Telescoapele vechiului Observator Astronomic de pe Dealul Aluniș (loc. Baciu jud. Cluj)

Romulus Irimeș, electrician la uzina Carbochim din Cluj,
astronom amator în timpul liber

Pe rafturile prăfuite ale Bibliotecii Centrale Universitare din Cluj-Napoca se găsesc patru volumuri uitate de timp. Ele oferă detalii inedite asupra mijloacelor cu care un electrician clujean efectua observații astronomice, cu mai bine de 50 de ani în urmă. Frumos legate între coperți roșii și meticulos dactilografiate la mașina de scris, cărțile poartă un titlu auriu: Buletinul Observatorului Astronomic "Dealul Aluniş" Com.Baciu Nr.175/A Cluj.

Buletinele din patrimoniul BCU Cluj reprezintă o donație din partea autorului 

Aceste publicații anuale au fost editate între 1970-1974, o perioadă de efervescență maximă pentru astronomul amator clujean Romulus Irimeș, despre care am relatat și mai demult.

Fotografii cu clădirea vechiului Observator astronomic de pe Dealul Aluniș

Piesa de rezistență a Observatorului ridicat de Romulus Irimeș lângă Cluj, pe Dealul Aluniș, era o lunetă astronomică construită chiar de el în 1957. Ea mărea de 64 ori și era înzestrată cu un dispozitiv de observare a soarelui prin proiecție, plasat la 1200 mm de ocular. Detaliile de pe suprafața solară puteau fi astfel marcate cu precizie pe un cerc de 160 mm în prealabil desenat pe hârtie.

Fotografierea discului solar de către astronomi amatori constituia
pe atunci o activitate dificilă, în primul rând datorită costurilor mari

Un avantaj la observațiile prin proiecție era și că imaginea soarelui putea fi privită concomitent de mai multe persoane, aspect util în activitățile de popularizare a astronomiei pe care știm că Irimeș le derula atât la Observator, cât și în afara lui.

Popularizarea astronomiei prin proiecții solare mobile

Lentila-obiectiv de 60 mm, cu o distanța focală 1112 mm, era găzduită în două tuburi culisante din metal, carton și PVC, care erau vopsite în interior cu vopsea de tablă școlară neagră. Luneta era instalată pe o montură ecuatorială înzestrată cu un cerc de ascensie dreaptă și declinație, cu reglare fină în ascensie. Paralel cu luneta, pe aceeași montură era instalat un telescop newtonian cu oglindă de 150 mm și distanță focală de 1175 mm. Acest telescop, la realizarea căruia Irimeș muncise 5 luni, mărea de circa 300 ori. El era destinat observațiilor de stele duble, îngrămădirilor stelare, stelelor variabile etc. Aștri precum Beta Lyrae, Beta Persei, XZ Andromedae, RW Tauri se bucurau de un interes deosebit.

Romulus Irimeș sub cupola Observatorului personal,
lângă montura ecuatorială cu cele două telescoape

Marcarea detaliilor solare prin proiecție
la Observatorul din Dealul Aluniș

În timpul observațiilor solare, ocularul lunetei era protejat de un ecran circular opac și trapa cupolei era deschisă numai parțial pentru a spori contrastul imaginii proiectate. Rezultatele perioadei 1959-1969 au fost publicate în primul buletin sub forma unor liste tabelare cu valorile calculate ale numerelor Wolf (W), o expresie matematică a activității soarelui în funcție de numărul petelor consemnate. TLR se referă la Timpul Legal Român, adica ora observaţiei.

Un alt telescop, cu oglindă de 260 mm și distanță focală de 3970 mm (!) depășea dimensiunile cupolei și era instalat în afara ei. Se pare că Irimeș avea planuri mărețe pentru observatorul său: voia să ridice o cupolă de 7 metri diametru pentru acest instrument, ba mai mult, își propusese chiar un telescop reflector și mai mare, cu oglinda de 910 mm, până în anii '80. A decedat însă înainte să apuce să le realizeze.

Romulus Irimeș și soția în fața Observatorului propriu,
lângă tescopul de 260 / 3970 mm

Clasă școlară în vizită la Observatorul din Dealul Aluniș.
În dreapta, în fața telescopului de 260/3970 mm, îl regăsim pe Romulus Irimeș.