28 iulie 2012

Ciudata poveste a craterului Eratostene

"Prin 1924, cunoscutul astronom american William Henry Pickering, fratele mai mic al celebrului Edward Charles, marele fotometrist de la Harvard, observând schimbări periodice ale unor pete în craterul Eratostene, a afirmat că acestea s-ar datora deplasării unor roiuri de insecte. Apoi s-au observat asemenea variații și în alte cratere, cum ar fi Endymion, Grimaldi și Riccioli, Pickering fiind convins că ele se datoresc unor fenomene vegetale." (Virgil V. Scurtu, Humbug? OZN sub reflectorul științei)

Ciudata poveste a viețuitoarelor din craterul Eratostene a câștigat la vremea ei câțiva adepți, în mare măsură datorită reputației lui Pickering. Surprinzător pentru mine e data relativ recentă (bunicul meu se năștea în acel an) a acestei ipoteze care azi ar putea face subiectul doar unui roman sau film SF

Viața pe Lună pare azi imposibilă chiar și în formele ei cele mai primitive. Craterul circular măsoară 60 km și se remarcă prin pantele sale abrupte. El se dezvăluie posesorilor de instrumente de cel puțin 50 mm diametru, la o zi-două după Primul sau Ultimul Pătrar. Dacă vedeți ceva mișcându-se să nu vă speriați prea tare! Gândiți-vă că sunteți la 384.000 km distanță.

Și dacă tot am poposit în regiunea marelui crater Copernic, o formațiune deosebit de pregnantă, să admirăm și transpunerea lunară a propriilor noștri Carpați.

27 iulie 2012

Primul meu ceas solar

Ceas solar pe Biserica Evanghelică din Bistrița


"Voi întoarce înapoi cu zece trepte umbra treptelor cu care s-a coborât soarele pe cadranul lui Ahaz." (Isaia 38:8)


Relatarea de mai sus este probabil cea mai veche mențiune referitoare la un ceas solar. Cu 700 de ani înaintea nașterii lui Isus, un rege al Iudeii pe nume Ahaz citea orele după Soare, sau mai exact după umbra sa. Cadranul solar avea înfipt în mijloc o tijă, a cărei umbră, mişcându-se odată cu Soarele, indica timpul.

26 iulie 2012

Băsescu şi astronomia

Situl Heavens Above prezintă date astronomice utile, cum ar fi timpi de răsărit şi apus pentru Lună şi Soare, comete vizibile, tranzitele sateliţilor artificiali şi a Staţiei Spaţiale Internaţionale ISS, hărţi stelare, etc. Căutând azi timpul culminaţiei superioare a Soarelui pentru Cluj dau de... Băsescu, sau mai bine zis de Anti-Băsescu. Că doar şi astronomii amatori votează duminică!


21 iulie 2012

Astronomia colorată a lui Ioan Mircea Corpodean

Următoarele imagini ale Lunii și Soarelui au fost surprinse de către prietenul meu astronom-amator Ioan Mircea Corpodean prin luneta sa astronomică. Domnului Corpodean îi place să experimenteze cu diferite filtre color.





15 iulie 2012

Luna ocultează planeta Jupiter

Azi-dimineață s-a produs un fenomen astronomic interesant, denumit "ocultație": Luna a trecut peste o stea strălucitoare - în realitate planeta Jupiter - care a dispărut pentru circa o oră în spatele satelitului nostru natural. Momentul de referință a fost 04:27 a.m. !
Cu câteva momente înaintea dispariției planetei Jupiter în spatele Lunii
Vedere de după ocultație
Luna și Jupiter formează un posibil simbol islamic la o oră după debutul ocultației

12 iulie 2012

Humbug? OZN sub reflectorul ştiinţei

Virgil V. Scurtu, Humbug? OZN sub reflectorul ştiinţei

In limba engleza humbug inseamna inselaciune, escrocherie, frauda. Cuvantul il veti intalni pe coperta unei carti ce trateaza problematica OZN-urilor dintr-o perspectiva stiintifica romaneasca, autohtona, desi titlul te-ar putea duce cu gandul la o simpla traducere dupa vreo lucrare englezeasca. Departe de a fi asa! Cu autorul ne-am familiarizat si in alte articole. Este vorba de profesorul Virgil V. Scurtu din Iasi, un adevarat veteran in ceea ce priveste observarea fenomenelor celeste. Cartea a aparut in 1984 la editura Junimea.

8 iulie 2012

Omul şi astrele

Mihai E. Serban, Omul şi astrele
Petrec cateva zile de concediu la casa bunicilor din Campeni (jud. Alba), stand la soare, citind pagini de astronomie si luptandu-ma cu Internetul de la Orange. Azi am terminat Omul si astrele. Cartea a aparut la editura clujeana Dacia, avandu-l ca autor pe Mihai E. Serban  - pe atunci un tanar economist nascut in Gherla. Avea sa fie unul din cazurile in care scriitorul supravietuieste (la propriu) editurii, si una dintre putinele carti ambitioase al carui obiectiv era zugrăvirea tabloului complet al lumii- the big picture cum ar zice romanul azi. Ea reuseste sa-si pastreze chiar si azi o buna parte din prospetime, cu atat mai mult in 1986 atunci cand a vazut lumina tiparului, devenind un adevarat besteller peste noapte in micul univers comunist.

4 iulie 2012

Un creștinism cosmic: Biblia și constelațiile la români

"Cerurile spun slava lui Dumnezeu, şi întinderea lor vesteşte lucrarea mâinilor Lui. O zi istoriseşte alteia acest lucru, o noapte dă de ştire alteia despre el. Şi aceasta fără vorbe, fără cuvinte al căror sunet să fie auzit: dar răsunetul lor străbate tot pământul, şi glasul lor merge până la marginile lumii." (Psalmi 19:1-4)
Isus deschide cerul la Mănăstirea Cozia printr-o vesica piscis. Foto Radu Gaciu.

Legendele româneşti spun că la începul vremii cerul era foarte aproape de pământ, atât de aproape încât omul a ajuns să-l pângărească prin nechibzuinţa lui. Atunci s-a întâmplat ca Dumnezeu să despartă cele două lumi, înălţând văzduhul cu mult deasupra imperfecţiunilor lumeşti, sprijindu-i poalele în patru stâlpi care împart sfera cerească în tot atâtea părţi egale. Tentaţia e mare de a identifica punctele lor de intersecţie cu cele patru stele regale venerate acum mult timp de catre perși: Aldebaran, Antares, Regulus și Fomalhaut - paznicii cerului din preistorie. 

LinkWithin

Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...