25 mai 2015

Telescoapele vechiului Observator Astronomic de pe Dealul Aluniș (loc. Baciu jud. Cluj)

Romulus Irimeș, electrician la uzina Carbochim din Cluj,
astronom amator în timpul liber

Pe rafturile prăfuite ale Bibliotecii Centrale Universitare din Cluj-Napoca se găsesc patru volumuri uitate de timp. Ele oferă detalii inedite asupra mijloacelor cu care un electrician clujean efectua observații astronomice, cu mai bine de 50 de ani în urmă. Frumos legate între coperți roșii și meticulos dactilografiate la mașina de scris, cărțile poartă un titlu auriu: Buletinul Observatorului Astronomic "Dealul Aluniş" Com.Baciu Nr.175/A Cluj.

Buletinele din patrimoniul BCU Cluj reprezintă o donație din partea autorului 

Aceste publicații anuale au fost editate între 1970-1974, o perioadă de efervescență maximă pentru astronomul amator clujean Romulus Irimeș, despre care am relatat și mai demult.



Fotografii cu clădirea vechiului Observator astronomic de pe Dealul Aluniș

Piesa de rezistență a Observatorului ridicat de Romulus Irimeș lângă Cluj, pe Dealul Aluniș, era o lunetă astronomică construită chiar de el în 1957. Ea mărea de 64 ori și era înzestrată cu un dispozitiv de observare a soarelui prin proiecție, plasat la 1200 mm de ocular. Detaliile de pe suprafața solară puteau fi astfel marcate cu precizie pe un cerc de 160 mm în prealabil desenat pe hârtie.

Fotografierea discului solar de către astronomi amatori constituia
pe atunci o activitate dificilă, în primul rând datorită costurilor mari

Un avantaj la observațiile prin proiecție era și că imaginea soarelui putea fi privită concomitent de mai multe persoane, aspect util în activitățile de popularizare a astronomiei pe care știm că Irimeș le derula atât la Observator, cât și în afara lui.

Popularizarea astronomiei prin proiecții solare mobile

Lentila-obiectiv de 60 mm, cu o distanța focală 1112 mm, era găzduită în două tuburi culisante din metal, carton și PVC, care erau vopsite în interior cu vopsea de tablă școlară neagră. Luneta era instalată pe o montură ecuatorială înzestrată cu un cerc de ascensie dreaptă și declinație, cu reglare fină în ascensie. Paralel cu luneta, pe aceeași montură era instalat un telescop newtonian cu oglindă de 150 mm și distanță focală de 1175 mm. Acest telescop, la realizarea căruia Irimeș muncise 5 luni, mărea de circa 300 ori. El era destinat observațiilor de stele duble, îngrămădirilor stelare, stelelor variabile etc. Aștri precum Beta Lyrae, Beta Persei, XZ Andromedae, RW Tauri se bucurau de un interes deosebit.

Romulus Irimeș sub cupola Observatorului personal,
lângă montura ecuatorială cu cele două telescoape


Marcarea detaliilor solare prin proiecție
la Observatorul din Dealul Aluniș

În timpul observațiilor solare, ocularul lunetei era protejat de un ecran circular opac și trapa cupolei era deschisă numai parțial pentru a spori contrastul imaginii proiectate. Rezultatele perioadei 1959-1969 au fost publicate în primul buletin sub forma unor liste tabelare cu valorile calculate ale numerelor Wolf (W), o expresie matematică a activității soarelui în funcție de numărul petelor consemnate. TLR se referă la Timpul Legal Român, adica ora observaţiei.



Un alt telescop, cu oglindă de 260 mm și distanță focală de 3970 mm (!) depășea dimensiunile cupolei și era instalat în afara ei. Se pare că Irimeș avea planuri mărețe pentru observatorul său: voia să ridice o cupolă de 7 metri diametru pentru acest instrument, ba mai mult, își propusese chiar un telescop reflector și mai mare, cu oglinda de 910 mm, până în anii '80. A decedat însă înainte să apuce să le realizeze.

Romulus Irimeș și soția în fața Observatorului propriu,
lângă tescopul de 260 / 3970 mm

Clasă școlară în vizită la Observatorul din Dealul Aluniș.
În dreapta, în fața telescopului de 260/3970 mm, îl regăsim pe Romulus Irimeș.

21 mai 2015

Cum să prinzi un meteor

Azi am fost la BCU. Deși sezonul stelelor căzătoare începe abia în iulie, trebuie să vă redau un extras pitoresc găsit în secțiunea despre meteori din Zări din univers: din astronomia sistemului solar, o cărticică apărută la Arad în anul 1916. Autorul este Gavril Todică (1877-1946), un important popularizator al astronomiei în Transilvania (s-a născut la Iclod în jud. Cluj și s-a stabilit ulterior în Geoagiu de Jos jud. Hunedoara). Acesta evocă un episod petrecut în tinerețe din care transpare fascinația copilului pentru fenomenul meteoric, dar și o ciudată practică de "momire" a stelelor căzătoare întâlnită în lumea satelor românești din zona Bistriței pe la sfârșitul anilor 1800 (ortografia îi aparține autorului, eu am inserat doar cele două note între paranteze pătrate):

„Prin iulie 1894 ca elev de clasa IV gimn. plecasem într`o escursiune prin munții Bărgăului și cătră Bucovina. Mă aliasem cu un cărăuș din Cușma (o comună nu departe de Bistriță), care tocmai ducea vișine într`o căruță să le vândă pe unde o putea. După o scurtă odihnă de cu seară, pornirăm din Cușma pe la 12 ore noaptea. O fire poetică ar fi fost fascinată de calmul ipnotic al nopților de vară, eu - neîmpăcat cu poeții și romancierii - mă simțeam fermecat de căruțat și de ceriul înstelat. Privesc la stele și de-odată zăresc, că se desprinde un glob focos și fenomen rar  - se înalță încet, lăsând puzderii de schintei în urma lui. Simțesc, că mi-se oprește respirația și... alarmez pe cărăuș să privească și el. Atunci fenomenul dispare.
- Ei, băiete - răspunse cărăușul, - de ce nu tăcuși, că-l aduceam lângă noi!
- Cum și ce aduceai lângă noi?
- Pe smeul, ce-l văzuși sburând. Când grăiești se face nevăzut.
- Cum îl aduceai? Și cum se aduce?
- Crestezi cu cosorul [cuțit scurt cu vârful încovoiat] un cerc pe pământ. Te așezi în mijlocul cercului cu un cățel de aiu [usturoi] și atunci îți vine în apropiere, dar nu trece în lăuntrul cercului.
Astfel ne fu convorbirea, și-mi aduc aminte, că m-am speriat strașnic."

Pentru mai multe informații despre activitatea astronomică a lui Gavril Todică vă recomand excelentul articol al doamnei Adela Herban.

10 mai 2015

Care a fost primul observator astronomic din România?

OBSERVATÓR observatoare, s. n. 1. (Mai ales în sintagma observator astronomic) Clădire special amenajată și dotată cu instrumente pentru observații științifice asupra corpurilor cerești, fenomenelor astronomice; instituția aflată în această clădire. (DEX 2009)

Care a fost primul observator astronomic din România? În cele ce urmează vom abandona orgoliile regionale și ne vom convinge că întrebarea este, la urma urmei, destul de dificilă: ea poate avea mai multe răspunsuri corecte, în funcție de sensurile întrebuințate. Dar mai întâi să aducem câteva lămuriri de natură istorică: în primul rând, trebuie precizat că România a apărut ca stat abia în 1859, prin unirea dintre Moldova și Țara Românească sub Alexandru Ioan Cuza, în vreme ce în prezent prin România se înțelege teritoriul format după alipirea Transilvaniei în 1918. Prin urmare, dacă întrebarea de mai sus se referă la primul observator astronomic înființat în România modernă (interbelică), răspunsul poate fi unul simplu: cel din Cluj, înființat de Gheorghe Bratu în 1921. Dacă însă întrebarea se referă la România lui Cuza sau la Transilvania, răspunsul se cuvine a fi dezvoltat.

Un observator astronomic cu caracter popular (popular, deoarece avea ca scop propagarea astronomiei în rândul maselor) a fost înființat la București în 1910 la inițiativa amiralului Vasile Urseanu (1848-1926). Cu doi ani înainte,  în 1908, alt observator astronomic fusese inființat în Bucuresti, în cartierul Filaret - actualul Institut Astronomic al Academiei Romane. La momentul acela în capitală existau deja de peste un deceniu alte două puncte de observații astronomice: Observatorul de la Institutul Meteorologic din Filaret, însărcinat cu stabilirea și transmiterea orei oficiale încă din 1893, și Observatorul Astronomic Militar de pe Dealul Piscului, stabilit în 1895 cu un scopul de a realiza planul orașului. Însă legătura dintre cartografie și astronomie se materializase cu cațiva ani mai devreme în frumosul Iași, deși sub o formă provizorie. Militarul Constantin Căpităneanu (1844 – 1893), adesea considerat primul astronom din România lui Cuza, înființase acolo un observator provizoriu (o construcție de lemn) încă din anul 1875. După toate indiciile, acesta este primul observator astronomic din Principatele Unite. Instrumentele sale vor cunoaşte însă lungi peregrinări dintr‑un loc în altul, negăsindu‑se încă banii necesari pentru construirea unui edificiu permanent. Cu toate acestea, Căpităneanu a determinat coordonatele geografice a numeroase localități și a contribuit la realizarea triangulației generale a Principatelor.

Care era situația observatoarelor astronomice din Transilvania? Să ne întoarcem în 1794, an care a marcat un alt moment important pentru istoria astronomiei ardelene, când, la inițiativa lui Ignac Batthyany (1741-1798), se înființează la Alba Iulia unul dintre cele mai importante observatoare astronomice din regiune. În singura publicație a observatorului, intitulată "Initia Astronomica" (1798), Antonius Martonfi - cel dintâi astronom de aici - descrie în amănunt înfățișarea acestui lăcaș știintific, adesea considerat (în mod eronat) primul din Ardeal. Trebuie însă spus că deja în prima jumătate a aceluiași secol, profesorul iezuit Nicolae Janosi intemeiase la Cluj un observator astronomic propriu, completat ulterior de marele matematician și astronom Maximilian Hell (1720-1792). Din cartea lui I. M. Ștefan şi V. Ionescu-Vlăsceanu aflăm că Janosi produsese chiar o lucrare de astronomie în limba latină. Totuși, cu mai bine de două secole înainte de existența observatoarelor de la Alba Iulia și Cluj, găsim la Curtea episcopală din Oradea primul observator astronomic medieval (pre-telescopic, deci fără lunete) atestat. Acolo îl întâlnim pe episcopul Ioan Vitez de Zredna (Vitéz János), profesorul copiilor lui Iancu de Hunedoara, preocupat atât de literatură, artă și muzică, cât și de astronomie. Observatorul orădean, stabilit la mijlocul secolului al XV-lea, îl va precede cu mai bine de 150 de ani pe cel mult mai celebru al danezului Tycho Brahe (1546-1601) și va conduce la stabilirea în cetatea de pe malul Crișului Repede a așa zisului "Meridian Zero" pentru aproape 200 de ani (până în 1667, când a fost mutat la Paris şi mult mai târziu, în 1851, la Greenwich, Anglia).

Care a fost deci primul observator astronomic de pe teritoriul țării noastre, vă întrebați? Din informațiile disponibile, credem că el trebuia să se afle la Sarmizegetusa Regia, lângă Grădiștea de Munte (jud. Hunedoara). Acolo pot fi găsite urmele sanctuarelor-calendar ale dacilor, monumente remarcabile prin caracterul lor astronomico-religios. Soarele de andezit, o lespede circulară cu o extensie din piatră spre nord, se pare că îndeplinea rolul unui cadran solar tip linie meridiană, cu ajutorul căruia dacii puteau să marcheze momentele astronomice cheie (solstițiile și echinocțiile), iar sanctuarul cel mare, cu un diametru de 30 de metri, alcătuit din stâlpi dispuși sub forma a trei cercuri concentrice,  codifica prin numărul elementelor sale durata anului dacic - era așadar un calendar cu totul original, neîntâlnit la alte popoare. O parte din aceste construcții stă și azi mărturie pentru preocupările astronomice ale strămoșilor noștri din trecutul îndepărtat. 

6 mai 2015

Cadrane solare din Alba Iulia


Fragment din emisiunea "Turist acasă" difuzată de Digi24 pe 3 mai 2015. Filmările au fost realizate la Alba Iulia pe 25 aprilie, de Ziua Astronomiei. Cu această ocazie am realizat un pliant despre cadranele solare din oraş şi un cadran solar de hartie decupabil, materiale pe care Primăria a avut amabilitatea să le multiplice şi pe care le-am distribuit acolo participanţilor în mod gratuit. Mulţumesc pe această cale lui Andrei Samoilă şi simpatizanţilor clubului de astronomie "Universul de lângă noi" pentru ajutor şi pentru invitaţia de a participa alături de ei la activităţile desfăşurate. Îi asigur în continuare de întregul meu sprijin pentru organizarea evenimentelor viitoare de acest gen. Apreciez şi receptivitatea deosebită de care dă dovadă administraţia municipiului în frunte cu dl. primar Mircea Hava, pe care am avut onoarea să-l cunosc, şi sper ca în viitorul apropiat Alba Iulia să se poată lăuda cu primul circuit al cadranelor solare din întreaga ţară

LinkWithin

Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...