Azi e Sfântul Dumitru, sărbătoare numită mai demult și Sânmedru. În calendarul popular al păstorilor, ea marchează începutul jumătății friguroase a anului. Iernatul va dura până la următorul Sfântul Gheorghe sau Sângeorz (23 aprilie), figură la origine păgână, dar acum sacralizată, care vine să descuie vara și să înfrunzească codrul. Detalii găsim în cartea etnologului Ion Ghinoiu, "Vârstele timpului".
"Se spunea în popor că între Sf. Gheorghe și Sf. Dumitru există o prinsoare pe viață și pe moarte: dacă la 23 aprilie codrul nu va fi înfrunzit, Sf. Dumitru îi va lua viața Sf. Gheorghe și invers, dacă la 26 octombrie vor mai fi frunze pe copaci, Sf. Gheorghe îl va omorî pe Sf. Dumitru. Deși sunt numiți sfinți, ei au atribuțiile unor zei păgâni care ajută codrul să înfrunzească sau să-și părăsească la timp frunzele."
Privind pădurea Baciu azi de la fereastră aș fi tentat să-l declar pe Sf. Dumitru mort: copacii și-au păstrat încă în bună măsură coroana. Dar nu trebuie omis că atât Sângeorzul cât și Sânmedrul s-au încetățenit într-un trecut obștesc mai îndepărtat, care avea ca reper o altă formă a calendarului, respectiv cel iulian. Prin urmare, pentru a converti aceste momente-cheie ale anului de demult în corespondentul lor gregorian de azi trebuie să adăugăm aproximativ 13 zile. Procedând astfel verdictul nostru se decalează pentru 6 mai, respectiv 8 noiembrie, și astfel ne apropiem mai bine de substratul biologic al problemei.
În popor se mai spune că la Sângeorz se încaieră câinii și la Sânmedru se bat stăpânii. Semnificația zicalei este următoarea: pe de o parte atunci când se formează noile turme de păstori și câini la Sângeorz aceștia se bat între ei deoarece încă nu se cunosc, pe de altă parte la Sânmedru expirarea învoielilor dintre stăpânii turmelor și ciobani poate degenera în scandal dacă înțelegerile nu au fost respectate.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu