Orizonturi noi spre Pluton

Doar câteva zile ne mai despart de momentul primei survolări a planetei Pluton (de ce unii îi zic Pluton și alții Pluto? vă invit să citiți aici). New Horizons este poate cea mai importantă misiune spațială din ultimii 25 de ani. Mai jos găsiți un film despre pregătirea misiunii, dar și despre ceea ce ne putem aștepta să găsim marți pe acest corp ceresc îndepărtat.

Deja s-au putut obține câteva imagini în premieră cu detaliile de suprafață. Printre formațiuni se numără o zonă întunecată și o zonă mai deschisă care seamănă cu o inimă.

Pluton cu câteva zile înainte de survolare. Foto NASA (New Horizons)

Pe rețelele de socializare au apărut deja și primele glume:

Foto Alex Parker

 

New Horizons va trece pe lângă planetă marți, 14 iulie. Pentru a fi la curent cu misunea, puteți instala app-ul Pluto Safari. Versiunea web o găsiți aici.

Ceea ce nu știu americanii este că și noi avem Pluton-ul nostru. Este vorba despre o localitate componentă a comunei Pipirig din județul Neamț.

Cum se vede Pământul de pe Marte?

NASA a dat de curând publicităţii o fotografie alb-negru cu cerul planetei Marte în care planeta noastră se vede ca o stea strălucitoare deasupra unui orizont deluros, iar Luna ca o stea palidă puţin mai jos de Pământ. Poza a fost făcută de către roverul Curiosity, aflat pe planeta roşie din august 2012. La momentul expunerii fotografice, distanţa între Marte şi Pământ era de circa 160 de milioane kilometri.  

Pământul şi Luna văzute de pe Marte de către roverul Curiosity (2013)

Nu este însă prima fotografie de acest gen. În 2004 tot de pe Marte un alt rover (Spirit) făcea senzaţie cu prima fotografie a Pământului luată de pe suprafața unui corp ceresc, altul decât Luna. Un an mai târziu acelaşi rover avea să surprindă un frumos asfinţit marţian.

Pământul văzut prima dată de pe Marte de către roverul Spirit (2004)

Apus de soare pe Marte (2005)

Cu acest prilej m-am gândit să vă pomenesc despre o carte foarte dragă mie: "Astronomia amuzantă", o lucrare de popularizare ştiinţifică extrem de bine scrisă de rusul Iacov Perelman, mort de foame în timpul asediului de la Leningrad. În capitolul III Planetele, secţiunea Alte bolţi cereşti putem citi următoarele rânduri profetice scrise în urmă cu mai bine de 100 de ani:

"Să ne mutăm pe Marte. De aici discul Soarelui se vede de trei ori mai mic în suprafaţă decât pe Pământ. Planeta noastră reprezintă pentru Marte Luceafărul de dimineaţă şi de seară, aşa cum este pentru noi Venus, doar că este ceva mai puţin strălucitoare ca ea, având cu aproximaţie strălucirea lui Jupiter văzut de noi. Pământul nu poate fi văzut niciodată de aici în faza lui plină; marţienii nu ar putea vedea decât cel mult 3/4 din discul Pământului. Luna noastră ar fi văzută de pe Marte cu ochiul liber, ca o stea aproape tot atât de strălucitoare ca şi Sirius. Prin telescop s-ar putea urmări atât fazele Pământului, cât şi fazele Lunii."

Tot din Perelman am mai spicuit că, privită de pe Marte, Venus ar coborî cu peste o mărime siderală (la -3,2 magnitudine) faţă de situaţia întâlnită pe Pământ, adică de acolo Venus s-ar vedea la mai puţin de jumătate din strălucirea pe care o are pentru noi. Totuşi, privită de pe Marte, Venus s-ar vedea mai bine decât propriul nostru Pământ (-2,6 magnitudine), deşi este mai îndepărtată! 

OZN lângă Mercur?

Un filmuleț postat pe Youtube face furori în rândul ozeniștilor...

O confuzie gigantică pentru omenire

Vinerea trecută s-a dovedit a fi una din zilele în care mi-am dorit să fiu măcar cu 30 de ani mai bătrân. Privind Luna prin telescop am conștientizat, din nou, importanța primei aselenizări. Și zău că mi-ar fi plăcut să fiu martor la un asemenea eveniment epocal, pe care generația noastră nu-l va retrăi pe viu, probabil, niciodată. Cu acel prilej, scurta cuvântare a lui Armstrong făcuse înconjorul planetei-de-acasă și intrase definitiv în cărțile de istorie: "That's one small step for a man, one giant leap for mankind". Înregistrările ne dezvăluie că americanul rostise cu totul altceva.

La vremuri noi, tot Voyager 2

O bună parte din cunoștințele noastre despre regiunea "periferică" a sistemului nostru solar provine de la sonda spațială Voyager 2. Proiectată special pentru a fructifica la maxim aliniamentul rar al planetelor exterioare Jupiter, Saturn, Uranus și Neptun, pe care urma să le viziteze, micuța sondă de dimensiunile unui autoturism compact fusese lansată în spațiu pe 20 august 1977. Doi ani mai tarziu, Voyager 2 trecea de Jupiter. În august am aniversat 30 de ani de la survolarea lui Saturn. Pe când să ajungă la Uranus, sonda devenise deja depașită din punct de vedere tehnic, dar, paradoxal, performanțele sale erau net superioare: inginerii NASA îi făcuseră un mic upgrade pe drum.

Primul roman SF românesc sau Uimitoarele profeţii ale lui Victor Anestin

În anul 1899, în timp ce lumea se pregătea să întâmpine cu mari speranțe un nou secol de progres științific, un tânăr de 24 de ani născut la Bacău debuta în volum cu o scriere ce avea să devină primul roman SF autohton: "În anul 4000 sau O călătorie la Venus". Cartea va reflecta întocmai "Zeitgeistul astronomic" al epocii sale, conform căruia pe planeta vecină ar putea exista viață. Paradis tropical sau infern de pucioasă? Vă propun să citim câteva din profețiile lui Victor Anestin, pentru a vedea, după mai bine de un secol, dacă ele s-au confirmat.