Am tipărit și pentru anul 2018 un calendar astronomic de perete ilustrat cu ceasuri solare din România. Calendarul cuprinde o serie de informații astronomice zilnice (declinația Soarelui, valoarea ecuației timpului, zodiile, vârsta și fazele Lunii), dar și periodice (solstiții și echinocții, sărbători legale, aplicabilitatea orei de vară etc.). Iată de pildă cum arată luna Ianuarie:
Cei care sunt deja familiarizați cu ediția 2017 vor observa câteva schimbări. În primul rând, formatul este acum mai mare și mai aerisit (copertă + 12 file + suport, 33x48 cm), ceea ce permite adnotarea celulelor calendarului de către utilizator (de ex. personalizare cu zile de naștere, programări), dar și decuparea fotografiilor în vederea utilizărilor diverse. Apoi, pentru a ușura transformarea timpului lunar în timp solar, am introdus cu cifre romane un număr care să reflecte vârsta Lunii, adică numărul de zile scurse de la ultima Lună Nouă. Valorile pentru ecuația timpului sunt acum redate în minute zecimale în loc de minute și secunde. Câteva informații astronomice noi au fost de asemenea adăugate (datele Super Lunilor, Mini Lunilor, Lunilor albastre etc.) Textul explicativ nu mai este pe verso-ul coperții, ci a fost mutat la finalul calendarului.
Iată câteva utilizări astronomice posibile ale acestui calendar:
• Declinația solară ajută la stabilirea zilelor solare pereche, adică datele calendaristice egal depărtate de solstiții în care Soarele urmează același traseu diurn pe cer și fenomenul luminos se repetă întocmai;
• Valoarea ecuației timpului este folosită la transformarea orei ceasurilor solare în timp mediu, adică ora ceasurilor comune (sau viceversa);
• Zodiile au menirea de a împărți anul în subdiviziuni relevante din punct de vedere astronomic, fiind de fapt o expresie romanțată a longitudinii solare cerești; ele figurează uneori pe ceasurile solare ca marcaje sezoniere;
• Calendarul dezvăluie modul în care se poate citi ora de pe un ceas solar chiar și în timpul nopții, pe baza Lunii, fazele lunare fiind în esență un produs al luminii solare împrumutate de satelitul nostru natural;
• Solstițiul de iarnă indică ziua cea mai scurtă din an pentru emisfera nordică, iar solstițiul de vară pe cea mai lungă, în vreme ce la echinocțiul de primăvară și la cel de toamnă Soarele se află în planul ecuatorului terestru, iar ziua și noaptea au durate aproximativ egale.
La realizarea calendarului au contribuit cu fotografii domnii Andrei Pocora (Constanța), Dimitrie Olenici (Suceava) și Adrian Miu (Buziaș/Timiș). Publicația apare sub însemnele Societății Române pentru Astronomie Culturală.
Calendarul Timpul Soarelui 2018 poate fi achiziționat de pe site-ul AstroVest sau din Cluj-Napoca de la Librăria UBB (Str. Napoca nr. 11, începând cu data de 4 ianuarie).
Față de varianta românească, cea germană are în plus stelele și constelațiile marcate cu vopsea fosforescentă astfel că acestea strălucesc în întuneric după ce sunt expuse la lumină. Traducerea e foarte bună și chiar hazlie uneori, dar în sensul bun. De pildă, fraza mnemonică din germană pentru reținerea ordinii planetelor "Mein Vater erklärt mir jeden Sonntag unseren Nachthimmel", adică "Tatăl meu îmi explică cerul nopții în fiecare duminică", devine în variantă românească "Mâine văd planetele mele jos sub un nor" :)
Ceea ce s-a omis în schimb este potrivirea orelor hărților de la fusul central-european la cel est-european (+1). Totuși asta nu ar trebui să deranjeze foarte mult la identificarea constelațiilor.
Felicitări colectivului Editurii Casa pentru această apariție reușită!
Timpul Soarelui - un calendar astronomic pentru anul 2017
Astăzi, la solstițiul de iarnă, vă invit să meditați la importanța Soarelui în viața noastră şi să dăruiţi celor dragi un cadou special.
În zilele senine, poziția de pe cer a Soarelui este oglindită de umbrele obiectelor terestre. Ele sunt mereu orientate în partea opusă Soarelui, așadar pot fi utilizate la determinarea timpului precum arătătoarele unui ceasornic. Astrul zilei dezvăluie însă și ciclurile mai îndelungate de timp, precum lunile sau anotimpurile, fapt ce îl recomandă la alcătuirea unui tablou al zilelor anului. Astfel s-a născut Timpul Soarelui 2017 - singurul calendar astronomic din România ce are la bază fenomenele legate de mișcarea periodică a astrului nostru luminos.
Apreciez că la ora actuală în țara noastră există circa 150-200 de cadrane solare aflate în diferite stadii de conservare, majoritatea în interiorul arcului Carpatic. Calendarul de perete Timpul Soarelui 2017 vă prezintă fotografii cu 13 dintre acestea, alături de informațiile astronomice cotidiene relevante pentru pasionații de gnomonică – știința cadranelor solare: declinația solară, valoarea ecuației timpului, perioadele zodiilor, fazele Lunii, solstițiile și echinocțiile, informații privind aplicabilitatea orei de vară.
Timpul Soarelui - luna ianuarie 2017 ilustrată printr-un cadran solar din Sighetu Maramaţiei
Timpul Soarelui - explicaţii privind ilustraţiile lunilor şi termenii astronomici
Iată câteva utilizări astronomice posibile ale acestui calendar:
Declinația solară vă ajută la stabilirea zilelor solare pereche, adică datele calendaristice egal depărtate de solstiții în care Soarele urmează același traseu diurn pe cer și fenomenul luminos se repetă întocmai
Valoarea ecuației timpului este folosită la transformarea timpului solar adevărat în timp mediu, adică ora ceasurilor comune
Zodiile au menirea de a împărți anul în subdiviziuni relevante din punct de vedere astronomic, fiind de fapt o expresie romanțată a longitudinii solare cerești. Cunoașterea lor este cu atât mai importantă cu cât ele figurează pe unele cadrane solare sub formă de marcaje sezoniere.
Calendarul dezvăluie modul în care se poate citi ora de pe un cadran solar chiar și în timpul nopții, pe baza Lunii, fazele lunare fiind în esență un produs al luminii solare împrumutate.
Solstițiul de iarnă indică ziua cea mai scurtă din an pentru emisfera nordică, iar solstițiul de vară pe cea mai lungă, în vreme ce la echinocțiul de primăvară și la cel de toamnă Soarele se află în planul ecuatorului terestru, iar ziua și noaptea au durate aproximativ egale.
Calendarul Timpul Soarelui 2017 a fost tipărit în format A3 color și poate fi achizționat de la Librăria UBB (Cluj-Napoca, Str. Napoca nr. 11) contra sumei de 30 lei sau de pe www.libris.ro la 37 lei, cu transport gratuit prin curier în toată țara.
Primul text astrologic oracular tip "zodiac" consemnat de literatura noastră apare prin anul 1620, cel mai probabil în satul Sânpetru din actualul județ Brașov, unde este copiat cu grijă în limba română, dar cu litere chirilice, de către popa Ioan. Titlul Rujdeniței se trage din verbul slavon a se naște. Prezicerile sale diferă atât în funcție de zodie, cât și în funcție de sexul nou-născutului, dar textul este interesant și pentru că păstrează denumirile arhaice populare ale câtorva luni: Răpciuni = Septembrie (de la raptio uvarum, culesul viei), Brumariu = Octombrie, Brumariu Mare = Noiembrie, Indrele = Decembrie (de la Sf. Andrei). Semnele zodiacale corespunzătoare restului de 8 luni, alcătuind circa 3/4 din materialul original, s-au pierdut.Un cuvânt de proveniență latină des întâlnit în text este a vie, cu sensul de a trăi, în vreme ce praznic și uspenie sunt cuvinte slavone care se referă la ziua numelui, respectiv la sărbătoarea Adormirii Maicii Domnului. Specialiști sunt de părere că manuscrisul este departe de a fi originalul primei traduceri românești, fiind abia o copie defectuoasă după niște texte mai vechi. Reproduc mai jos textul Rujdeniței în caligrafia veche citată de academicianul Nicolae Cartojan:
Rujdenița
Luna Răpciuni de va naşte ficorulu, fi-va cinstitu. 1,
2, 21 de ai elu va boli rău, ci nu va muri. Năroc va ave la oi şi la totu
dobitoculu; şi de o vită în 4 picioare va şcupa. Şi va fi îmblător în cale; şi
va fi vorovitoriu ; şi va fi grijiv. Şi carne ele capră sa nu mânce. Intr’aceea
lună ce’u născut, cându va tuna, să nu margă sup copac. Şi va fi iubitoriu la
ospeţ şi la cărtulari şi va fi înţeleptu. Şi să-şi facă părăclisul B[ogoro-di]ţei.
Şi va fi bărbat şi numai de Dumnezău ce să va teme. Şi de cătră bătr[âneţe],
bine va vie ; 1, 2, 15, 32 let, elu va boli şi v’ave primejdi, ci nu va muri;
ce de va trece de acele, elu va vie 101 let. De să [va] războli: leac 3 grăunţe
de dafinu şi uleiu de lemnu şi tămâe albă; să le mestece şi să va sănătoşi. Să
slujească Sămtă Mărie-mică.
De va fi fată, 3 ai va boli rău. Şi va fi lungăraţă în faţă; şi va fi vorovitoare;
şi iubi-va la ospeţi şi va fi mânioasă, ce nu va ţine multu. Şi mulţi bărbaţ[i]
o voru cere; şi iubi-va şi un voinicu; şi nu o va luo; şi va luoa altulu; şi cu
elu bine va vie şi va face gloată mestecată. Şi de tinără, să va teme, că nu va
face ficori ; iacră apoi multu să va ........... Şi-i va nu muri un ficor de
bube. Şi noapte să nu be apă; şi să nu îmble nopte, ca va dobă[ndi] o greță şi
va ave vedere nainte sfatului. Cându va fi de 12 ai, Vineri să nu lucre nemica,
nic să mănănce de 2 ..., ca să nu o doa[r]e capul, nic ochii. Năroc va ave la
stup şi la oi şi la vaci negre. Şi va boli de vărsatu; şi v'ave un semnu în cap
şi într’o mână şi întru picoru. Premejdi v'ave 6 ai; 11, 38 let de va trec, ia
va fi vie 74 let. De să va războli, leac: floare de tran[d]afiru şi rădăcină de
bujor şi tămâe albă; să le mestece, să să ungă şi să va vindeca. Praz[nic]:
Uspenie.
În luna lu Brumariu, de va naşte ficorulu, fi-va mic în stat
şi la păru smad şi vorovitoriu. De va învăţa carte, el va fi-cinstitu. De
tinăru va ca[m] munci; şi va întra în casă împărătiască; şi va fi stringătoriu
de aur şi va căde într’o griață; şi de tinăru va merge la giudecată. Şi va’ave
un semnu în cap şi într’o mână şi în față. Şi la la o apă va ave f[r]ică mare
ce să roage pre Dumnezeu şi pre S[ve]ti Nicolae. Şi să nu să sue în copac, că va
căde şi să nu să rămăşuescă cu nime. Şi va dobândi o rană de altă limbă; şi va
dobândi o greță; şi o frică mare în 7 chipure; şi va să moară. Unde-s svăde să
nu margă, că va dobândi o vătămătură. Primejdi va ave, cându va fi de 20 ai; de
va trec[e] de cie, el va vie 205 let. De să va războli, leac: rădăcină, de crin
şi tămâe albă şi uleiu de lemnu; să le piseze, să să ungă, că să va vindeca. Praznic
sveti Nicolae.
De să va naşte [fata] fi-va frumoasă în față. Ochi v’ave cuvinoşi şi va fi
certătoare pre bărbat şi pre toată glota. O grață va ave mare, ce să va izbăvi
de ea. Şi ficorul dintâiu i va ave grija; de alţi să va bucura. Şi o va muşca
un şarpe şi va boli de mâni, ce să poarte la îa 72 de nume a lu Hristos scrise,
să nu să apropie duhul necuratu de ea. Boli-va de cap şi de picoare. Şi va ave
neşte cuvinte rele de neşte omini. Un semnu va ave în cap şi în spate şi în braţe.
Primejdi va ave, cându va fi 7 ani; 33 de va trece, ia va vie 89 de ai. De să
va războli, leac; untu de lemnu şi tămâe albă; să le mestece, să să ungă şi să
să afume. Praz[nic] Marii.
În luna lu Brumari mari, de va naşte ficorul, fi-va înţeleptu şi
slăvit. Ş[i] va fi mânios, mânie de năprasnă şi nu să va teme de nimecă. Şi va
fi băutoriu la vinu şi îubitoriu de mueri şi de oaspeţi Şi ș’ar pune şi capulu
pintru soți lui. Şi cu. . . . va; ce
bine nu-i va vehari, ce mai rău va auzi. . . . de acela de toţi va fi cunoscut.
Şi cându va fi de 20 de ai, va cade într o boală, mare, ci să va scula. Năroc
va ave la vite negre. Muere dintâîu ave-va grije de morte. Și în braţe. . .
primejdi v’ave 9, 29 ai; iar de va trece de acie, elu va vie 89 de ai. De să va
războli, leac: 3 grăunţe de dafinu şi untu de lemnu să le mestece şi să să
afume că să va vindeca. Praz[nic] Vraci.
De va naşte fată, fi-va frumoasă în faţă: şi va ave ochi frumoşi. Şi va fi
măniosă şi va ţine mânie puţină. De tinără nu-i va fi ruşine de nime; şi va fi vorovitoare; şi
pintru bărbatul ei ave-va o greaţă. Şi ficorul dintâiu va muri; de alţii să va
bucura. Boli-va de mân[i] şi de toate încheelturile; ci să porte 72 ale lu
Hrstos, să nu să apropie duhul necurat.. Boli-va de capu şi de picoare. Şi va
ave neşte cuvinte rele. Sămnu va ave în cap. Şi în spate şi în braţe. Primejdii
va ave 7, 33 let; de va trece de cie, va vie 89 de ai. De să va războli, leac:
untu de lemnu şi tămâe albă; să se afume şi să să ungă şi să va vindeca. Praznic
Marina.
În luna Indrele, de va naşte ficorul, el va fi mijlociu
în statu; la o zi svântă va fi născutu. De aru învăţa carte, el aru fi
învăţătoriu tuturora: de nu va învăţa, el va fi muncitoriu. Şi de va vre să
slujască, ave-va cinsite mare de boeri şi de Domnu său. De tinăru, el va fi
cămatnicu; iară de cătră bătrâneţe, bine va lăcui. Semne va ave de vărsatu.
Boli-va de cap şi de toate încheeturile. Primejdi va ave, că va căde despre un
calu. Semnu va ave în capu; şi va ave o frică vreh ci să să păzască de un
cuţitu şi de o săgată şi de o săcure. Şi la u riu mare, va ave frică şi va
arunca orecine... Păntru muere lui, va auzi nişte cuvinte rele, de va merge
nainte judecatei. Şi va ave o griață şi o frică într’o nopte de un neprietnicu
mare, ce să să roage Născutului lu Hristos. Şi 12 lucrure... va sta primejdi
până la morte. De va trece de cie, va vie 86 ani...
Italianul Fabio Savian a publicat recent calendarul republican pentru anul 225 (adică al 225-lea an de la proclamarea Republicii franceze). Conform cronologiei gregoriene, el acoperă perioada 22 septembrie 2016 - 21 septembrie 2017. În dreptul fiecărei luni găsiți fotografia unui cadran solar tip camera obscura și sunt deosebit de onorat că Fabio a ales fotografia mea cu linia meridiană din biserica florentină Santa Maria Novella pentru a ilustra luna Pratile sau Prairial (luna pășunilor). Pe lângă corespondentul gregorian, fiecare zi mai cuprinde informații astronomice utile pasionaților de cadrane solare: declinația soarelui, semnul soarelui sau zodia și valoarea ecuației timpului.
Revoluția franceză de la sfârșitul secolului al XVIII-lea a constituit un moment de prefaceri fundamentale pentru societatea europeană. Scânteia s-a produs pe fondul scăderii încrederii oamenilor de rând în instituțiile statului, în rege, în biserică. Ruptura față de vechiul regim și-a găsit expresia pe multiple planuri. Calendarul catolic gregorian al papei Grigore al XIII-lea, deși născocit cu numai două secole înaintea revoluției, prin ale sale sărbători religioase prezenta o insultă și totodată o amenințare pentru mișcărea științifică antifeudală care câștiga în importanță. Prin urmare, elaborarea unui nou calendar în acord cu spiritul epocii iluministe a fost considerată imperios necesară de către revoluționari. Noul mod de socotire al timpului trebuia să să urmeze mai bine ciclul cosmic parcurs de Pământ și să corespundă cu introducerea sistemului metric. Stabilirea noului calendar a fost încredințată unei comisii din care făceau parte matematicieni-astronomi iluștri ai epocii: Joseph-Louise Lagrange, Jerome Lalande, Gaspard Monge. Rezultatul a constat în împărțirea anului în 12 luni identice a câte 30 de zile, fiecare purtând nume legate de fenomene naturale, meteo sau activități umane. De pildă, octombrie era botezată Vendemaire, sau luna culesului viilor, iar noiembrie era Brumaire, adică luna brumelor. Pentru mine este interesant cum românii au adoptat în propriul calendar popular denumiri asemănătoare (Brumărel, Brumar), cu girul bisericii ortodoxe. Mai departe, fiecare lună republicană era împărțită în 3 "decade" sau săptămâni a câte 10 zile cu denumiri neutre, reflectând ordinea lor temporală în șir: primidi, duodi, tridi, quartidi, quintidi, sextidi, septidi, octidi, nonidi, décadi; libere fiind declarate cele din data de 1, 10, 20 și 30. În loc să poarte pecetea unui sfânt, zilele noului calendar erau închinate unor plante sau obiecte casnice (de exemplu, prima zi din Brumar era închinată mărului), iar fiecare zi era împărțită în numai 10 ore a câte 100 minute a câte 100 de secunde (interesant este că s-au păstrat chiar și câteva ceasornice care măsurau astfel timpul!). Corespondența cu durata anului tropic era asigurată prin adăugarea la final de an republican a 5 sau, după caz, 6 zile de sărbătoare națională închinate geniului uman, muncii, virtuții, recunoștinței, opiniei, revoluției. Ele alcătuiau așa-numitele "jours sansculotides". Anul nou republican începea și se sfârșea la echinocțiul de toamnă (22/23 septembrie în calendarul gregorian), fapt ceea ce asigura un anumit grad corelare cu întinderea zodiilor, marcând totodată aniversarea proclamării Republicii franceze: 21 septembrie 1792. Acest calendar a rămas în funcțiune pentru o perioadă de numai 12 ani. Mai multe detalii puteți afla aici.
O carte românească din 1945 despre originile și evoluția astrologiei de-a lungul veacurilor. Cuprinde multe elemente neștiute din viața unor personaje celebre, precum și relatări istorice care au ca obiect consecințele îndeplinirii sau neîndeplinirii horoscoapelor. Dar, mai presus de toate, dincolo de pagini transpare atitudinea ambiguă a însuși autorului, un sceptic care dezaprobă ferm practicile divinatorii astrale, dar care în final nu găsește suficiente dovezi pentru a le combate.
Una dintre puținele ocazii în care ateismul fraternizează cu religia este generată de problema credinței în zodii. Primul, pentru că astrologia ține, în fond, de o credință în supranatural; cealaltă, pentru că astrologia conduce la raționalizarea unor constrângeri de ordin moral. Chiar și așa, zodiacul apare pictat în mai multe biserici din România, deci vedem că legătura astrologiei cu religia este una cu mult mai complexă decât ar părea la prima vedere. De cele mai multe ori explicația oferită este aceea că în spațiul creștin zodiile ar fi lipsite de semnificația lor tradițională, oraculară, ele fiind simple însemne grafice ale curgerii timpului - parte din marea creație divină. Totuși, zodiacul de mai jos vine să contrazică această poziție. El a fost extras dintr-un calendar creștin editat în 1942 sub auspiciile Eparhiei Ortodoxe Române a Vadului, Feleacului și Clujului. Alături de de zilele lunilor găsim și prevestirea caracterului oamenilor în funcție de stăpânirea zodiei. Textul a fost preluat inclusiv cu ortografia epocii, datele calendaristice fiind conforme cu vechiul calendar iulian. Vedem aici că zodiacul nu începe cu Berbecul, așa cum se obișnuiește, ci cu Vărsătorul, care este prima zodie din calendarul civil (în paranteză fie zis: forma arhaică Vărsătorul de apă, întâlnită în textele mai vechi, mie mi se pare cu mult mai potrivită).
Zodia Vărsătorului (7 Ian. - 8 Febr.)
Fata născută în această zodie e veselă din fire, are pe vino'ncoace și e statornică în dragoste. Chibzuită și cum se cade, e noroc la casă. Bărbații născuți în luna aceasta sunt vioi, buni și credincioși. Cam umblă după mândrie, dar răsbesc greutățile din cale.
Zodia Peștilor (8 Februarie - 9 Martie)
Femeile născute în această zodie sunt frumoase, chibzuite la toate; vor fi bune soții și mame. Bărbații dimpotrivă sunt firi schimbătoare, umblă după năluci, dar prind repede să se înflăcăreze pentru ce e bine și frumos. Averea nu se prea ține de ei, în schimb sunt darnici și înclinați spre facere de bine.
Zodia Berbecului (9 Martie - 9 Aprilie)
Aduce femei frumoase, domoale din fire, dar cam curioase și umbând după găteli; le place să audă laude. Bărbații sunt cam iuți; le sare țandăra pentru nimica toată. Buni de gură, dar uită lesne făgăduiala. Le place să steie tot în capul mesei și repede iau hotărâri.
Zodia Taurului (10 Aprilie - 10 Mai)
Aduce femei deștepte, cum se cade și răsbătoare. Bune gospodine dar sunt vajnice la mânie. Bărbații sunt și ei iuți, gata de gâlceavă, dar pricepuți la toate.
Zodia Gemenilor (11 Mai - 10 Iunie)
Aduce femei ca Ileana Cosinzeana, blânde, fără pretenții, dar în schimb cam lasă-mă să te-las; se descurcă însă în gospodărie. Bărbații sunt și ei mândri la trup, umblă după dragoste, dar sunt buni la inimă, inimoși și sfătoși. Scot treburile din încurcătură, deși adeseori cu vicleșug.
Zodia Racului (11 Iunie - 12 Iulie)
Femeile născute în această zodie sunt vioaie, iuți la harță și vorbă. Sunt în schimb harnice în toate și răsbesc prin viață. Bărbații sunt și ei vioi; le place să cânte și să joace; sunt economi, ba chiar zgârciți. Apucă uneori razna fără multă chibzuială.
Zodia Leului (13 iulie-12 august)
Aduce femei istețe, frumoase, dar cam caută nod în papură. Nu uită ușor răul ce li s'a adus. Au însă inima deschisă și nu sunt pornite la gânduri urâte. Bărbații sunt buni la suflet, dar sunt cam papă-lapte și fără voință, deși ținuți din scurt, duc treburile la capăt.
Zodia Fecioarei (13 August - 12 Sept.)
Aduce femei cu vino'ncoace, sfiicioase. Sunt soții credincioase, mame bune și gospodine neîntrecute. Bărbații sunt veseli, cu fața luminoasă. Și ei sunt buni gospodari, buni soți. Au un cusur: lesne sunt trași pe sfoară, fiind de bună credință.
Zodia Cumpenei (13 Sept. - 12 Oct.)
Aduce femei vesele, șăgalnice; le place să fie lăudate dar le plac și podoabele. Ar fi bune gospodine, dacă n'ar fi cam mână spartă. Bărbații sunt vorbăreți, lăudăroși. Se chibzuiesc însă bine până ce încep o treabă; de aceea nu le merge rău în viață.
Zodia Scorpiei (13 Oct. - 12 Nov.)
Aduce femei avare de bani și care nu știu să țină tainele. Schimbăcioase din fire, ajung arțăgoase și gâlcevitoare. Bărbații sunt iuți la minte, mereu căutând să iscodească ceva. Cu vârsta ajung tăcuți, morocănoși și ursuzi.
Zodia Săgetătorului (11 Nov. - 11 Dec.)
Aduce femei cuvioase, dar care nu se prea lasă purtate de nas. Sunt harnice și muncitoare. Bărbații sunt și ei ageri, cu judecată sănătoasă; deși cam ambițioși, sunt însă întreprinzători și dornici de slobozenie.
Zodia Țapului (12 Dec. - 7 Ian.)
Aduce femei chipeșe, frumoase, umblând după găteli și petreceri. Au cusurul de a fi cam mândre, măcar că nu vor să arate. Bărbații sunt vrednici și umblă după măriri. Cred că alții ca dânșii nu mai sunt pe lume.
"Gromovnic al lui Iraclie Împărat" (1795, BCU Cluj).
Ilustrație cu planeta Mercur (stânga) și anii săi de stăpânire (dreapta).
Gromovnicul este o carte-oracol cu caracter astrologic, un fel de zodiac împletit cu elemente de meteorologie populară. Originea lui este incertă. Unul dintre primele gromovnice în limba română este exemplarul apărut cu grafie chirilică la București în 1795 (foto mai sus). Cât despre răspândirea lui în lumea satului arhaic românesc se cuvine să-l citez pe Marcel Olinescu, care, în studiul său "Cutremurele în mitologia românească" punctează: "Aproape nu e uncheaș sfătos într-un sat sau dascăl la biserică să nu aibă un astfel de gromovnic la care vin oamenii să se intereseze de vremea care va fi în luna sau săptămâna viitoare, de va fi cutremur, sau pentru care grână va fi anul favorabil sau nu..."
Gromovnic din Sângeorz-Băi, jud. Bistrița-Năsăud
Un asemenea gromovnic i-a aparținut, probabil, învățătorului Iustin Sohorca (1881-1966) din Sângeorz-Băi (jud. Bistrița-Năsăud), care l-a lăsat moșternire bunicului meu patern, singurului său nepot. Clipa descoperirii volumului îngălbenit de timp într-un sertar, copil fiind, o păstrez și acum vie în memorie. Mă fascinau în primul rând desenele exotice de pe paginile vechi și rupte: ele înfățișau diferite animalele sau simboluri neobișnuite, pe care abia după descoperirea astronomiei le-am asociat zodiacului și planetelor. Bunicul, căruia de mic fusesem învățat să-i spun "Tata Bunu" pentru a-l deosebi probabil de perechea maternă, era doctor docent în medicină, deci intelectual, dar totodată mândru fiu al satului în care crescuse. El se arătase puțin neliniștit de descoperirea mea, manifestând o atitudine prudentă: pe de o parte, îmi prezentase cartea ca pe un basm lipsit de realitate și un produs al superstițiilor de demult, pe de altă parte aprecia totuși caracterul istoric al textului și era mândru că acesta se aflase în posesia unei rude, fie ea și una îndepărtată, prin alianță. Totuși, țin minte că după câțiva ani, probabil influențat de o puternică credință religioasă, Tata Bunu se răzgândise: voia să cedeze gromovnicul Bibliotecii Centrale Universitare pentru că - după cum rețin că îmi spunea - nu-i mai plăcea să aibă zodii în casă (legătura dintre biserică și astrologie e una complicată, elemente astrologice de prevestire întâlnindu-se în Calendarele bisericești editate de Mitropolia ortodoxă a Clujului până prin anii 1940 - despre aceasta vom mai vorbi poate cu altă ocazie). Prin urmare nu am mai discutat cu el despre acest subiect și nici nu am mai dat atenție volumului, crezându-l donat. Bunicul s-a stins la puțin timp după majoratul meu, în 2002.
Apoi, săptămâna trecută, așa cum se întâmplă de obicei când cauți ceva și descoperi întâmplător total altceva, m-am bucurat să regăsesc pe un colț de raft gromovnicul pe care îl considerasem pierdut. Este unul din exemplarele apărute la Editura Librăriei Ciurcu din Brașov. Pe lângă gromovnicul propriu-zis, ediția a fost îmbogățită cu un sinaxar (calendar bisericesc al sfinților), un trepetnic (preziceri făcute pe baza unor mișcări musculare involuntare), cu tabele pentru calculul datei Paștelui (Pascalia) și cu multe sfaturi gospodărești. Starea volumului este una precară, semn că a fost răsfoit de generații întregi în căutarea unor răspunsuri referitoare la soartă, destin sau pur și simplu la vreme sau agricultură. Coperta inițială lipsește, fiind substituită de o foaie cartonată atașată de paginile legate printr-un cotor de tifon. Farmecul și valoarea cărții sunt sporite de numeroasele însemnări datate, cea mai timpurie purtând anul 1912. De pildă, iată inscripția după sinaxarul pentru luna mai:
Numele Ciocan David apare de mai multe ori scris pe pagini alături de Grigore și Alexandru Ciocan, Petri Ioan sau Flore Mărcuș, toate scrise cu creionul, în cerneală sau în culori. Iată o altă inscripție nemuritoare, de această dată la finalul capitolului despre stăpânirea celor 7 planete cu privire la soarta oamenilor:
Am fost surprins să descopăr în volum și unele mărturii istorice de ordin numismatic. Figurile circulare de mai jos au fost obținute prin așezarea unei monede sub coală și hașurarea reliefului de pe ambele fețe. Este vorba de o monedă de 5 penghei, valuta ungurească folosită din 1927 până la introducerea forintului în 1946. Silueta din dreapta aparține lui Miklos Horthy. Folosind același procedeu s-au imprimat pe pagini și desene pentru monezi românești din anii '50, de 10 și 25 de bani.
Buletinul BSS (British Sundial Society) este o publicație periodică editată de Societatea Britanică pentru Cadrane Solare. Sunt bucuros că în numărul din decembrie 2015 cititorii vor găsi articolul meu despre redescoperirea unui ceas solar analematic care, din ceea ce știm noi, este primul cu această formă constructivă realizat în România. El a fost amenajat la începutul anilor '90 lângă Săcele, în jud. Brașov, de către o echipă de voluntari britanici. Articolul meu intitulat "A Transylvanian Analemmatic Sundial Revisited" a fost scris în urma unei vizite la Centrul de Reabilitare Școlară Brădet în cursul lunii iunie 2015. În material relatez pe scurt istoricul și funcțiunea acestui cadran solar și modul în care a fost redescoperit după mai bine de 20 de ani, prezentând totodată fotografii cu starea sa precară actuală.
"Fadensonnen über der grauschwarzen Ödnis. Ein baum- hoher Gedanke greift sich den Lichtton: es sind noch Lieder zu singen jenseits der Menschen."
Paul Celan - Fadensonnen
Digresiunea noastră astronomico-literară de azi va aminti pe scurt despre istoria observatorului astronomic din Alba Iulia, atingând și soarta unei cărți de astronomie apărute acolo, pentru care oferim în premieră o nouă interpretare. Totodată, vom vedea ce legătură există între cadranul solar filiform îngropat sub podeaua aceluiași observator și poezia ermetică din anii '60 a scriitorului suprarealist Paul Celan, născut în România și decedat în condiții misterioase la Paris.
După cum arătam într-un articol precedent, anul 1794 a marcat un moment important pentru istoria astronomiei ardelene, deoarece atunci s-a înființat la Alba Iulia unul dintre cele mai importante observatoare astronomice din Europa de Est, la inițiativa lui Ignac Batthyany. În singura publicație a observatorului, un volum de 424 pagini intitulat "Initia Astronomica (...)" (1798), Antonius Martonfi - cel dintâi astronom de aici - descria construcția și dotările lăcașului știintific, adesea considerat (în mod eronat) primul din Ardeal. Vara aceasta, în timp ce răsfoiam cataloagele tradiționale digitizate ale Bibliotecii Centrale Universitare din Cluj-Napoca în căutarea unor publicații vechi de astronomie, am dat din pură întâmplare peste fișa cărții lui Martonfi. Ea era strecurată în mod greșit, voit sau nu, la altă literă, fiind astfel aproape imposibil de găsit.
Fișa cărții Initia astronomica de la BCU Cluj
Nu mică mi-a fost mirarea să aflu că vechiul volum, a cărui cotă fusese rătăcită și despre care citisem atâtea cuvinte de laudă, dorind mult să-l răsfoiesc, era dat dispărut. Cum se poate, m-am întrebat, ca o asemenea lucrare valoroasă să dispară pur și simplu fără urmă de pe rafturile celei mai mari biblioteci clujene? Să fie de vină tentația unor câștiguri bănești? Exemplarele din această carte se vând pe Internet cu circa 250 $, o sumă frumușică, dar totuși modestă în comparație cu alte comori literare (Gnomonica fundamentalis a lui Penther, deși departe de a fi o comoară, ar fi valorat cu 100$ mai mult... dar e mai bine să nu dăm idei). Fotografia de mai jos cu o copie a lucrării de la Alba Iulia aparține unui e-comerciant de peste hotare.
Exemplar din Initia astronomica scos la vânzare pe Internet. Sursa.
Deși nu am reușit să identific vreo copie scanată la alte biblioteci din străinătate, am izbutit totuși să găsesc conținutul cărții prezentat pe scurt într-o recenzie publicată în volumul al treilea din sinteza Allgemeine geographische Ephemeriden (Efemeride geografice generale), una dintre primele reviste germane de specialitate, apărută în 1799 sub îngrijirea astronomului austro-ungar Franz Xaver von Zach. Articolul m-a surprins prin tonul său deosebit de critic la ceea ce până nu demult consideram a fi o adevărată performanță transilvăneană în domeniul cercetării astronomice. În schimb, nici vorbă de asta! Aveam să aflu că în ciuda eforturilor "ctitorului" Batthyany, care asigurase instituției și o publicitate deosebită în mediile europene, observatorul din Alba Iulia fusese clădit fără cap și că astronomului-șef Martonfi (student al lui Maximilian Hell) i-ar fi lipsit înțelegerea și priceperea necesare pentru a utiliza baza materială existentă. Ba mai mult, Initia astronomica ar fi fost scrisă într-o latină provincială de baltă, în cazul unor paragrafe necesitând chiar și trei lecturi succesive pentru a înțelege textul cât de cât. În articol, recenzorul anonim austriac (?) deplânge lipsa unor informații de bază cu privire la amplasarea observatorului, cum ar fi longitudinea, și pune la îndoială corectitudinea măsurătorilor de latitudine. De asemenea, el consideră de neînțeles motivul amenajării observatorului la etajele superioare ale clădirii, chiar deasupra unui atelier de tipografie ale cărui vibrații trebuie că stânjeneau activitatea de observare a aștrilor. Când vine vorba de înzestrarea tehnică, recenzorul este de părere că s-a pus accent mai mult pe cantitate decât pe calitate, unele instrumente fiind simple jucării fără rost, opinând că în aceiași bani s-ar fi putut face cu mult mai mult. Martonfi era de asemenea învinuit de folosirea unor tehnici înapoiate (chiar și cu cincizeci de ani) și că nu este la curent cu nivelul de dezvoltare al astronomiei din vest. De exemplu, puținele sale observații sunt datate în timp solar adevărat, în vreme ce colegii săi francezi sau englezi se raportau deja la timpul solar mediu, sau că acesta se bazează exclusiv pe metoda sateliților lui Jupiter în stabilirea longitudinii, deși s-a arătat că ea prezintă numeroase erori ș.a.m.d.
Acestea sunt doar câteva dintre acuzațiile și reproșurile aduse bietului Martonfi, toată cavalcada întinzându-se pe cuprinsul a 11 pagini, fiind bine punctată și cu informații de natură mai tehnică; nu am să vă obosesc cu ele aici, ci las plăcerea specialiștilor să le descopere pe cont propriu. În schimb, printre rânduri am descoperit o informație de maxim interes pentru pasionatul de cadrane solare, și anume faptul că la vechiul observator astronomic din Alba Iulia existaseră pe vremuri două gnomoane, unul simplu și unul filar (gnomon filaris, gnomon filair, meridienne filaire). Fotografia de mai jos, primită de la prof. Volker Wollmann, stă mărturie asupra faptului că cel puțin o parte din acest dispozitiv se mai păstrează și azi. În schimb, pe baza informațiilor disponibile nu mă pot pronunța dacă el mai funcționează sau nu. Este vorba despre un cablu care traversează camera de observații de la sud spre nord printr-un canal îngropat în pardoseala de lemn, fiind mascat de o trapă. Cablul întins este ridicat apoi prin peretele nordic, ajunge la un scripete și iarăși coboară, terminându-se cu o contragreutate vizibilă în poză.
Gnomonul filar de la Batthyaneum (Alba Iulia). Foto Volker Wollmann.
Un instrument similar există la Praga, în Turnul astronomic din Clementinum (îi mulțumesc lui Roger Bailey pentru informație).
Gnomon filar de la Turnul astronomic din Praga. Sursa.
Gnomonul filar de la Alba Iulia este, după cunoștințele mele, singurul de acest tip din România. El reprezintă o formă de cadran solar de precizie și funcționează astfel: o rază de lumină pătrunde printr-un orificiu îngust într-o cameră în care există un cablu întins în planul meridianului, astfel încât centrul fasciculului de lumină cade pe acesta exact în momentul culminației superioare solare (amiază). În spatele cablului se așează o bucată de hârtie sau placaj alb pe care se poate vizualiza atât umbra firului cât și mișcarea discului solar, după principiul unei camere obscure. Se determină timpii de contact cu umbra firului pentru marginea din dreapta, respectiv stânga a spotului luminos, din care se extrage informația pentru centru. Prin acest procedeu se poate stabili cu mare precizie momentul amiezii (eroare de secundă). Se pare că gnomonul filar a fost descris pentru prima dată de fizicianul german Christian Gottlieb Kratzenstein în 1782, deci cu numai 12 ani înainte de amenajarea observatorului batthyanyan. Cititorul curios poate găsi o descriere mai detaliată a acestui instrument în lucrarea lui Augustin Stark intitulată "Beschreibung der meteorologischen Instrumente" (Descrierea instrumentelor meteorologice", 1815). Reproducem mai jos schema relevantă din Tab. V (click pentru mărire).
Schema unui gnomon filar. După Augustin Stark.
Lumina pătrunde în cameră printr-o perforație de circa 2 mm diametru prevăzută în placa metalică din dreapta imaginii, amplasată la o fereastră sudică și orientată în plan ecuatorial. De ea se fixează și cablul meridian care traversează încăperea spre nord și de care se suspendă apoi unul sau mai multe fire de plumb, capetele cărora se cufundă în recipiente cu apă pentru a conferi stabilitate la curenți de aer sau vibrații. Firele verticale se vor afla mereu în același plan, în mod ideal cel al meridianului, umbra lor fiind folosită la alinierea azimutală a cablului meridian prin intermediului șurubului din colțul stânga-sus al imaginii. Vedem că, spre deosebire de piesele din Alba Iulia și Praga, gnomonul filar descris în cartea lui Stark are cablul meridian întins pe tavan și nu sub podea. Vom mai remarca aici faptul că umbra firului întins iese în evidență pe ecranul de proiecție doar în clipa amiezii astronomice, grație contrastului puternic între întuneric și lumină, în toate celelalte momente el rămânând invizibil pe fundalul gri-difuz. Această constatare va ușura trecerea spre partea finală a digresiunii noastre, în care vom prezenta poate cea mai ciudată poezie care a avut, probabil, drept inspirație un asemenea cadran solar filiform.
"Fadensonnen" ("Sori de fire") a fost scrisă sub pseudonimul literar Paul Celan de către un român născut la Cernăuți pe nume Paul Antschel, cu doar câțiva ani înainte ca acesta să se arunce în Sena la Paris, găsindu-și moartea. Cele mai multe din operele sale au fost scrise în germană, cum este și cazul celei de față. În lipsa unei traduceri oficiale mă voi încumeta la o traducere proprie a versurilor:
"Sori de fire deasupra pustiului gri-negricios Un copac - gând înalt apucă sonorul luminii: mai sunt cântece de cântat dincolo de oameni."
Substantivul compus "Fadensonnen" / "Sori de fire" este probabil metafora-cheie a întregului poem. Pentru Paul Celan, poetul tenebrelor, alegerea unui instrument solar drept inspirație lirică poate părea surprinzătoare. Și totuși, criticii literari au arătat că termenul reprezintă un sinonim pentru gnomonul filar întâlnit în literatura științifică veche. Pustiul gri vine în completarea imaginii unor raze solare ce pătrund filiform printre nori și luminează selectiv peisajul, dar care în mare măsură rămâne inert. Totuși, o parte din lumină e capturată de copacul care, ridicându-se în văzduh, leagă nu numai cerul de pământ, ci și lumina de întuneric, ca expresie a celor mai înalte năzuințe. În încheiere, vedem că dincolo de cotidianul cenușiu persistă numai frumusețea naturii.
Una dintre puținele cărți de la BCU Cluj care tratează subiectul cadranelor solare poartă cota CV16 şi se se poate consulta la etajul 1 în Sala Colecții Speciale. Volumul a fost scris de matematicianul german Johann Friedrich Penther (1693-1749) şi a apărut în 12 ediții între anii 1733 și 1768, exemplarul bibliotecii aparținând ultimei reeditări. Pe dosul copertei am găsit lipită o pecete cu vechiul însemn al instituției clujene.
Cartea, puţin mai mare decât formatul A4, poartă titlul complet "Gnomonica Fundamentalis & Mechanica worinnen gewiesen wird, wie man sowol gründlich, als auf mechanische Art/ allerhand Sonnen-Uhren regulaire, irregulaire, mit Minunten und himmlischen Zeichen/ auf allerhand Flächen, sie mögen gleich oder höckericht, beweglich oder unbeweglich seyn, verfertigen solle. Wozu noch eine neue Invention einer Universal-Sonnen-Uhr kommt, welche ohne Magnet-Nadel zu stellen, selbst die wahre Mitternachts-Linie, und Abweichung aller Wände von denen Haupt-Plagis Mundi, wie auch Elevationem Poli bey Tage anzeiget, und zu Solvirung noch anderer Problematum dienet", adică încercând o traducere "Fundamentele și mecanismele gnomonicii, în care se prezintă temeinic modul de construire mecanică a cadranelor solare obișnuite, neobișnuite, cu gradații la minut și cu simboluri cerești, pe toate felurile de suprafețe, indiferent dacă sunt simetrice sau asimetrice, portabile sau fixe. La care se mai adaugă o nouă invenție de cadran solar universal, care, fără așezarea cu compas, permite afișarea liniei de miazănoapte și declinația tutoror pereților față de sferturile lumii, precum și înălțimea polului pe timpul zilei, servind și la rezolvarea altor probleme".
Pe pagina de titlu a exemplarului de la Cluj există o însemnare olografă pe care nu am putut-o descifra în întregime, dar care se încheie cu datarea Ano 1787.
Textul lucrării este scris în germană cu litere gotice şi necesită o parcurgere atentă. În schimb, mi-au reținut atenţia planşele tehnice de la sfârşitul lucrării, frumos şi clar realizate, dar şi misterioasa gravură de titlu. În partea superioară, ursul cu coada îndreptată în sus reprezintă Ursa Mică (Carul Mic). Legătura dintre această grupare stelară și ştiinţa cadranelor solare este dată de Steaua Polară, astrul principal din constelație care dă direcția tijei indicatoare pentru ceasurile solare. Mai jos este scris HINC NASCITUR ORDO, adică în traducere ASTFEL SE NAȘTE ORDINEA LUCRURILOR. Dr. Sara Schechner de la Universitatea Harvard îmi arată într-o corespondenţă că citatul era folosit în trecut pentru a evidenția potenţa unui zeu sau al unui conducător, având conotaţia de "el dă naștere la ordinea lucrurilor" sau "ordinea provine din el." Aici puterea revine fără îndoială astrului zilei. Un soare strălucitor își revarsă razele asupra lui Atlas, figura titanului mitologic ce poartă pe umeri bolta cerească, redată sub forma un cadran solar sferic, cu orele marcate pe banda ecuatorială. HORA RVIT de pe frontonul clădirii înseamnă ORA SE SCURGE. Animalele cocoțate pe edificiu în stânga și dreapta imaginii (fiare solare, poate lei?) își feresc privirile de strălucirea soarelui, purtând fiecare câte un cadran solar vertical: după orientarea tijelor deducem că cel din stânga este meridional (cu expunere sudică), iar cel din dreapta septentrional (cu expunere nordică). Titlul lucrării apare scris pe o scoică în partea inferioară. Ea încorporează un cadran solar vertical cu declinație.
O carte drăguță despre măsurarea timpului găsită din întâmplare la Biblioteca Județeană Octavian Goga. Volumul sau mai bine zis broșura (64 pagini) cuprinde și o discuție interesantă despre determinarea direcției meridianului și a anului tropic cu ajutorul gnomonului. Printre altele, cititorul mai poate afla semnificația termenului bisect sau bisextil. O lectură foarte plăcută și accesibilă dincolo de izul materialist-dialectic al anilor '60. Din neatenție am scanat cartea fără numere de pagină. Ea se poate citi mai jos sau downloada de aici. O altă lucrare similară despre calendare este "Sisteme calendaristice", scrisă de George Stănilă, pe care o găsiți de asemenea scanată aici.
Azi am fost la BCU. Deși sezonul stelelor căzătoare începe abia în iulie, trebuie să vă redau un extras pitoresc găsit în secțiunea despre meteori din Zări din univers: din astronomia sistemului solar, o cărticică apărută la Arad în anul 1916. Autorul este Gavril Todică (1877-1946), un important popularizator al astronomiei în Transilvania (s-a născut la Iclod în jud. Cluj și s-a stabilit ulterior în Geoagiu de Jos jud. Hunedoara). Acesta evocă un episod petrecut în tinerețe din care transpare fascinația copilului pentru fenomenul meteoric, dar și o ciudată practică de "momire" a stelelor căzătoare întâlnită în lumea satelor românești din zona Bistriței pe la sfârșitul anilor 1800 (ortografia îi aparține autorului, eu am inserat doar cele două note între paranteze pătrate):
„Prin iulie 1894 ca elev de clasa IV gimn. plecasem într`o escursiune prin munții Bărgăului și cătră Bucovina. Mă aliasem cu un cărăuș din Cușma (o comună nu departe de Bistriță), care tocmai ducea vișine într`o căruță să le vândă pe unde o putea. După o scurtă odihnă de cu seară, pornirăm din Cușma pe la 12 ore noaptea. O fire poetică ar fi fost fascinată de calmul ipnotic al nopților de vară, eu - neîmpăcat cu poeții și romancierii - mă simțeam fermecat de căruțat și de ceriul înstelat. Privesc la stele și de-odată zăresc, că se desprinde un glob focos și fenomen rar - se înalță încet, lăsând puzderii de schintei în urma lui. Simțesc, că mi-se oprește respirația și... alarmez pe cărăuș să privească și el. Atunci fenomenul dispare. - Ei, băiete - răspunse cărăușul, - de ce nu tăcuși, că-l aduceam lângă noi! - Cum și ce aduceai lângă noi? - Pe smeul, ce-l văzuși sburând. Când grăiești se face nevăzut. - Cum îl aduceai? Și cum se aduce? - Crestezi cu cosorul [cuțit scurt cu vârful încovoiat] un cerc pe pământ. Te așezi în mijlocul cercului cu un cățel de aiu [usturoi] și atunci îți vine în apropiere, dar nu trece în lăuntrul cercului. Astfel ne fu convorbirea, și-mi aduc aminte, că m-am speriat strașnic."
Am plăcerea să anunţ apariţia cărţii "Cadrane solare din Transilvania, Banat, Crişana şi Maramureş", o lucrare dedicată persoanelor interesate de studierea, proiectarea, construcția sau restaurarea cadranelor solare.
Volumul reprezintă o premieră pentru România, fiind primul catalog al ceasurilor solare din spaţiul transilvan. Dacă în Ungaria, Germania sau Franţa asemenea lucrări există deja de mult timp, noi românii nu aveam până în prezent vreun inventar patrimonial al cadranelor solare autohtone, dincolo de câteva apariţii sporadice în unele articole de specialitate. Iată că în ultimii trei ani, împreună cu mai mulţi colaboratori, am reuşit constituirea unei baze de date fotografice regionale cu peste 100 de exemplare, permiţând cititorului o localizare precisă la nivel de adresă şi coordonate GPS a fiecărui cadran solar existent în Ardeal.
Cartea îşi propune să informeze şi în ceea ce priveşte istoria și funcționalitatea acestor decoraţiuni, promovând chiar o nouă tendință solară în amenajarea spaţiilor de locuit. Sunt de asemenea încrezător că lucrarea poate să contribuie la dezvoltarea turismului regional prin stimularea creării de trasee turistice alternative (de ex. turul cadranelor solare dintr-un anumit judeţ). Prin rezumatul în limba engleză, lucrarea are potenţialul de a aduce cadranele solare româneşti mai aproape de un public internaţional sau de turiştii străini care ne vizitează ţara. Volumul se adresează aşadar mai multor categorii de cititori: turişti, arhitecți, artişti, constructori, istorici, astronomi profesionişti şi amatori, pasionaţi de orologerie şi cadrane solare etc.
Din cuprins: ce este şi cum funcţionează un cadran solar, incursiune în istoria cadranelor solare, ore biblice şi ore contemporane, ce oră indică ceasul solar, egalitatea timpului, tipologia constructivă a cadranelor solare din Transilvania, cadrane solare aparţinând fondurilor muzeale, cadrane solare naturale din Transilvania, precizia cadranelor solare din Transilvania, catalogul cadranelor solare fixe din Transilvania, transformarea timpului solar în timp legal român sau în oră de vară, construirea unui cadran solar vertical, un cadran solar orizontal din hârtie, repere bibliografice despre cadrane solare.
Calitatea grafica a volumului color este foarte bună, cele 276 pagini în format 15x15 cm, cu hârtie cretată de 130 g la interior şi coperta infoliată de 300 g o recomandă drept un cadou potrivit, souvenir sau chiar ghid de călătorie inedit.
Cartea poate fi achiziţionată din următoarele surse:
Ardeleanul Ioan Corbu a activat ca popularizator al astronomiei la începutul secolului al XX-lea. S-a născut în 1873 la Zagra (jud. Bistriţa-Năsăud) şi a absolvit Facultatea de Drept din Cluj în 1896, lucrând mai apoi ca judecător tutelar la Secţia orfanală a Judecătoriei din Bistriţa. A publicat mai multe articole despre planete şi soare în Revista Bistriţei, Natura şi Orion. În 1910 îi apare cartea "Ad Astra! Astronomie poporală în icoane", o închegare de materiale astronomice pe care un recenzor contemporan o numeşte "cea mai de samă carte de popularizare ştiinţifică scrisă în limba românească". Această realizare este cu atât mai măreaţă cu cât Corbu era, în fond, un astronom amator!
A doua carte pe care aş vrea să v-o prezint (de fapt prima în ordinea cronologică a apariţiei) reprezintă rodul interesului aceluiaşi autor pentru teme aparţinând sferei cercetării astronomice. Aproape nimeni nu mai ştie azi că Ioan Corbu s-a numărat printre puţinii români care au exprimat o teorie cosmogonică pertinentă proprie. Lucrarea originală "Nouă teorie cosmogonică", în care autorul introducea ideea captării corpurilor mai mici de către un corp central ca explicaţie pentru apariţia sistemului solar, a fost scrisă între 1896-1903 şi apoi reeditată în 1907. Despre ideea captării în cosmogonie aflaţi mai multe din articolul dlui. Virgil V. Scurtu publicat în nr. 8 al revistei Ştiinţă şi Tehnică din 1967.
Teoria cosmogonică a lui Corbu nu fusese însoţită de calcule matematice astfel încât ea este acum atribuită oficial controversatului astronom american Thomas Jefferson Jackson See, care o va publica abia în 1910.
Ioan Corbu moare în 1954 şi este înmormântat în comuna natală. Despre el şi despre Gavril Todică, un alt popularizator al astronomiei din Transilvania, puteţi citi mai multe în excelentul articol al dnei. Dr. Elvira Botez disponibil aici.
Domnul Ioan Mircea Corpodean, poet şi astronom amator, împlineşte azi 76 de ani. Ilustrăm acest moment cu fotografia celor două volume gemene de poezii apărute recent la Casa de Editură Dokia. Îi dorim sănătate şi cât mai multă cerneală în condei!
După Poveşti astronomice, vă prezint astăzi încă o cărticică scrisă de către Victor Anestin, celebrul popularizator al ştiinţelor şi în special al astronomiei. Volumul "Stelele" a apărut în 1909, este format mic şi are 111 pagini. Întreprinderea editoare, Institutul de Arte Grafice și Editura Minerva, şi-a încetat activitatea după cel de-al Doilea Război Mondial, revenind în 1970 ca Editura Minerva. Cartea o puteţi accesa aici.
Din cărticica scrisă de Elena şi Claudiu Vodă, apărută în 1969, aflăm tot felul de lucruri interesante. De pildă, cum să producem nori într-o sticlă... sau cum să construim un filtru de apă dintr-o lampă... sau cum să obţinem hidrogen din acid clorhidric şi tablă zincată. O parte din experimente se vor dovedi acum imposibile din pricina legislaţiei mai stricte, care interzice cumpărarea substanţelor chimice de către persoanele fizice. La celelalte, deseori explicaţiile se dovedesc a fi prea succinte pentru atingerea rezultatului dorit. De pildă, am încercat sa reproduc experimentul cu sfera de ulei suspendată între două straturi de lichid (spirt şi apă), cu scopul de a simula formarea unui inel planetar printr-o forţa centrifugă imprimată cu un ac. Însă, odată ce am turnat apa, uleiul s-a împrăştiat în zeci de bule pe care nu am reuşit nicicum să le mai adun într-un singur corp. Poate data viitoare! Scopul lucrării "Construiţi şi experimentaţi" este mai degrabă acela de
stârni pasiunea pentru fizică şi chimie în rândul elevilor căci, la
urma urmei, regimul comunist a avut totuşi cel puţin o parte bună:
încuraja ştiinţa. M-a surprins plăcut în special capitolul al treilea, care tratează Astronomia şi Meteorologia. Cititorul află aici cum poate construi o lunetă din lentile "rămase de la alte instrumente optice stricate" (!), cum să confecţioneze un proiector de constelaţii dintr-o lanternă electrică sau cum să surprindă pe film de 35mm mişcarea stelelor în jurul lui Polaris. Dar poate cea mai frumoasă reţetă pentru mine - deoarece era total neaşteptată şi am găsit-o aici în premieră - se referă la construirea unui cadran solar orizontal circular care "va indica ora cu destulă precizie". Autorii nu intră în detaliile mai complicate din spatele construcţiei (cum ar fi abaterile datorate ecuaţiei timpului, sau faptul că nordul magnetic diferă de nordul geografic) şi folosesc o valoare arbitrară pentru unghiul de incidenţă al gnomonului cu suprafaţa cadranului, unghi care în mod normal ar trebui să fie egal cu latitudinea locului. Materialele necesare sunt o bucată de scândură sau de placaj, două cuişoare şi puţină vopsea. Iată cum trebuie procedat:
"Tăiaţi din scândură un disc cu diametrul de 30 cm. Acesta va fi cadranul ceasului solar. Partea care indică direcţia umbrei se numeşte gnomon şi o confecţionaţi tot din scândură, tăind un triunghi dreptunghic care să aibă una dintre catete lungă de 15 cm (cât raza cadranului). Printr-o linie trasă cu creionul însemnaţi un diametru pe cadran, împărţindu-l astfel în două. Deasupra unei jumătăţi a diametrului trasat (deci a unei raze) aşezaţi triunghiul de lemn, având grijă ca baza sa (partea care sprijină pe cadran) să fie latura de 15 cm lungime, iar cealaltă latură a unghiului drept să vină până la marginea exterioară a cadranului. Fixaţi-l cu două cuie. După aceasta vopsiţi instrumentul în două culori, de exemplu cadranul în galben, iar gnomonul în roşu. Folosiţi o vopsea bună, rezistentă la căldură şi la umezeală. Când vopseaua s-a uscat, aşezaţi cadranul în curte, într-un loc unde bate Soarele toată ziua. Îndreptaţi partea exterioară a gnomonului către nord. Când razele Soarelui vor cădea drept asupra gnomonului şi acesta nu va proiecta nicio umbră, va fi ora 12. Scrieţi deci pe cadran, sub gnomon, cifra 12. Serviţi-vă apoi de un ceasornic şi, din oră în oră, însemnaţi pe cadran câte o linie în dreptul vârfului umbrei, scriind cifrele corespunzătoare: 13, 14, 15 etc. La orele 6 şi 18 umbra va forma un unghi drept cu gnomonul, indicând direcţiile est şi vest. La jumătatea distanţelor care indică orele, bateţi câte o ţintă colorată, care să indice jumătăţile de oră. Despărţind printr-un semn distanţa dintre ţintă şi linia orei, obţineţi un reper şi pentru sfertul de oră."
"În cetatea naturală a Carpaţilor s-au precipitat ca într-o imensă cupă cosmică, popoare geto-dacice şi nu au mai părăsit-o nici până astăzi. Explicaţia ne este dată de geografia sacră a acestor ţinuturi."
Vasile Lovinescu, "Dacia hiperboreană"
Autorii antici au scris despre Hiperboreea, patria unei civilizaţii nordice aflate la interferenţa dintre mit şi adevăr. În interesantul său studiu Vasile Lovinescu (1905-1984), nepot al lui Eugen Lovinescu, susţine că apariţia dacilor în arcul carpatic trebuie pusă în legătură cu migraţia spre sud a hiperboreenilor, ocazie cu care face câteva analogii astronomice demne de atenţie. Asupra lor mă voi opri în continuare.
Precum în Cer aşa şi pe Pământ
Considerând pământul drept o oglindă a cerului, aşa cum va face 60 de ani mai târziu Robert Bauval pentru egipteni în "Misterul constelaţiei Orion", Lovinescu observă că lanţul muntos al Carpaţilor prezintă asemănări cu tiparul constelaţiei Dragonului, printre stelele căruia se număra în vechime şi Polul Ceresc (4000 îen - 1800 îen). Aici trebuie să spunem că analogia se referă strict la forma şerpuitoare a grupului şi este totuşi departe de a fi perfectă.
Munţii Carpaţi
Constelaţia Dragonul sau Draco pe cerul de seară. Sursa.
Chiar şi aşa, observăm că stindardul dacic (botezat Draco) fixează imaginea dragonului şerpuitor din spatele constelaţiei circumpolare omonime.
Monumentul stindard dacic din Orăştie, jud. Hunedoara. Sursa.
Dezvoltând teoria mai departe, se poate afirma că daco-geţii s-au stabilit pe platoul Transilvaniei pentru că acest spaţiu geografic rezona cel mai bine cu forma Dragonului, mai exact pentru că raportată la curbura constelaţiei, steaua Thuban în jurul căreia se rotea întreaga bolta cerească apărea proiectată pe Pământ în acest loc, determinand un important centru spiritual pentru sacerdoţii captivaţi de astre. Cu alte cuvinte, peisajul constituia o hartă a ordinii divine, iar forma reliefului era cheia pentru înţelegerea structurii cosmosului. Această ştiinţă, botezată "geografie sacră", susţine că trăsătura unui loc ne poate transforma percepţia noastră asupra sacrului. Cert este că în memoria colectivă au rămas basme, mituri şi povestiri cu şerpi şi balauri, iar cultul balaurului s-a perpetuat de-a lungul întregii noastre istorii. În acest sens ajunge să îl amintim doar pe Vlad Dracul (Dragonul), poreclit Ţepeş.
Analogii luni-solare pe malul mării
Ceea ce se stie despre geografia Hiperboreii poate fi redat în puţine fraze. Sursa principală este Hecateu din Abdera, citat de Lovinescu după Diodor din Sicilia:
"În faţa ţinutului Celţilor, în părţile Oceanului , este o insulă numită Leuky, adică Alba. Latona, mama lui Apollo, s-a nascut aici, şi din cauza acesta, Apollo este venerat mai mult decat ceilalti zei. Pentru că Hiperboreenii din Insula Albă slăvesc pe Zeu în fiecare zi şi îi aduc cele mai mari mulţumiri, se spune că aceşti oameni sunt preoţii lui Apollo. Există în acestă insulă un templu al lui Apollo [...]. Din acestă insulă se poate vedea Luna (Selene) la mică depărtare."
Vom afla imediat ce surpriză se ascunde în spatele acestei "Selene". Să citim bine explicaţiile lui Lovinescu şi vom descoperi varietatea simbolismului geografic de la gurile Dunării, loc situat aproape de paralela 45, adică la jumătatea distanţei dintre Ecuator şi Polul Nord, în esenţă imaginea desprinderii de axa polară:
"Hecateu din Abdera vorbea de o Insulă Albă în care era templul lui Apollo, or chiar în faţa Deltei Dunărene este o mică insulă, Insula Şerpilor, care în antichitate se numea Leuky, Alba. Pe acestă insulă Albă se găsesc ruinele unui mare templu al lui Apollo. In 1823, o expediţie rusească a ridicat tot ce mai rămase din templu.[...] După ritul antic [...] toate templele lui Apollo erau construite din piatră albă. De altfel, toate localităţile din jurul insulei Alba poartă nume asemănătoare, Olbiopolis, insula Apolonia, moderna „Cetatea Albă” aproape de Nistru, Bolgrad (oraşul Alb). [...] În faţa insulei Alba din Marea Neagră (nota mea: la 45 kilometri distanţă), pe braţul central al Deltei dunărene, este portul Sulina, care s-a numit de când e lumea Selina, cum îl pronunţă încă poporul [...]. Mama lui Apollo şi a Dianei (Selene) este Leto, în dialect popular pelasg Lete. Laguna dintre braţul superior şi central al Deltei de numeşte Letea. Puţin mai înainte de punctul în care Dunărea se desparte în 3 brate, pe Mânerul Tridentului, este portul TULCEA. [...] Să eliminăm, deci, ca supraadăugare e-ul şi c-ul - şi ramane pe deplin TULA(nota mea: insulă legendară hiperboreană).
Tulcea, Sulina, Insula Şerpilor şi Cetatea Albă.
Se remarcă şi paralela de 45 grade nord care trece prin deltă.
Secţiune din harta fizică a României.
Cât despre simbolismul cosmic al Pontului Euxin sau Mării Negre, Lovinescu prezintă următoarea legendă care are îi are ca protagonişti pe Soare şi pe Ileana Cosânzeana, în esenţă o personificare lunară (Ileana, Iana de la Diana, zeiţa Lunii). Acţiunea se petrece lângă aceeaşi Insulă Albă, pe care datorită culorii o putem asimila unui avanpost solar într-o mare saturniană.
"Puternicul Soare vroia să se însoare, el caută în Cer şi pe Pământ, în lume şi prin Stele, timp de nouă ani mergând pe nouă căi, dar nu găsi o zână cum îşi dorea; era una, dar era sora lui, Iana Cosânzeana. O ceru de soţie. Iana locuia aproape de Marea Neagră unde este portul Sulina, vechiul Selene. Ea ţesea pe un razboi de argint.
Mândru Soare când s-a văzut un
Frate însurat cu o Soră?
Şi ca să mai treacă timp îi cere:
Şi te-ai bizui /De mi-i isprăvi
Un pod de ceară / Peste Marea Neagră
Iar la cap de pod /Dalbă Mănăstire
De ceară curată /Cu popi de ceară
Noi ne-om cununa /Soarele pleca
Cu gandul gândea/Pe loc se făcea
Ce luna poftea/Apoi se întorcea
A se cununa/La Mănăstirea Albă
Dar sub căldura de-amiază, podul de ceară se topeşte. Soarele şi Iana cad în Mare şi se <<îneacă>> (nota mea:se sting, devin întuneric, albul se transformă în negru). Mai este nevoie să comentăm acest simbolism atât de limpede?"
Alb şi Negru
Insula Albă este înconjurată de Marea Neagră, iar negrul este prin excelenţă o culoare saturniană. În vechime locuitorii Ţării Româneşti erau numiţi de către toate popoarele valahi, adică negri. Fondatorul și totodată primul voievod al Țării Românești se numea chiar aşa: Negru-Vodă. Printre podoabele mormântului său descoperit la Curtea de Argeş se numără misterioasa închizătoare de aur a centurii sau paftaua sub forma unui castel cu patru turnuri, prototipul Curţii Vechi.
Paftaua lui Negru Vodă. Ilustraţie Muzeul Curtea de Argeş.
Obiectul decorativ avea în centru o lebădă cu cap de femeie, ceea ce nu e departe de imaginea celestă a constelaţiei vecine Dragonului: Lebăda.
Cartea "Dacia hiperboreană" tratează pe scurt şi simbolismul basmelor româneşti. Volumul poate fi citit în întregime aici.
