30 octombrie 2013

Despre cifra 7

7 vârste ale omului. Reprezentare medievală

Despre însuşirile şi puterile numărului şapte, pe care grecii îl numeau hebdomas, ne vorbeşte scriitorul roman Marcus Terentius Varro (116 - 27 îen) în prima dintre cărţile sale intitulate Hebdomade sau Despre portrete. Împărţirea vieţii omului în hebdomade - zece perioade a câte şapte ani, fiecare cu provocări şi trăsături specifice, datează încă din vremea poetului grec Solon (638 - 558 îen). Drept inspiraţie ar fi putut servi universul de deasupra, în care cifra şapte pare să joace un rol preferenţial. Stele de acest număr formează pe cer configuraţiile Carului Mare şi Carului Mic, a Pleiadelor, dar şi corpurile cereşti rătăcitoare cunoscute de antici: Mercur, Venus, Marte, Saturn, Jupiter, Soarele şi Luna. Cercurile cerului în jurul axei sunt de asemenea şapte: două polare, două tropice, ecuatorul şi cei doi coluri care unesc pe sfera cerească polii cu punctele de solstiţii respectiv echinocţii.

Sferă armilară, cuprinzând câteva dintre principalele cercuri cereşti.
Expoziţia Cabinetul de curiozităţi, Muzeul de Istorie a Transilvaniei.
Acest număr este prezent şi în zodiac, unde solstiţiul de vară se produce în al şaptelea semn de la solstiţiul de iarnă, iar cel de iarnă în al şaptelea semn faţă de cel de vară. Semnele cuprinse între solstiţiul de vară şi cel de iarnă erau: Capricornul, Vărsătorul, Peştii, Berbecul, Taurul, Gemenii, Racul, iar între solstiţiul de vară şi cel de iarnă: Racul, Leul, Fecioara, Balanţa, Scorpionul, Săgetătorul şi Capriconul. De la echinocţiu la echinocţiu, dacă folosim numărătoarea inclusivă, obţinem tot şapte semne zodiacale. 

Varro mai scrie că Luna îşi termină ciclul de învârtire în de 4 ori câte 7 zile = 28 zile, ceea ce se apropie de valoarea modernă care alcătuieşte luna siderală (27,32 zile), adică perioada în care satelitul nostru natural revine la aceeaşi poziţie prin raportare la stele. De altfel, tot 28 e suma în progresie aritmetică a primelor şapte numere naturale (1+2+3+4+5+6+7).

Luna fotografiată de mine prin telescop în noaptea de Revelion '13
Alte aspecte ale numărului şapte evocate de Varro, mai fanteziste, aparţin biologiei şi interesează aici mai puţin. Ele se referă la particularităţile ciclului embrionar, la limitarea înălţimii oamenilor la 7 picioare, la frecvenţa de pulsaţie a venelor şi arterelor etc. Aceste curiozităţi antice şi multe altele le-am găsit sintetizate în lucrarea învăţatului roman Gellius Aulus intitulată Nopţile Atice.

Aulus Gellius, Nopţile atice

4 comentarii:

  1. Foarte tare!

    Cei care studiaza simbolistica mistica a religiilor denumesc cifra 7, alaturi de 3 si 5, cifra fatidica. Aceste cifre, se credea, ca au puteri magice, demonice chiar. Incantatiile vrajitoarelor din timpul noptilor valpurgice, de exemplu, constau in repetarea de 3, 5, 7 sau de mai multe ori, in anumite situatii de transa, tot felul de invocari catre divinitati. Oricum, la fel procedeaza toate cultele religioase, orice ritual se rezuma la repetarea in general de 3, 5 sau 7 ori a unei rugaciuni, rugaminti, invocari etc.Repetarea pare sa potenteze cumva rugaciunea catre zeu. La fel si ritualul religios sau chiar cel laic se rezuma la repetarea unei anumite actiuni de un anumit numar de ori. In general de 3, 5, 7 ori.

    Super articolul tau si informatiile pe care le-ai oferit. Cartea amintita de tine pare a fi o lectura nemaipomenita.

    RăspundețiȘtergere
  2. Mersi pentru completare, Vlad! Curios totusi ca mataniile preotul ti le da in functie de pacate si nu in functie de cifra fatidica :)

    RăspundețiȘtergere
  3. Cele 7 zile ale saptamanii, cele 7 arte, cele 7 minuni ale lumii, cele 7 laude bisericesti, cele 7 peceti, cei 7 samurai/magnifici, cei 7 pitici, etc.

    RăspundețiȘtergere

LinkWithin

Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...