Cel mai mare cadran solar din lume la Baia Mare. Propunere de proiect.

Colajul de mai sus circulă de ceva vreme pe Facebook. Este o invitaţie de a vizita municipiul Baia Mare şi a vedea turnul vechiului combinat metalurgic din localitate: cea mai mare construcţie din ţară şi totodată locul trei printre coşurile industriale din Europa. Colosul a fost proiectat şi construit de către Gip Grup SA din Bucureşti între perioada 1993-1995, cu scopul de a dispersa gazele rezultate în urma activităţii industriale a principalului poluant din zonă, combinatul Phoenix, la vremea aceea un mare producător cupru, aur şi argint.

Conferinţa naţională de la Baia Mare - "Cerul românesc şi comparaţia cu alte mitologii stelare"

Pe 14-15 noiembrie am participat la conferinţa naţională "Cerul românesc şi comparaţia cu alte mitologii stelare", parte a proiectului Constelaţii Româneşti Tradiţionale (CRT) iniţiat de Planetariul din Baia Mare şi finanţat prin Administraţia Fondului Cultural Naţional.

Cadranul solar de la Baia Mare

Din informaţiile mele, singurul cadran solar din Baia Mare se află în incinta Muzeului Judeţean de Istorie şi Arheologie. Trecând sub poartă, cam pe la jumătatea corpului din stânga la etaj, se află încastrată în tencuială parapetului de la balcon o bucată dreptunghiulară de metal care alcătuieşte faţa unui cadran orizontal. Capetele segmentelor radiante au fost inscripţionate cu cifre romane urmate fiecare de câte un punct. Acestea descriu orele din intervalul 6 am - 6 pm. Cadranul are o poziţie rotită faţă de aliniamentul parapetului pentru ca segmentul median aferent orei XII să indice precis direcţia nord-sud. În vremurile sale de glorie acest dispozitiv era în măsură să indice cu exactitate nu numai momentul culminaţiei Soarelui (amiaza locală), ci şi ore egale bazate pe timpul solar. Cele două găuri de pe linia centrală reprezintă poziţiile îmbinare pentru un gnomon polar demult dispărut, în formă triunghiulară. Aşadar, în prezent cadranul este nefuncţional.

Cadranul solar din Baia Mare în prezent

Regiunea Băii Mari a cunoscut o lunga traditie de exploatare a minereurilor neferoase, începuturile activităţilor de acest gen datând cel puţin din a doua jumătate a secolului XIII. Nucleul Muzeului de astăzi (partea în formă de L din spatele curţii) a fost construit între anii 1734-1739 pentru a găzdui Inspectoratul Superior Minier şi pentru o vreme Monetăria. Edificiul a fost apoi considerabil mărit în anul 1782 prin construirea anexei din partea de nord-vest în care se află azi ceasul. În 1913 această aripă a fost extinsă înspre poartă, prilej cu care au avut loc unele lucrări suplimentare de amenajare. Deşi balconul şi bolţile datează de la sfârşitul secolului al XVIII-lea, istoricii bănuiesc că ceasul a fost realizat abia odată cu amenajările din secolul trecut.  

Propunerea mea de restaurare

Despre ceas am aflat de la prietenul Mircea Liţe din cadrul Planetariului Baia Mare. Informaţiile istorice mi-au fost puse la dispoziţie de către dna. Lucia Pop din cadrul Muzeului Judeţean de Istorie şi Arheologie Baia Mare. Le mulţumesc amândurora pentru sprijin. 

Orele biblice

Pilda lucrătorilor tocmiţi la vie

Nu rareori citim sau auzim că cineva s-a trezit, în al doisprezecelea ceas, să facă una sau alta. Expresia nu inseamnă că acţiunea a fost efectuată la amiazi, ci mai degrabă în ultimul moment, ca ultimă şansă. Dar lucrurile nu au stat dintotdeauna aşa: sensul original avea legătură cu Biblia şi cu modul în care oamenii împărţeau timpul.