30 iunie 2016

Cadrane solare noi la Târgu Mureş şi Bistriţa

Cine spune că moda cadranelor solare aparţine trecutului se înşeală. Câţiva pasionaţi depun eforturi susţinute pentru readucerea în atenţia publicului a acestor piese de decor şi măsurare a timpului, realizând în ultimii ani importante piese de reper pe harta cadranelor solare din România. Vă propun să faceţi cunoştinţă cu doi dintre aceştia şi piesele realizate de ei.  

La Târgu Mureş

Cadran solar ecuatorial metalic de tip armilar

În anul 2005, dl. Miholcsa Gyula a realizat un cadran solar ecuatorial metalic în curtea casei sale din Târgu Mureş cu scopul de a urmări mișcarea soarelui în decursul anului, precum și ca ornament. Piesa este realizată dintr-o lamă de fier de sectiune 4 mm × 45 mm vopsită în negru. Autorul a căutat o bandă de fier vechi, ruginită, care să aibe o suprafată nu foarte netedă, pe care a curățat-o de rugină și a vopsit-o în negru. În funcție de fierul găsit au fost calculate apoi dimensiunile cadranului: diametrul celor două semicercuri (unul pentru marcajul orelor, celălalt pentru susținerea gnomonului) este de 41 cm, iar lungimea gnomonului de alamă cu tot cu ornament este de 57 cm. Marcajul orelor s-a realizat pe o bandă tot din alamă, de 0,7×30 mm. Orele sunt marcate de la 8 dimineața la 6 după-amiaza, cu gradații din 10 în 10 minute. Ceasul este conceput pentru ora de vară având în vedere că în sezonul cald se petrece mai multe timp în curte, încorporând corecția de longitudine pentru Târgu Mureș de 5°27', adică de 21,8 minute. Cadranul a fost amplasat într-un loc care să-i permită o expunere optimă la soare, la 1 metru înălțime pe un gard ce separă grădina de curte. Orientarea corectă s-a făcut foarte simplu și precis: într-o seară instelată s-a scos gnomonul și s-a reglat poziția cadranului solar până când prin cele două orificii ale locului gnomonului s-a putut vedea Steaua Polară. De fiecăre dată când este soare, ceasul din curte îi indică proprietarului ora.

Cadran solar vertical pe calcanul casei

După câţiva ani buni, în 2012, dl. Miholcsa Gyula a realizat un alt cadran solar, de această dată pe calcanul locuinței, din aceleași motive: ca ornament și pentru urmărirea evoluției umbrei gnomonului. Deși cadranul solar este în fond o piesă extrem de simplă, alcătuită doar dintr-un băț și niște linii, fără componente în mișcare, el se află într-o legătură permanetă cu mișcările planetei noastre în jurul soarelui și a propriei axe, legătură pe care o și etalează în fiecare moment prin simpla umbră a gnomonului. Măsurănd declinația peretelui sau abaterea acestuia de la direcția est-vest (36,2° E), dl. Miholcsa a putut să facă planul cadranului solar cu ajutorul programului Shadows. Gnomonul a fost amplasat în cel mai înalt punct posibil (6,5 metri față de sol), pentru a fi deasupra acoperișurilor clădirilor din jur. Gradațiile sunt realizate din sârmă de 3 mm, vopsite în negru, cifrele sunt tăiate din tablă subțire de aluminiu, vopsite tot în negru (pe peretele gri), de la 7 am la ora 2:30 pm (peretele având o declinație estică puternică, ceasul arată mai mult orele dimineții). Pentru estetică, a fost confecționat din tablă de fier un sector de cerc ce imită Soarele și razele lui, vopsit apoi cu vopsea de ulei aurie. Mărimea întregului cadran este de aproximativ 160 cm×160 cm. Gnomonul de 54 cm este direcționat conform unghiurilor rezultate din programul Shadows și arată către Nord.

Cadran solar vertical pe faţada casei

Văzând că ceasul solar amplasat calcan funcționează bine și arată frumos, același Miholcsa Gyula a prins curaj și a mai realizat unul pentru orele din a doua parte a zilei, pe fațada dinspre stradă a locuinței proprii (un perete cu declinație vestică), la o înălțime nu foarte mare, asumându-și astfel și un oarecare risc de deteriorare din partea unor posibile persoane răuvoitoare. Calculele pentru cadran sunt făcute în același program, aplicate însă altei declinații a peretelui (53,8°V). Fațada casei având o înfățișare simetrică, cadranul a fost proiectat în consecință, pentru a se încadra bine între două ferestre. Lățimea sa este de 1 metru, iar înălțimea de 70 cm. Cadranul preia culoarea albă a ornamentelor arhitecturale. Există același tip de gnomon și sector de soare ca pe celălat perete. Cifrele orelor (11 am – 7 pm) au fost cumpărate din magazin și au aceeași culoare aurie ca imaginea solară. Autorul a întâmpinat unele probleme la orientarea gnomonului. După câteva luni s-a remarcat o discrepanță în timpul indicat, care a fost corectată în bună parte prin modificarea unghiurilor gnomonului. Autorul a dedicat acest cadran trecătorilor, exprimându-și astfel speranța că vor prinde și ei gustul acestui hobby.

La Bistriţa

Cadran solar înclinat cu motive populare

Cam la 70 de kilometri spre nord, în Bistriţa, întâlnim singurul cadran solar în plan înclinat din țara noastră, despre care v-am relatat anul trecut. Ceasul solar este ușor vizibil din Str. Ecaterina Teodoroiu pe acoperișul unei anexe gospodărești, unde s-a amplasat un panou explicativ pe care sunt trecute corecțiile necesare în funcție de anotimp pentru a transforma timpul solar în timp legal, atât sub formă grafică (o sinusoidă), cât și tabelară. Orele sunt înscrise pe plăcuțe care se pot schimba în funcție de sezon, pentru a permite adaptarea la ora de vară. Concepția artistică și realizarea piesei aparțin dl. Damaschin Berende. Cadranul solar a fost finalizat în toamna anului 2015. Construcția lui a presupus mai întâi marcarea direcției nord-sud pe suprafața înclinata, ridicarea gnomonului spre nordul geografic la unghiul potrivit și apoi marcarea empirică a liniilor orare la 1 septembrie, una din cele 4 zile din an în care ecuația timpului se anulează și timpul solar adevărat coincide cu timpul solar mijlociu. Cadranul a fost pictat pe un panel OSB cu vopsea pe bază de apă în speranța că aceasta nu va ataca lianții folosiți la fabricarea plăcii. Motto-ul latin ales pentru acest cadran, “Sine sole sileo” (“Fără soare eu rămân tăcut)” vine în completarea individualității piesei. Merită remarcate câteva elemente deosebite de decor.
  • Cocoșul din vârf, în esență o pasăre solară, cu privirea ațintită spre răsărit, fixând astfel în spațiul bistrițean direcțiile cardinale 
  • Stâlpul, cel mai des întâlnit monument mitic la români fie ca element arhitectonic (casă, biserică, târnaț, poartă, gard), fie ca stâlp funerar. Simbolistica lui este uimitoare și în esență reprezintă columna cerului, arborele vieții sau axa luminii, legatura între cer și pământ de unde pot pleca spre lumi cunoscute sau necunoscute cei evoluați spiritual. Rozeta mare din capătul stâlpului constituie un simbol solar românesc, prezent începând cu poarta sanctuarului de la Sarmizegetusa și pe diverse creații artistice populare românești, iar rozeta mică din motivul alb negru de la bază reprezintă simbolul geometric plan al cerului, cifra 8 culcata - infinitul, analema.
  • Dintele de lup poartă în el spiritul lupului dacic și îl regasim umplând câmpuri ornamentale pe aproape orice lucrare cu motive populare românesti, dar și în portul tradițional românesc de prin toate regiunile.
  • Tehnicile pentru realizarea stâlpului: cioplire (stilizarea coloanei infinitului), crestare (rozeta mare superioară), incizie (dintele de lup, rozetele mici)

Geamănul sud-estic ("Ziua").
Geamănul nord-vestic ("Noaptea")
Panoul explicativ pentru cadranele solare gemene

Două cadrane solare botezate afectuos "Gemenii" au fost amplasate în toamna târzie a anului 2015 de către acelaşi Damaschin Berende la jumătatea străzii Zorilor din Bistrița (o denumire parcă predestinată!), pe doua clădiri aflate față în față. Autorul lor a ales programul Orologi Solari pentru proiectare, încorporând corecția de longitudine a orașului și ajustându-le astfel pentru timpul legal român (ora de iarnă). Alăturat există un tabel explicativ care ajuta observatorul să utilizeze cele două funcții ale cadranului: cea de ceas solar și cea de calendar, având marcate curbele solstițiale și echinocțiala. Cadranele au dimensiunea de 125 x 100 cm și sunt realizate prin printare pe o placă de PVC cu grosimea de 5 mm, iar gnomonul este realizat din tabla de inox cu grosimea de 5 cm. Punctul central al proiectului îl reprezintă cocoșul ca simbol solar care alungă spiritele nopții, cheamă soarele și anunță zorile, salvând lumea de primejdia duhurilor rele, dar și cercul pe care-l face observatorul urmărind umbra de la primele ore ale dimineții pe primul cadran (“Ziua”) până la asfințit pe al doilea cadran (“Noaptea”). Cercul reprezintă un simbol al universului și al echilibrului, al eternei reîntoarceri (ziua, noaptea, fazele lunii, anotimpurile). Cocoșul nu l-a stilizat nimeni mai bine decât Brancuși, care zicea el "m-a vrajit și nu mă mai lasă",  așa ca dl. Berende a ales liniile sale pentru a realiza gnomonul pe ambele cadrane, acesta stând în picioare pe "Ziua" și rasturnat pe "Noaptea", fascinant fiind de cum prinde viață prin umbra care se mișcă și își schimba atitudinea pe cele doua cadrane. Desigur, pentru observatorul neinițiat este mai greu să asocieze gnomonul cu un cocoș, așa că autorul a mers mai departe și cu fața spre răsărit a așezat un cocoș pe "Ziua", asta cerând un corespondent pentru "Noaptea" – bufnița care în simbolistica populară românească este protectoarea somnului și a nopții (numai atunci cand țipa și asta în mod repetat vestește moartea). Ca simboluri mai regăsim spirala, un simbol de continuă mișcare care inspiră trecerea timpului și atâtea altele (o regăsim în arta populară romanească tulburator pe furcile de tors sau pe ploștile de nuntă). Autorul a ales mai apoi sa învelească totul într-un "țol" curat românesc - chenarul dinte de lup.

27 iunie 2016

Construcţia curbelor calendaristice pe cadranele solare

Curbe calendaristice și linii orare pe cadranul solar monumental
de la intrarea în Muzeul Galileo, Florența.

Un cadran solar poate fi utilizat nu numai la determinarea orei, ci şi la aflarea datei calendaristice. Pentru aceasta se aleg anumite momente reper din an care se transpun pe suprafaţa propriu-zisă a cadranului sub forma unor marcaje curbilinii. Pentru a nu aglomera excesiv afişajul, deseori se preferă alegerea doar a solstiţiilor şi echinocţiilor ca momente anuale importante de hotar solar: solstiţiile desemnează începutul verii/iernii, fiind cele mai lungi respectiv cele mai scurte zile din an, în vreme ce echinocţiile stabilesc începutul primăverii/toamnei, când ziua este considerată egală cu noaptea. Vedem aşadar că nu doar orele sunt legate de lumina soarelui, ci şi unităţile mai mari de timp ale anului, precum zodiile, lunile sau anotimpurile. În primul caz, corespondenţa dintre soare şi oră este dată de azimutul şi înălţimea astrului zilei deasupra orizontului local, iar în cel de-al doilea de variaţia anuală a declinaţiei solare, adică înălţimea sa schimbătoare deasupra planului ecuatorului terestru.

După cum ştim, pământul se învârte în jurul unei axe imaginare înclinate cu circa 23,5 grade faţă de planul orbitei în jurul soarelui (ecliptica), păstrând mereu aceeaşi orientare în spaţiu. Ca urmare, la solstiţiul de vară spunem că emisfera noastră se înclină cel mai mult spre soare, iar la cel de iarnă cel mai puţin. Vara soarele ajunge la 23,5 grade deasupra ecuatorului terestru, iarna la 23,5 grade dedesubt, în vreme ce la echinocţii, când razele cad perpendicular pe axa terestră, declinaţia soarelui se anulează (devine 0). Înălţimea arcului diurn parcurs de soare pe cerul nostru se modifică deci zi de zi şi, în corespondenţă, arcul zilnic descris pe pământ de umbrele obiectelor variază şi el cu aceeaşi regularitate. Privind lucrurile în mişcare, putem afirma că razele care trec pe deasupra unui punct expus la soare (vârful unei tije sau a gnomonului) în decursul a 24 de ore formează un con circular drept cu vârful în acel punct şi axa conului înclinată faţă de orizonală cu un unghi care să coincidă cu înclinarea axei terestre sau latitudinea locului (desigur, soarele va coborî la un moment dat sub orizont, iar conul va rămâne incomplet). Prin intersecţie cu o suprafaţa pe care se proiectează lumina (planul orizontului) şi deci şi umbra în cursul zilei, conul rezultat dă naştere la o curbă calendaristică proprie acelei date. De pildă, iată conul pentru ziua solstițiului de vară.

Conul de umbră pentru solstițiul de vară

Dincolo de solstițiul de vară, unghiul din vârful conului se crește în fiecare zi, atingând 180 de grade la echinocţiul de toamnă, atunci când practic conul dispare cu totul pentru că razele soarelui cad perpendicular pe axa terestră. Intersecţia cu suprafaţa de recepţie a luminii nu va mai fi atunci o curbă, ci o linie dreaptă (aşa-zisa echinocţială). Altfel spus, deşi ar putea să pară bizar, în cursul zilelor de echinocţii vârful umbrelor obiectelor urmează un parcurs liniar, spre deosebire de restul anului când ele se succed pe curbe de concavităţi sau convexităţi diferite. Unghiul din vârful conului scade iarăși la un minim cu ocazia solstițiului de iarnă.

Să reţinem faptul că aceste curbe calendaristice sunt specifice dimensiunilor obiectelor care le generează (în cazul de mai sus, vârfului tijelor). Aşadar, pentru două cadrane solare din aceeaşi localitate, dar cu tije de lungimi diferite, curbele de declinaţie solară nu vor coincide, chiar dacă dispunerea marcajelor lor orare va fi una şi aceeaşi. Bineînţeles că în loc de vârf se poate adopta un alt element de reper pentru citirea datei, cum ar fi umbra produsă de o ingroşare a tijei (o inserţie sferică sau un decupaj în muchie).

Construcţia curbelor calendaristice pentru un cadran solar orizontal se poate efectua grafic în modul următor:




1)  Se trasează o linie orizontală pe care se desenează tija cadranului în plan meridional (nord-sud), la un unghi egal cu latitudinea locului (în desen 47 grade) şi în lungimea CV dinainte stabilită. C este centrul liniilor orare, iar V vârful tijei.

2) Din V se duce o dreaptă perpendiculară pe tijă. Ea reprezintă traiectul razei de lumină la echinocţii, aflându-se în planul ecuatorului terestru. Intersecţia E marchează pe suprafaţa orizontală locul vârfului umbrei la echinocţii. Deasupra şi dedesubtul ei se duc alte două drepte, la unghiuri de câte 23,5 grade. Ele intersectează suprafaţa orizontală în Sv - poziţia vârfului umbrei la amiaza solstiţiului de vară şi Si - poziţia vârfului umbrei la amiaza solstiţiului de iarnă.

3) Se alege un punct P situat între Sv şi C, din care se urcă o perpendiculară pe tija CV. În punctul de intersecţie M se construieşte cercul cu raza egală cu cea a bazei conului circular drept haşurat în imagine. Se măsoară apoi lungimea corzii dusă prin P, paralelă cu tija.

4) Toate construcţiile ajutătoare de până aici s-au realizat exclusiv în planul meridional (cadranul şi tija privite din lateral). Schimbând acum registrul, vom adopta un plan orizontal care ne va permite redarea aspectului cadranului propriu-zis privit de sus. Pentru aceasta e suficient să coborâm punctele obţinute în paşii mai sus pe o altă dreaptă orizontală, demarcată prin ora XII timp solar adevărat al localităţii. Aceasta va alcătui axa de simetrie a cadranului nostru. Pornind din C vom desena liniile orare după una din metodele descrise anterior.

5) Echinocţiala, sau locul geometric al poziţiei vârfului tijei la echinocţii, va fi o linie dreaptă dusă prin E şi perpendiculară pe linia orei XII. După cum am văzut mai sus, în restul anului umbrele vor evolua pe curbe de convexităţi şi concavităţi diferite. Aici ne vom limita doar la stabilirea curbei solsiţiale de vară, respectiv iarnă. Din secţiunea meridională ştim că lungimea minimă a umbrei la amiza solstiţiului de vară (când soarele este cel mai sus pe cer) este egală cu lungimea segmentului CSv. Similar, lungimea minimă a umbrei la amiaza solstiţiului de iarnă (iarăşi, când soarele este cel mai sus pe cer) este egală cu lungimea segmentului CSi. Cu alte cuvinte, traiectoria umbrei în cele două zile din an va lua forma unor curbe cu vârfurile situate în punctele respective, una convexă şi cealaltă concavă. Pentru a desena forma lor, vom coborî punctul P din secţiunea meridională aducându-l în planul orizontal. Se obţin astfel două puncte simetrice de-o parte şi de alta a liniei XII, pe care le stabilim la o distanţa egală cu coarda măsurată la punctul 3. Alături de vârful Sv, cele două puncte P1 şi P2 ne permit desenarea curbei solstiţiale de vară. Hiperbola solstiţială de vară va fi simetrica ei, pornind din Si.

Iată şi o altă metodă de lucru care presupune proiecţia conului de umbră în plan lateral:


1) Se desenează verticala orei XII, timp solar adevărat al localităţii. În capătul C se prevede tija polară de lungime CV, cu unghiul din C egal cu latitudinea locului.

2) Prin vârful V se duce o dreaptă perpendiculară pe tijă şi alte două înclinate faţă de prima la unghiuri de + respectiv - 23,5 grade. Ele vor fi liniile de declinație solară 0, respectiv +23,5 grade și -26,5 grade. Intersecţia lor cu linia orei XII va da punctele Sv, E şi Si, adică poziţia vârfului umbrei la amiza zilei solstiţiului de vară, a echinocţiilor şi a solstiţiului de iarnă.

3) Echinocţiala va fi o dreaptă perpendiculară pe linia XII în punctul E. Ea intersectează și celelalte liniile orare în puncte precum E8 sau E10 (liniile orare se consideră date).

4) Acum trebuie să identificăm punctele de reper ale curbelor solstiţiale pentru alte ore din zi decât amiaza. Vom exemplifica numai pentru curba solstițială de vară în cazul orelor VIII și X, procedeul fiind însă mereu același. Folosind un compas cu acul în C se translatează punctul E8 până la intersecţia W cu linia de declinaţie solară 0 (perpendiculara pe tijă). CW intersectează linia de declinaţie solară +23,5 grade în Z. Tot cu compasul, se translatează Z înapoi pe linia orară VIII alcătuind punctul Sv8 căutat. Similar pentru ora X: din E10 transpunem până la intersecția X și din Y înapoi spre linia orară până în punctul Sv10 căutat. Hiperbola formată de punctele obținute reprezintă solstițiala de vară.

În cazul unui cadran solar vertical metoda de mai sus se poate aplica doar dacă peretele este îndreptat spre sud (declinaţie 0), luând ca măsură în C unghiul de co-latitudine (90 grade-latitudine).

15 iunie 2016

Cum funcționează un ceas solar analematic?

Utilizarea unui cadran solar analematic

Un ceas solar analematic este o variantă de cadran solar orizontal în care funcţiunea piesei indicatoare (gnomonul) este preluată de către om. De-a lungul unui marcaj calendaristic liniar situat pe direcția nord-sud, utilizatorul ocupă o poziție corespunzătoare datei curente din an, iar umbra lui va indica timpul pe o serie de marcaje orare dispuse eliptic în jur. La Cluj-Napoca există un singur asemenea ceas solar, deși el s-ar preta foarte bine la desenarea pe asfalt în curțile școlilor, de exemplu.

Cea mai bună explicaţie a principiului de funcționare pentru acest tip de cadran solar interactiv am întâlnit-o pe site-ul colegului olandez Frans Maes. Mai întâi se ia în considerare un cadran ecuatorial de tip armilar - noi vom opta pentru o piesă din fier forjat aflată la Oradea. Apoi, se alege o anumită oră din zi la care ne propunem să studiem iluminarea, în cazul de față ora 1.

Mecanismul de funcţionare al unui ceas solar analematic. După Frans Maes. 

Se constată că la ora 1 timp solar adevărat al localității umbra tijei înclinate va atinge mereu gradația aferentă de pe panglica metalică (situată în plan ecuatorial), independent de data calendaristică. Cărui punct de pe tijă i se datorează această umbră? Putem reprezenta grafic raza solară care trece prin acest marcaj orar la momente diferite din an, în funcție de declinația soarelui, adică de unghiul său deasupra sau dedesubtul ecuatorului ceresc. Pe perioada solstițiului de vară (21 iunie), când soarele este cel mai sus pe cer, vedem că raza roșie provoacă umbra pe inel; la echinocțiul vernal sau autumnal (21 martie sau 23 septembrie), când soarele este la o înălțime mai mică, se produce raza galbenă; la solstițiul de iarnă (21 decembrie 21), când soarele este aproape de orizont, avem de-a face cu raza albastră. În desenul de mai sus am marcat cu roșu, galben și albastru punctele de intersecție ale razelor sezoniere cu tija indicatoare (gnomonul). Procedând astfel pentru mai multe zile din an vom putea construi chiar o scară calendaristică de-a lungul tijei indicatoare, în funcție de declinația soarelui. În continuare această scară obținută se proiectează pe pământ coborând perpendiculare din punctele sezoniere până la intersecția lor în plan orizontal cu direcția nord-sud în puncte precum Sv (solstițiul de vară), E (echinocții), Si (solstițiul de iarnă). Apoi, la fel cum am procedat cu scara calendaristică, vom aduce în plan orizontal și semicercul orelor cadranului ecuatorial (panglica de pe jumătatea de inel înclinat), rezultând o curbă (jumătate de elipsă), cu proiecțiile orelor demarcate prin puncte. Amiaza solară (ora 12 timp solar adevărat al localității) este punctul cel mai nordic al curbei, iar ora aleasă 1 - punctul de pe curbă situat ceva mai la dreapta lui (spre est).

Imaginați-vă acum că liniile punctate prin care am proiectat scara calendaristică în plan reprezintă obiecte verticale adevărate (tije). La data de 21 iunie umbra tijei roșii verticale va fi îndreptată spre marcajul orei 1 de pe curbă; pe 21 martie și 23 septembrie ora 1 va fi indicată de către tija de culoare galbenă, iar la 21 decembrie de către cea albastră. Putem însă înlocui șirul de tije drepte printr-un singur element vertical mobil, de exemplu printr-un om. Atunci când utilizatorul se așează în punctul potrivit de pe scara calendaristică, umbra lui va fi îndreptată succesiv în cursul zilei către toate punctele orelor de pe elipsă. De reţinut: orele sunt marcate aici prin puncte şi nu prin linii.

Un cadran solar analematic ne dezvăluie o mulţime de informaţii astronomice interesante dacă este interpretat corespunzător: orele de răsărit şi apus, direcţiile de răsărit şi apus, timpii de însorire pentru pereţii caselor etc. Într-un articol viitor ne propunem să construim un asemenea ansamblu printr-o metodă grafică uşoară.

8 iunie 2016

Simboluri astrale din Maramureș


„Simboluri astrale în arhitectura tradițională maramureșeană” se intitulează expoziția inedită a artistului-fotograf băimărean Ilie Tudorel pe care vă recomand să o vizitați în perioada următoare la Cluj-Napoca. În ultimii ani autorul a reușit să surprindă pentru posteritate într-o serie de clișee fantastice componenta astronomică a patrimoniului național din nordul țării, iar studiul său merită să fie cunoscut de cât mai mulți români nu numai pentru calitatea excepțională a fotografiilor, ci și pentru că este vorba despre un domeniu interdisciplinar de nișă relativ puțin cercetat și înțeles.

Vernisajul de la Cluj-Napoca al expoziției itinerante Simboluri astrale.
De la stânga spre dreapta: Tudor Sălăgean, Panfil Bilțiu, Ilie Tudorel și Dr. Ion Taloș

Cum în această seară am avut prilejul să particip la vernisajul expoziției, sunt în măsură să vă invit la o mică incursiune în simbolistica astrală maramureșeană.




În vreme ce natura astronomică a porții cu cei doi sori de lemn nu necesită prea multe explicații, asemănările cu astrul zilei fiind evidente, asupra crucii circulare din fotografia a doua voi zăbovi cu câteva idei. Aspectul acestei cioplituri în lemn mi-a adus aminte de pietrele funerare văzute în vechiul cimitir din Ariniș, jud Maramureș, despre care am scris mai demult - ambele fiind expresia unui cult solar străvechi. Crucea prin cele patru brațe marchează cele patru momente astronomice anuale importante care ne dau nouă anotimpurile: solstițiul de vară și de iarnă, echinocțiul de primăvară și de toamnă. Soarele este redat în parcursul său anual la cele patru momente, luând înfățișarea celor patru discuri pline, în vreme ce drumul circular aparent al soarelui pe bolta cerească printre semnele zodiacului se identifică în sculptură cu cercul din funie împletită, simbolul eternității, al curgerii timpului, al ordinii și succesiunii cosmice. Așadar, în centrul crucii găsim tocmai pământul, al cărui semn astrologic fusese încă de pe vremuri crucea solară. În localitatea Sânpetru Almașului (jud. Sălaj) am întâlnit o formă similară despre care am scris câteva rânduri la vremea respectivă.


I-am promis autorului că voi dezvălui pe blog abia o mică parte din fotografiile expuse și intenționez să mă țin de cuvânt. Așadar, pentru a vedea decorațiunile astronomice surprinse de Ilie Tudorel vă invit să-i vizitați expoziția! Ea este deschisă pentru voi până pe 19 iunie la Muzeul Etnografic din Str. Memorandumului nr. 21, iar intrarea se face în mod gratuit.

LinkWithin

Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...