Stele verzi

"Văd stele verzi, cum tu nu le vezi?
Acolo între farfuria zburătoare și omuleții verzi
N-am luat-o razna, de ce nu ma crezi?"

Spike - Tango

Cercetând cu puțină atenție cerul înstelat de vară, ne dăm seama că stelele au culori diferite. Steaua Vega din constelația Lira, de pildă, care se află în aceste nopți aproape exact deasupra capului nostru este de culoare alb-albăstruie, Arcturus din Boarul, cea mai strălucitoare stea dinspre vest, lucește galben-oranj, iar steaua Antares din Scorpionul, aflată aproape de orizontul sudic ne apare roșiatică. Culorile stelelor se datorează temperaturilor diferite ale acestora. Imaginați-vă o vergea de metal care este încălzită treptat în cuptorul fierarului de odinioară. Ea își schimbă treptat culoarea. La început vergeaua se înroșește, dar pe măsură ce foalele din atelier sunt acționate cu iscusință și temperatura din cuptor crește vertiginos, metalul își schimbă culoarea spre un albastru incandescent. Stelele albastre sunt mult mai fierbinți decât cele roșii!

Am văzut că există stele albastre, roșii, galbene. Există însă oare pe bolta înstelată și "stele verzi" de genul celor pe care le vede Spike, cântărețul de hip-hop ? Răspunsul e oarecum disputat și se pare că ține mai mult de ... aprecierea subiectivă a fiecăruia.

Despre caniculă și câini cerești

Ştiaţi că termenul "caniculă" provine de la cuvântul "câine"? Nu ne referim aici la un animal de companie, ci la un câine... ceresc.

Un astronom și un gentleman

Era o zi înnorată, tipică pentru Londra anului 1715, când un englez dădea foc în Greenwich Park la 300 de exemplare din cel mai precis și vast catalog stelar întocmit până atunci. Mulți dintre trecătorii care întorceau capul uluiți de marele foc de tabără nici nu bănuiau că aparentul piroman era însuși autorul manuscrisului incendiat: John Flamsteed, primul "Astronomer Royal" britanic. Ce-l împinsese pe autor să-și incendieze magnum-opusul în public?

O stea minunată

În ciuda aparențelor, nu toate stelele își păstrează strălucirea de-a lungul timpului. Cele mai ghinioniste explodează cu o străfulgerare și apoi se sting. Există însă stele care se umflă și se contractă cu atâta regularitate încât par a ne face cu ochiul!

Lacrimile Sfântului Laurențiu

Pe 10 august credincioșii îl prăznuiesc pe Sfântul mucenic arhidiacon Laurențiu, un preot creștin torturat și ucis în anul 258 de către împăratul păgân Valerian. Conform tradiției, lacrimile sale iluminează cerul acestei perioade sub forma celei mai spectaculoase ploi de stele căzătoare din an: Perseidele.

Sualocin și Rotanev

O constelație mică dar simpatică decorează cerul nopților de vară. O puteți recunoaște după forma sa de paralelogram. Este vorba de Delphinus sau Delfinul, iar două dintre stelele sale atestă sub o formă codificată nemurirea unui astronom sicilian.

Privește cerul, numără stelele!

  

“Fericirea se manifestă prin abundență, splendoare și frumusețe. În manifestarea Universului nu se află nici sărăcie, nici zgârcenie; nimic nu este cuprins numai în cercul nevoilor. Iată cum curg izvoarele Luminii din milioane de stele pe cer! Abundența culorii, căldurii și a vieții izvorăște din ele; aceasta-i splendoarea fericirii…”

Rabindranath Tagor

Pentru astronom, dragostea pentru cerul înstelat e expresia căutării fericirii. Căci freamătul său nu îl poate stăvili decât lumina faclelor cerești! Fiecare din noi avem scrisă în gene dragostea pentru stele. Dar câte sunt ele pe un cer fără Lună? Stând întins în iarba nopților calde de vară, parcă întreaga boltă ar da să se prăbușească sub apăsarea milioanelor și milioanelor de stele vizibile ochiului liber!