Horizontobservatorium și ceasul solar de la Halda Hoheward, Germania

Horizontobservatorium și ceasul solar de la Halda Hoheward, Germania

Când vine vorba de astrul zilei, acesta este uneori redat pe cadranele ceasurilor solare în reprezentări antropomorfizate, căci Soarele pare a avea o voință proprie: el nu strălucește când vrea privitorul și nici nu pare înduplecat de numărul de kilometri pe care îi parcurgi pentru a-i observa razele pe cadran. O știu foarte bine încă de la munca de cercetare în teren prilejuită de scrierea cărții mele Cadrane solare din Transilvania, unde am fost nevoit sa re-vizitez de mai multe ori aceleași localități, obiective și cadrane numai pentru a le putea imortaliza în lumina solară.

Și iată că la Dortmund, în vestul Germaniei, Soarele avea să joace aceeași carte a nesupunerii. După vizita expoziției de la Centrul turistic din fosta mină Ewald, condițiile meteo erau departe de a se îmbunătăți. După ce în ziua precedentă observasem parada scăldată în soare a Carnavalului, culegând dulciurile și alunele ce nu conteneau să curgă din carele alegorice, dimineața următoare a debutat cu ceață și burniță. În plan era o escaladare a Haldei Hoheward, acel deal artificial din apropierea orașelor Herten și Recklinghausen, care vreme de decenii a crescut până la înălțimea de 152 metri din sterilul și deșeurile depozitate aici de către minele de cărbune și industria siderurgică locală de odinioară.

Horizontobservatorium, sau "Observatorul de orizont"

În vârful dealului mă întâmpină Horizontobservatorium: două imense arce de oțel cu raza de 45 m, suspendate deasupra unei platforme circulare, care evocă imaginea unei construcții megalitice moderne. Cel oblic reprezintă ecuatorul ceresc, proiecția în văzduh a ecuatorului terestru, iar cel vertical meridianul locului. Stând în mijlocul coborât al platformei pietruite, turistul percepe aceste arce deasupra capului ca pe materializări ale curbelor principale ale sferei cerești și poate astfel vizualiza modul în care aștrii cosmosului se raportează la ele în decursul timpului. Trecerea soarelui sub arcul vertical (cu alte cuvinte din jumătatea stângă în cea dreaptă a edificiului) marcheaza momentul amiezei locale, capetele lui de ancorare stabilind în teren nordul și sudul geografic. Estul si vestul sunt marcate de capetele celuilalt arc, la care Soarele se situează pentru privitorul din centru fie deasupra (vara), fie dedesubt (iarna), în funcție de anotimp. Echinocțiile se petrec atunci când Soarele urmează întocmai traseul curbei oblice. Ar fi multe de spus, acestea fiind doar câteva din funcțiunile monumentului. El datează din 2008, dar la scurt timp după inaugurare a fost închis publicului pentru că sudura principală dintre cele două arce a cedat. Momentan disputa juridică între părțile implicate în realizare și execuție se află pe rolul instanțelor, iar vizitatorul trebuie să se mulțumească cu o privire din afară gardului de împrejmuire (cu alte cuvinte, instalația nu poate fi folosită). În schimb, în partea de sud, pe o culme secundară, se află un imens ceas solar iperfect utilizabil (dacă Soarele permite!) format dintr-un platou circular de 62 m diametru (cadranul) și un obelisc din oțel de 8,5 m înălțime (gnomonul) dotat cu o sferă în vârf pentru a îmbunătăți citirea umbrei. Platoul este pavat cu dale ce formează gradații temporale: orele sunt marcate prin linii drepte cu cifre romane, anotimpurile (solstiții și echinocții) prin hiperbole cu pictograme zodiacale. Un panou explicativ detaliază modul de conversie a timpului afișat în ora ceasului modern, căci ceasul solar indică vechile ore temporare. 

Obeliscul de pe Halda Hoheward

Caroiajul orelor

Linia amiezii locale, momentul culminației solare superioare sau ora 12 timp solar adevărat,
marchează în teren meridianul locului 

Curba Capricornului marchează poziția vârfului umbrei obeliscului la solstițiul de iarnă