Calendarul republican al revoluției franceze

Italianul Fabio Savian a publicat recent calendarul republican pentru anul 225 (adică al 225-lea an de la proclamarea Republicii franceze). Conform cronologiei gregoriene, el acoperă perioada 22 septembrie 2016 - 21 septembrie 2017. În dreptul fiecărei luni găsiți fotografia unui cadran solar tip camera obscura și sunt deosebit de onorat că Fabio a ales fotografia mea cu linia meridiană din biserica florentină Santa Maria Novella pentru a ilustra luna Pratile sau Prairial (luna pășunilor). Pe lângă corespondentul gregorian, fiecare zi mai cuprinde informații astronomice utile pasionaților de cadrane solare: declinația soarelui, semnul soarelui sau zodia și valoarea ecuației timpului.

Revoluția franceză de la sfârșitul secolului al XVIII-lea a constituit un moment de prefaceri fundamentale pentru societatea europeană. Scânteia s-a produs pe fondul scăderii încrederii oamenilor de rând în instituțiile statului, în rege, în biserică. Ruptura față de vechiul regim și-a găsit expresia pe multiple planuri. Calendarul catolic gregorian al papei Grigore al XIII-lea, deși născocit cu numai două secole înaintea revoluției, prin ale sale sărbători religioase prezenta o insultă și totodată o amenințare pentru mișcărea științifică antifeudală care câștiga în importanță. Prin urmare, elaborarea unui nou calendar în acord cu spiritul epocii iluministe a fost considerată imperios necesară de către revoluționari. Noul mod de socotire al timpului trebuia să să urmeze mai bine ciclul cosmic parcurs de Pământ și să corespundă cu introducerea sistemului metric. Stabilirea noului calendar a fost încredințată unei comisii din care făceau parte matematicieni-astronomi iluștri ai epocii: Joseph-Louise Lagrange, Jerome Lalande, Gaspard Monge. Rezultatul a constat în împărțirea anului în 12 luni identice a câte 30 de zile, fiecare purtând nume legate de fenomene naturale, meteo sau activități umane. De pildă, octombrie era botezată Vendemaire, sau luna culesului viilor, iar noiembrie era Brumaire, adică luna brumelor. Pentru mine este interesant cum românii au adoptat în propriul calendar popular denumiri asemănătoare (Brumărel, Brumar), cu girul bisericii ortodoxe. Mai departe, fiecare lună republicană era împărțită în 3 "decade" sau săptămâni a câte 10 zile cu denumiri neutre, reflectând ordinea lor temporală în șir: primidi, duodi, tridi, quartidi, quintidi, sextidi, septidi, octidi, nonidi, décadi; libere fiind declarate cele din data de 1, 10, 20 și 30. În loc să poarte pecetea unui sfânt, zilele noului calendar erau închinate unor plante sau obiecte casnice (de exemplu, prima zi din Brumar era închinată mărului), iar fiecare zi era împărțită în numai 10 ore a câte 100 minute a câte 100 de secunde (interesant este că s-au păstrat chiar și câteva ceasornice care măsurau astfel timpul!). Corespondența cu durata anului tropic era asigurată prin adăugarea la final de an republican a 5 sau, după caz, 6 zile de sărbătoare națională închinate geniului uman, muncii, virtuții, recunoștinței, opiniei, revoluției. Ele alcătuiau așa-numitele "jours sansculotides". Anul nou republican începea și se sfârșea la echinocțiul de toamnă (22/23 septembrie în calendarul gregorian), fapt ceea ce asigura un anumit grad corelare cu întinderea zodiilor, marcând totodată aniversarea proclamării Republicii franceze: 21 septembrie 1792. Acest calendar a rămas în funcțiune pentru o perioadă de numai 12 ani.  Mai multe detalii puteți afla aici.

Zodii și cadran solar la biserica Mănăstirii Cerneți, jud. Mehedinți

Biserica "Sfânta Treime" din Cerneți, jud. Mehedinți

După distrugerea Severinului de către turci în 1524 și până la jumătatea secolului al XIX-lea, localitatea Cerneți a devenit cel mai important punct de pe harta Mehedințiului. Cândva prin secolul al XVII-lea s-a ridicat aici biserica fortificată cu hramul Sfânta Treime, stabilindu-se o așezare de călugări. Această mănăstire era înzestrată cu toate cele trebuincioase vieții monahale, inclusiv cu un ceas solar amenajat intr-o firida pe latura sudică a turnului-clopotniță, folosit probabil pentru stabilirea momentelor de rugăciune și orânduirea activității zilnice.

Vechiul cadran solar al Mănăstirii Cerneți. Culorile au fost scoase în evidență.

Ceasul solar, care astăzi se află într-o stare avansată de degradare, măsura pe vremuri orele însorite pentru clerul ortodox. Din urmele rămase ne putem face o idee atât despre dimensiunea cadranului (peste 1,5 metri), cât și despre bogăția elementelor decorative, cele mai evidente astăzi fiind Luna, stelele, Soarele și razele luminoase plasate în colțul din stânga sus, respectiv dreapta sus. Cadranul ceasului avea o formă circulară bicoloră (roșu/negru), cu linii și marcaje orare inclusiv inscripții în vechiul alfabet chirilic. Gnomonul metalic situat aproximativ în centrul cadranului prezintă o mică sferă în capătul său liber. Tija este ridicată la orizontală sau perpendicular pe suprafața zidăriei, ceea ce indică faptul că timpul era măsurat în mod diferit față de orele noastre egale, fiind vorba despre ore sezoniere sau temporare de lungime variabilă în funcție de anotimp. Pe timpul zilei umbra tijei evolua în jumătatea inferioară a cercului, de la stânga spre dreapta, în sens contrar acelor de ceasornic, deși ea nu se putea ridica niciodată deasupra diametrului orizontal. Declinația peretelui am estimat-o la circa 10 grade spre sud-est.

Foto Gyula Miholcsa

Asupra arhitecturii părții exterioare a bisericii s-a intervenit în anii 1990-2000, dar nu au fost alocate fonduri nici pentru restaurarea cadranului solar și nici pentru refacerea componentelor artistice din interior (fresce). În opinia mea, această stare de fapt consitutuie o mare pierdere culturală deoarece în interior se ascund decorațiuni astrale absolut deosebite, într-o stare precară. Iată-le zugrăvite pe bolta din pronaos.

Fresce pe bolta din pronaos a Mănăstirii Cerneți

În cercurile mici găsim desenate zodiile anului, 12 la număr, grupate pe anotimpuri, iar fiecare anotimp are asociat în cercul mai mare imaginea unui evanghelist conform iconografiei tradiționale.

Sf. Evanghelist Matei "Omul" deschide anul zodiacal
cu zodiile aferente primăverii și a echinocțiului vernal: Berbecul, Taurul și Gemenii

Sf. Evanghelist Marcu ia forma "Leului Înaripat". El stăpânește a doua triadă zodiacală,
formată din semnele învecinate solstițiului de vară: Rac, Leu, Fecioară,
Observați totodată asemănarea din construcția iconografică a celor doi lei (stânga și jos). 

Sf. Evanghelist Ioan veghează prin simbolul "Vulturului" asupra echinocțiului autumnal.
Exceptând capul și o parte din arma Săgetătorului (dreapta), zodiile nu mai sunt aici ușor de recunoscut.
De vină e starea precară a picturii, dar și reprezentarea mai neobișnuită a Scorpionului printr-un vultur alb.
Observați iarăși similitudinea construcției iconografice a celor doi vulturi (stânga și jos). 

Sf. Evanghelist Luca "Vițelul" stăpânește solstițiul de iarnă prin zodiile Capricorn, Vărsător și Pești.
În timp ce reprezentarea grafică pentru primele două e aproape imposibil de recunoscut,
în dreapta se mai întrezărește un pește.

Astrologia odinioară și azi

O carte românească din 1945 despre originile și evoluția astrologiei de-a lungul veacurilor. Cuprinde multe elemente neștiute din viața unor personaje celebre, precum și relatări istorice care au ca obiect consecințele îndeplinirii sau neîndeplinirii horoscoapelor. Dar, mai presus de toate, dincolo de pagini transpare atitudinea ambiguă a însuși autorului, un sceptic care dezaprobă ferm practicile divinatorii astrale, dar care în final nu găsește suficiente dovezi pentru a le combate.

Constantin Arginteanu - Astrologia odinioara si azi by Dan-George Uza on Scribd

Marți, trei ceasuri rele

Grup statuar antic: Venus și Marte.
Museo Nazionale Romano din Roma.

Din antichitate și până la răspândirea ceasurilor mecanice în evul mediu, orele s-au măsurat altfel decât o facem noi azi. Potrivit vechiului obicei, atât ziua cât și noaptea erau împărțite fiecare în 12 părți egale, dar de durată variabilă în funcție de sezon, care alcătuiau așa-numitele "ore temporare" sau "sezoniere": la latitudinea noastră geografică, o oră-lumină sezonieră din toiul verii dura cu circa 30% mai mult decât o oră modernă, iar la solstițiul de iarnă cu 30% mai puțin (vechile ore sezoniere aveau durata familiară nouă de 60 de minute doar la echinocții!). Începutul primului ceas din zi era marcat mereu de răsăritul soarelui, în vreme ce apusul săvârșea ceasul al 12-lea (pentru o discuție asupra semnificației celui de-al doisprezecelea ceas în limbajul curent vezi articolul meu de aici).

Mai departe, doctrina astrologică a atribuit pe rând primului ceas al fiecărei zile câte o planetă guvernatoare din șirul celor 7 corpuri cerești pribege cunoscute anticilor: Luna, Marte, Mercur, Jupiter, Venus, Saturn, Soare. Ele au dat numele zilelor săptămânii: Luni, Marți, Miercuri ș.a.m.d. Conform acestei împărțiri, ziua de marți i-a fost închinată lui Marte, în astrologie o planetă sângeroasă și războinică, prevestitoare de lupte și conflicte. Mai departe, în cursul zilei celelalte planete guvernau în mod echilibrat câte un ceas, șirul repetându-se. Particularitatea însă consta în faptul că doar în ziua de marți planeta Marte era socotită de trei ori până la miezul nopții, alcătuind un total de trei ceasuri, în vreme ce în restul zilelelor ea se succeda de numai două ori. Dupa cum am vazut, în ziua de marți lui Marte îi venea rândul prima oară la răsărit, apoi planeta revenea la guvernare dupa alte 7, respectiv 14 ceasuri când ciclul se repeta. Aceste ore au ajuns sa fie cunoscute drept "ceasuri rele" datorită caracterului malefic al părintelui guvernator.

În încheiere oferim curioșilor "radiografia" zilei de marți, 11 octombrie 2016: primul "ceas rău" se va produce imediat după răsăritul soarelui, adica în intervalul orar 7:38-8:33, al doilea "ceas rău" va fi între 14:07-15:01, iar al treilea "ceas rău" se va produce abia după apusul soarelui, între 20:54-21:57. Calcule similare se pot efectua pentru orice zi din an accesând acest link.