în timp ce pe altele le face să dispară: este necesitatea unei legi naturale care obligă şi care, după cum ziceau vechiul cronicar român, "pre cei de jos îi suie și pre cei suiți îl pogoară". Am ajuns astfel la cărțile cu numere compuse din două cifre. În călătoria Soarelui ea corespunde astrului care începe să descrească.  

Dreptatea: mijlocirea apusului.

Cartea Dreptatea o înfățișează pe zeița Dike ținând în mână balanța. Ea este întruchiparea puterii unui judecător aflat între două tabere, la hotarul ce desparte binele de rău, lumina de întuneric. În spatele ei atârnă o cortină. Consider că această carte se potrivește foarte bine cu momentul apusului.

Spânzuratul: ezitarea apusului.

Spânzuratul apare atârnat de picioare, cu capul în jos, într-o ipostază ce amintește de o pedeapsă medievală. Hajo Banzhaf arată că imaginea exprimă expulzarea forțată dintr-o călătorie pe timp de zi în decursul căreia eroul (Soarele) nu se mai poate întoarce. Cred că această ezitare de trecere într-o altă etapă își găsește contrapartida astronomică în crepusculul de seară. Capul personajului are o aură, un Soare, iar cartea indică negreșit direcția de urmat: în jos. 

Moartea: întunericul.

Moartea marchează venirea nopții și coborârea astrului zilei în lumea de apoi. După ce Soarele apune între turnurile din vest, scheletul călare pe care îl vedem venind dinspre răsărit este Moartea - întunericul, noaptea. Nu este vorba de anihilare, căci această carte poartă abia numărul 13 din 22. Suntem încă departe de sfârșit! În tarot și nu numai, Moartea produce regenerare...