Originea astronomică a Sărbătorii Sânzienelor

Pe 24 iunie creștinii ortodocși și catolici sărbătoresc nașterea Sfântului Ioan Botezătorul. Momentul coincide cu o sărbătoare păgână mult mai veche, cu adânci semnificații astronomice și care are la origine străvechiul cult al soarelui, sărbătoare cunoscută în popor sub denumirea de Sânziene.

Solstițiul din 21 iunie se aniversează de popor în mod codificat, am putea spune, printr-o sărbătoare "câmpenească" denumită Sânziene, la trei zile după momentul astronomic propriu zis. Avem de-a face aici cu o desincronizare datorată fenomenului "precesiei" (sau, mai formal, "precesiei echinocțiilor"), fenomen care făcea ca în vremea Imperiului Roman solstițiul de vară să cadă mai târziu în calendar, pe o dată ulterioară decât cea din prezent, respectiv pe 24 iunie.

Nu pot să nu remarc o sudare astronomică a acestor obiceiuri creștino-păgâne. Nașterea Sfântului Ioan Botezătorul, cel numit în cărțile religioase "Înaintemergătorul", pregătește venirea Mântuitorului, cea a lui Iisus Hristos, precum noaptea vechiului solstițiu marca începutul verii, al "nașterii" Soarelui. Însă sărbătoarea păgână, devenită între timp creștină, a fost decuplată în calendar de substratul său astronomic, datorită precesiei, iar poporul a dat încet uitării semnificația sa reală.

În noaptea de ajun a Sânzienelor asistăm în satele românești la obiceiuri cu vădite semnificații astronomice. Flăcăii ridică și dau foc la ruguri, parcă pentru a marca nopțile albe de vară, și aprind făclii pe care le învârt întotdeauna în sensul mișcării Soarelui pe bolta cerească, în timp ce rostesc incantația magică:

"Du-te, Soare, vino, Lună/ Sânzienele îmbună/ Să le crească floarea - floare/ Galbenă, mirositoare/ Fetele să le adune/ Să le prindă în cunune/ Să pună la pălărie/ Floare pentru cununie/ Babele să le rostească/ Până-n toamnă să nuntească."

Natasa Galche - Tainele Sanzienelor (Formula AS nr. 924/2010)

Alegoria ascunde străvechi cunoștințe astronomice populare. Alungarea Soarelui se va produce cu adevărat, căci din momentul solstițiului ziua începe să se micșoreze, iar Soarele să scadă pe cer! Iar cingătorile și cununile împletite de fete din planta Sânzienelor (Galium verum), plăcut mirositoare, cu florile sale galben-aurii, alături de hora încinsă pe pajiștea de la marginea satului, nu reprezintă altceva decât obiectificarea cercului zodiacal parcurs de astrul dătător de viață.