30 martie 2015

Un cadran solar nou în Oradea


M-am bucurat foarte mult zilele trecute atunci când am primit vești de la Oradea despre un cadran solar, primul de acest fel din regiune și singurul din localitate despre care am cunoștință. Cadranul solar a fost amplasat în 2014 pe scuarul verde de la intersecția străzilor Transilvaniei și B-dul Ștefan cel Mare . Piesa mi-a fost semnalată de către colegul meu Daniel Jurcuț, căruia îi mulțumesc și pentru fotografii. Cadranul solar indică ora de vară pe o panglică semicirculară, gradată în ore și jumătăți de ore, care acționează ca suprafață de recepție pentru umbra tijei oblice. Ea indică nordul geografic, o materializare în teren a propriei noastre axe terestre. Cadranul a fost realizat din fier forjat sub o formă armilară de către Kapalai Zsolt și Kapalai Lorant de la SC Kapsys SRL, o firmă care se ocupă cu construcții metalice. Telefonic dl. Kapalai mi-a mărturisit că atât finanțarea, cât și documentarea în vederea realizării piesei i-au aparținut în întregime. Acest cadran nu numai că arată bine, dar și funcționează corespunzător. Felicitări pentru reușită și la cât mai multe!


25 martie 2015

Crucile solare de la Ariniș, jud. Maramureș


Comuna Ariniş este situată într-o zonă deluroasă din sud-vestul Maramureșului denumită și Țara Chioarului, o zonă de interferență la hotarul județelor Sălaj, Satu Mare și Maramureș. La Ariniș se găsesc câteva monumente misterioase de piatră, cruci circulare ale căror origini se pierd în negura istoriei. Se pare că sculpturi asemănătoare se mai găsesc în cimitirele din Șugatag, Benesat sau Cheud. Unii sunt de părere că ele sunt expresii ale cultului solar practicat de către vechii geto-daci sau de către celți, în vreme ce alții cred că ele reprezintă simboluri creștine realizate abia prin anii 1700.


Iată și câteva fotografii cu crucile solare realizate de mine astăzi.






Privită prin propriul nostru context cultural, crucea se identifică ușor cu instrumentul execuției lui Hristos, dar nu trebuie să uităm că ea este totodată una dintre cele mai răspândite metafore pre-creștine. Încercând o interpretare ezoterică, remarcăm că, din punct de vedere al simbolisticii, crucea reprezintă convergența întregului în sisteme duale: sus-jos, stânga-dreapta, corp-extremități. Din punct de vedere al cosmologiei creștine, cele patru brațe ale crucii amintesc de brațele râului care uda pe vremuri Grădina Edenului (Facerea 2:10-14). Privită în plan vertical, crucea capătă rolul de axă a lumii care unește principalele stații ale călătoriei Soarelui pe timpul unei zile: răsăritul cu apusul, cerul cu lumea de jos, zenitul cu nadirul, puncte diametral opuse ale sferei cerești. Înscrierea crucii într-un cerc nu face decât să potențeze semnificația sa astronomică. Cercul reprezintă curgerea neîntreruptă a timpului prin subunitățile sale măsurabile (ziua, anul) și, transpusă sub formă de roată, crucea nu numai că ia forma fizică perceptibilă a astrului zilei, cea de disc, ci chiar ajunge să realizeze împărțirea parcursului solar în cele patru anotimpuri prin linia solstițiilor (verticala) și cea a echinocțiilor (orizontala). Cum se face așadar că în astronomia contemporană acest simbol a ajuns totuși să reprezinte planeta Pământ și nu Soarele?

20 martie 2015

Eclipsa parțială de soare din 20 martie 2015

Azi am observat eclipsa parțială de soare prin metoda proiecției. Pentru aceasta am pregătit două dispozitive. Primul este un tub de PVC, de 50 cm lungime, cu unul dintre capete acoperit cu o folie de aluminiu perforată cu un ac. La celălalt capăt am întins o pungă de plastic cu rol de ecran transparent pentru afișare. Atât folia cât și punga le-am fixat de tub cu elastice. Foaia de hârtie tăiată în mijloc și glisată pe tub are rol de parasolar.




Pentru aliniere, instrumentul se îndreaptă spre soare până când partea lui superioară nu mai lasă umbră pe foaie. Apoi se poate urmări imaginea formată pe pungă de la câțiva zeci de centimetri. Soarele eclipsat apare răsturnat deoarece principiul este cel al unei camere obscure. Iată și rezultatul obținut:



Cel de-al doilea dispozitiv folosit la proiecție a constat dintr-o cutie de pantofi la care am atașat o mică lunetă căutătoare cu distanță focală ajustabilă, în partea posterioară fiind prevăzută cu o foaie de hârtie albă pentru sporirea contrastului. Am îndreptat luneta spre soare și am reglat focalizarea. Mai jos puteți vedea rezultatele. Primele două fotografii au fost realizate după 5 minute de la începerea eclipsei, celelalte două aproape de faza maximă, la ora 12:00.





Am încercat și o metodă mai neobișnuită pentru a vedea eclipsa. Cam în mijlocul imaginii de mai jos, pe orizontală, se observă 3 mici seceri, mini-eclipse, formate de proiecția soarelui printre palmele mele de la ambele mâini, suprapuse astfel încât "ochiurile" mici dintre degete ajung să creeze focalizare.


La Cluj eclipsa a debutat la ora 10:46 și a durat până la 13:05. O simulare a acesteia găsiți aici

19 martie 2015

Cum măsurăm latitudinea la echinocții?

Fiind foarte aproape de echinocțiul de primăvară, amiaza solară de mâine (ora 12:33 pt. meridianul Clujului) vă poate folosi la calculul latitudinii geografice pe baza umbrei obiectelor. Se cunoaște faptul că în regiunile de la ecuator soarele se află direct deasupra capului, la zenit, la amiaza solară din ziua echinocțiului și nu proiectează deloc umbre. Umbrele încep să apară pe măsură ce ne depărtăm de ecuator și cresc odată cu latitudinea locului. Așa că, pentru a vă afla latitudinea, maine puteți proceda în felul următor: înfigeți în pământ un băț vertical (gnomon) de lungime cunoscută, după care măsurați lungimea umbrei sale la amiaza solară (atenție deci, nu oricând!). Apoi, pentru a obține latitudinea locului, efectuați următorul calcul trigonometric: arctangenta(lungime umbră băț la momentul amiezii/lungime băț). Subliniez că metoda se poate aplica sub această forma numai la amiezile din preajma echinocțiilor.

Figura de mai jos este o secțiune de-a lungul unui meridian terestru. Gnomonul AB este ridicat la verticală în locul B la momentul echinocțiului, când soarele se situează pe ecuatorul ceresc (proiecția în văzduh a ecuatorului terestru). Din pricina depărtării soarelui, razele sale se consideră a fi paralele între ele. La momentul amiezii, gnomonul proiectează umbra BC, pe care datorită dimensiunii planetei o putem considera dreaptă în această secțiune. Din figură se observă că unghiul BAC este egal cu lat, unghiul de latitudine al locului B. Pentru a-l determina pe cel dintâi avem deci triunghiul dreptunghic ABC, cu tangenta BAC = BC/AB, de unde BAC = arctangenta (BC/AB).

12 martie 2015

Horizontobservatorium și ceasul solar de la Halda Hoheward, Germania

Horizontobservatorium și ceasul solar de la Halda Hoheward, Germania

Când vine vorba de astrul zilei, acesta este uneori redat pe cadranele ceasurilor solare în reprezentări antropomorfizate, căci Soarele pare a avea o voință proprie: el nu strălucește când vrea privitorul și nici nu pare înduplecat de numărul de kilometri pe care îi parcurgi pentru a-i observa razele pe cadran. O știu foarte bine încă de la munca de cercetare în teren prilejuită de scrierea cărții mele Cadrane solare din Transilvania, unde am fost nevoit sa re-vizitez de mai multe ori aceleași localități, obiective și cadrane numai pentru a le putea imortaliza în lumina solară.

Și iată că la Dortmund, în vestul Germaniei, Soarele avea să joace aceeași carte a nesupunerii. După vizita expoziției de la Centrul turistic din fosta mină Ewald, condițiile meteo erau departe de a se îmbunătăți. După ce în ziua precedentă observasem parada scăldată în soare a Carnavalului, culegând dulciurile și alunele ce nu conteneau să curgă din carele alegorice, dimineața următoare a debutat cu ceață și burniță. În plan era o escaladare a Haldei Hoheward, acel deal artificial din apropierea orașelor Herten și Recklinghausen, care vreme de decenii a crescut până la înălțimea de 152 metri din sterilul și deșeurile depozitate aici de către minele de cărbune și industria siderurgică locală de odinioară.

Horizontobservatorium, sau "Observatorul de orizont"


În vârful dealului mă întâmpină Horizontobservatorium: două imense arce de oțel cu raza de 45 m, suspendate deasupra unei platforme circulare, care evocă imaginea unei construcții megalitice moderne. Cel oblic reprezintă ecuatorul ceresc, proiecția în văzduh a ecuatorului terestru, iar cel vertical meridianul locului. Stând în mijlocul coborât al platformei pietruite, turistul percepe aceste arce deasupra capului ca pe materializări ale curbelor principale ale sferei cerești și poate astfel vizualiza modul în care aștrii cosmosului se raportează la ele în decursul timpului. Trecerea soarelui sub arcul vertical (cu alte cuvinte din jumătatea stângă în cea dreaptă a edificiului) marcheaza momentul amiezei locale, capetele lui de ancorare stabilind în teren nordul și sudul geografic. Estul si vestul sunt marcate de capetele celuilalt arc, la care Soarele se situează pentru privitorul din centru fie deasupra (vara), fie dedesubt (iarna), în funcție de anotimp. Echinocțiile se petrec atunci când Soarele urmează întocmai traseul curbei oblice. Ar fi multe de spus, acestea fiind doar câteva din funcțiunile monumentului. El datează din 2008, dar la scurt timp după inaugurare a fost închis publicului pentru că sudura principală dintre cele două arce a cedat. Momentan disputa juridică între părțile implicate în realizare și execuție se află pe rolul instanțelor, iar vizitatorul trebuie să se mulțumească cu o privire din afară gardului de împrejmuire (cu alte cuvinte, instalația nu poate fi folosită). În schimb, în partea de sud, pe o culme secundară, se află un imens ceas solar iperfect utilizabil (dacă Soarele permite!) format dintr-un platou circular de 62 m diametru (cadranul) și un obelisc din oțel de 8,5 m înălțime (gnomonul) dotat cu o sferă în vârf pentru a îmbunătăți citirea umbrei. Platoul este pavat cu dale ce formează gradații temporale: orele sunt marcate prin linii drepte cu cifre romane, anotimpurile (solstiții și echinocții) prin hiperbole cu pictograme zodiacale. Un panou explicativ detaliază modul de conversie a timpului afișat în ora ceasului modern, căci ceasul solar indică vechile ore temporare. 

Obeliscul de pe Halda Hoheward
Caroiajul orelor
Linia amiezii locale, momentul culminației solare superioare sau ora 12 timp solar adevărat,
marchează în teren meridianul locului 
Curba Capricornului marchează poziția vârfului umbrei obeliscului la solstițiul de iarnă

1 martie 2015

Neue Horizonte in Regiunea Ruhr, Germania


Regiunea Ruhr din Germania, o zonă cu o veche tradiție industrială de exploatare minieră a cărbunelui și de prelucrări siderurgice, cunoaște acum tranziția către sectorul terțiar al serviciilor și al economiei bazate pe cunoaștere. La 30 de kilometri de Dortmund, între orașele Herne și Recklinghausen, se înalță la peste 150 de metri deasupra nivelului mării cea mai mare haldă de steril din Europa. Materialul a fost depozitat aici de către om în urma deceniilor de extracție a cărbunelui. Fosta mina Ewald de pe latura vestică a haldei a fost transformată între timp în centru turistic. Expoziția interactivă pe care am avut ocazia să o vizitez se numește Neue Horizonte - Auf der Spuren der Zeit (Noi orizonturi - pe urmele timpului). Ea ilustrează foarte bine legătura dintre universul cărbunelui și fenomenele astronomice. Expoziția este dispusă pe trei etaje într-o structură cubică de lemn.


Vizitatorul are ocazia să încerce diferite rețete naturale de preparare a cărbunelui prin rotirea unor butoane care modifică parametri fizici esențiali - umiditate, presiune, temperatură și timp. Se pot obține astfel mai multe varietăți de substanțe, de la turbă la huilă, antracit sau chiar diamant. La etaj există un model interactiv al Soarelui și Pământului pe care vizitatorul îl poate pune în mișcare, urmărind apoi apariția anotimpurilor pe globul albastru în funcție de direcția spre care se înclină polii acestuia, direcția axei păstrându-se mereu aceeași.

 
Trecerea astrului zilei deasupra fundalului constelațiilor zodiacale (deși invizibilă ziua) este ilustrată pe un ecran TV prin intermediul unui exponat ce are fixată o cameră video pe bila reprezentând Pământul, acesta din urmă fiind iarăși pus în mișcare în jurul Soarelui prin acționarea unei manivele.  
 

 
 
Un alt exponat prezintă diferența între ziua solară (intervalul de timp scurs între două culminații solare superioare succesive) și ziua siderală (intervalul de timp scurs între două culminații succesive a fundalului stelar). Se poate astfel vizualiza cum avansul zilnic pe orbită al planetei noastre produce o diferență de aproape 4 minute între cele două categorii de timp.
 
 
Fenomenul astronomic poate cel mai prost-înțeles de către publicul larg îl constituie fazele lunare. Multă lume are impresia că secera Lunii se datorează umbririi acestui corp de către Pământ, ceea ce este fals! Explicația adevărată stă în schimbarea unghiului sub care noi pământenii vedem jumătatea luminată a Lunii. Bila albastră din exponatul de mai jos reprezintă Pământul. Ea are instalată în centrul său o cameră video îndreptată mereu spre bila albă (Luna) care se rotește în jurul său, în vreme ce lumina provine de la o lampă plasată undeva în dreapta. Efectul compoziției este destul de spectaculos. 
 

 
Un alt exponat care mi-a atras atenția este o planisferă gigant care poate fi rotită de utilizator.
 

 
 
Și, desigur, am lăsat ce era mai bun pentru final! Un model de cadran solar orizontal tip obelisc la care apăsarea unor butoane simulează iluminarea diferită în funcție de anotimp. Fotografiile de mai jos ilustrează lungimea variabilă a umbrei la amiaza solară adevărată în trei momente astronomice importante din an - solstițiul de vară, echinocțiile și solstițiul de iarnă.
 
 




La expoziție se poate ajunge din gara Wanne-Eickel cu ajutorul autobuzului SB27 coborând la stația Bergwerk Ewald 1/2.


LinkWithin

Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...