 |
| Meteoriții de la Mociu (1882) și de la Pleșcoi (2008) |
Pe 3 februarie 1882 un meteorit se prăbușește peste comuna clujeană Mociu. Conform relatărilor vremii, fenomenele luminoase care au însoţit căderea din cosmos a bolovanului au putut fi observate din Slovacia până la Craiova şi Braşov, iar zgomotul - similar cu huruitul sacadat al unei trăsuri pe un drum pietruit - a fost auzit până la Sibiu şi Topliţa. Pietroiul de circa 300 kg s-a spart în mii de bucăți, dintre care cea mai mare recuperată o puteți găsi în prezent la Muzeul de Mineralogie din clădirea UBB Cluj de pe strada Mihail Kogălniceanu.
 |
| Universitatea Babeș-Bolyai din Str. Mihail Kogălniceanu |
Pe așa-zisul meteorit Mocs (după denumirea maghiară a localității Mociu) îl veți găsi într-un colț al muzeului, pe o măsuță de lemn, în spatele vitrinelor cu flori de mină și cuarțuri. Îl puteți admira, atinge și chiar mângâia. Îi puteți absorbi energia astrală milenară fără probleme. Numai să-l ridicați nu aveți voie, altminteri sună alarma și vă ridică Poliția pe voi. Oricum, v-ați rupe spatele cu pietroiul de 36 kile...
 |
| Meteoritul Mocs |
Meteoritul Mocs împarte masa cu un alt bolovan-frate. Muzeograful-curator îmi precizează că ar fi în realitate vorba de un mulaj în ghips după un
meteorit căzut acum 4 ani în comuna buzoiană Pleșcoi. Pe mine gândul mă poartă imediat la celebrii cârnați, acum striviți. Aici însă vorbim de numai 7 kilograme de piatră, o greutate accesibilă ridicării chiar și pentru mine...
ergo mulajul-replică expus. Originalul, scos de la naftalină prin amabilitatea gazdei, arată oarecum diferit: un colț i-a fost amputat pentru analize.
 |
| Adevăratul meteorit Pleșcoi |
Cu timpul, fragmente mai mici din meteoritul Mocs au ajuns în peste 100 de instituții de cultură similare din întreaga lume. Muzeul întreține schimburi internaționale îmbogățindu-și astfel propria colecție (singura din țară vizitabilă de către public, din ce-mi spune gazda) cu meteoriți căzuți peste hotare: în Slovacia, Polonia, Rusia, SUA, etc.
 |
| Colecția internațională de meteoriți |
Chiar și cu atâtea exporturi "petrografice" județul nostru e încă bine reprezentat: cel puțin 3 rafturi găzduiesc rămășițe mai mici sau mai mari din piatra astrală a cărei prăbușire trebuie că i-a speriat groaznic pe sătenii din Jucu, Mociu și Pălatca, acum mai bine de 130 de ani...
 |
| "Puii" lui Mocs |
Cateva precizari:
RăspundețiȘtergereNu e un secret ca "meteoritul" de la Plescoi (bucata expusa langa cea mai mare piesa a meteoritului Mocs) e un mulaj, si scrie foarte clar pe eticheta lui ca e un mulaj (daca maresti mai tare prima ta fotografie, o sa vezi clar si ultimul rand de pe eticheta Plescoiului).
Fiid o piesa unicat, efectuarea unui mulaj al lui, inainte de taierea unei bucati pentru analiza, este o practica necesara si normala. (ca o paranteza, si bucata uriasa de Mocs are un mulaj, expus la baza trepiedului de lemn.
Niciodata nu expunem ceva incercand sa pacalim vizitatorii - si asta se precizeaza pe eticheta in cazul mulajelor (de fapt avem doar cele doua mulaje de meteorit). "Soptitul" faptului ca Plescoiul e un mulaj suna insinuant, iar eu fac doar precizari pentru cei care nu citesc cu atentie eticheta.
Meteoritul de Plescoi (meteoritul, nu mulajul) nu este momentan expus permanent publicului din mai multe motive, intre care una este ca trebuie sa i se asigure intai securitatea (nefiind o piesa usor de pus in vitrina, unde sa fie printre altele protejat de sticla, plus senzori).
Sper ca aceste precizari au fost utile.
Luminita Zaharia
(muzeograf, Muzeul de Mineralogie al UBB)
Multumesc pentru observatii, am corectat. Abia acum mi-am dat seama ca exprimarea mea initiala putea lasa loc de interpretare. Mea culpa! Dar trebuie sa recunoasteti ca putin mister starneste intotdeauna interesul. Muzeul e oricum grozav!
ȘtergereSCUMPILOR,
RăspundețiȘtergereO cadere de meteoriti asemanatoare cu cea recenta din URALI s-a produs tot in RUSIA cu 66 ani in urma, mai exact pe data de 12 februarie 1947, ora 10 si 38 minute dimineata, in timp legal, in regiunea PRIMORIE, in muntii SIHOTE ALIN, cam la 400 km nord-est de VLADIVOSTOK. Dupa calculele academicianului V.G.FESENKOV, viteza meteoroidului in atmosfera terestra a fost de 14,5 km/secunda, iar pe sol s-au produs 122 cratere, de la 0,5 la 26,5 m diametru. Adincimea celei mai mari gauri atingea 6 metri.
Masa totala a materiei meteorice, compusa in cea mai mare parte din FIER s-a apreciat la 23 tone. O cadere in zona orasului CELIABINSK s-a produs la 11 iunie 1949, cand un meteorit pietros de 365 grame, numit KUNASAK s-a spart si s-a imprastiat pe o arie in forma de elipsa, cu axa mica de cam 6 km si axa mare de 25 km.