Când apune Soarele cel mai devreme?

E iarnă, ziua se tot micește, noaptea tot crește, mai avem puțin până la solstițiu, vine vremea pentru o întrebare de 1000 de puncte:

În ce zi apune Soarele cel mai devreme?

OZN lângă Mercur?

Un filmuleț postat pe Youtube face furori în rândul ozeniștilor...

Jurnalul unei călătorii inițiatice

Bun venit în Cercul de stele!

Pe următoarele pagini veți găsi eseuri, explicații, recenzii, gânduri și relevații personale despre cerul înstelat și relația omului cu astrele.

Răsărituri veșnice pentru morții din Cernica

Părăsind Bucureştiul pe Autostrada Soarelui, trecem prin dreptul satului Căldăraru, aşezare întinsă pe malurile lacului Cernica. Acolo, unde apele vechiului râu Colentina o cotesc spre sud, se găsesc urmele celei mai mari necropole neolitice de pe teritoriul Munteniei, de sub care, timp de aproape 7000 de ani, sute de schelete au privit răsăritul Soarelui în speranţa învierii.

Box astronomic

Vă invit la un meci de box... astronomic! În primăvara lui 1920, în vreme ce la Cluj-Napoca Emil Racoviță inaugura primul Institut Speologic din lume, la Washington D.C. avea loc un simpozion pe tema dimensiunilor cosmosului. Astronomii erau împărțiți în două tabere cu viziuni fundamental diferite. Printre participanți se găseau doi astronomi americani care aveau să-și susțină punctele de vedere divergente cu privire la mărimea Căii Lactee și natura misterioaselor obiecte nebuloase de pe bolta cerească. Istoria consemnează momentul drept "marea dezbatere Shapley-Curtis".

O confuzie gigantică pentru omenire

Vinerea trecută s-a dovedit a fi una din zilele în care mi-am dorit să fiu măcar cu 30 de ani mai bătrân. Privind Luna prin telescop am conștientizat, din nou, importanța primei aselenizări. Și zău că mi-ar fi plăcut să fiu martor la un asemenea eveniment epocal, pe care generația noastră nu-l va retrăi pe viu, probabil, niciodată. Cu acel prilej, scurta cuvântare a lui Armstrong făcuse înconjorul planetei-de-acasă și intrase definitiv în cărțile de istorie: "That's one small step for a man, one giant leap for mankind". Înregistrările ne dezvăluie că americanul rostise cu totul altceva.

La vremuri noi, tot Voyager 2

O bună parte din cunoștințele noastre despre regiunea "periferică" a sistemului nostru solar provine de la sonda spațială Voyager 2. Proiectată special pentru a fructifica la maxim aliniamentul rar al planetelor exterioare Jupiter, Saturn, Uranus și Neptun, pe care urma să le viziteze, micuța sondă de dimensiunile unui autoturism compact fusese lansată în spațiu pe 20 august 1977. Doi ani mai tarziu, Voyager 2 trecea de Jupiter. În august am aniversat 30 de ani de la survolarea lui Saturn. Pe când să ajungă la Uranus, sonda devenise deja depașită din punct de vedere tehnic, dar, paradoxal, performanțele sale erau net superioare: inginerii NASA îi făcuseră un mic upgrade pe drum.