Hermann Oberth, părintele transilvănean al rachetei cosmice

Hermann Oberth şi Dumitru Prunariu, iunie 1989

"Greu de spus ce este imposibil, căci visul de ieri este speranţa de azi şi realitatea de mâine." 

 Robert Goddard

În 1865, Jules Verne publică romanul ştiinţifico-fantastic "De la Pământ la Lună", în care avansează ideea lansării unei aeronave printr-un tun spre satelitul nostru natural. În 1906, cartea stârneşte imaginaţia unui copil din Transilvania pe nume Hermann Oberth. În 1923, la vârsta de 29 de ani, acesta îşi publică rezultatul cercetării sale matematice asupra subiectului cu titlul "Die Rakete zu den Planetenräumen"("Racheta spre spaţiile planetare"). Doi ani mai târziu, această carte este citită la rândul său de adolescentul Wernher von Braun, care nu o înţelege decât pe jumătate din pricina matematicii. Totuşi, el avea să devină în cele din urmă părintele rachetei care a dus omul pe Lună.

Filmul de mai jos prezintă pe scurt viaţa şi activitatea lui Hermann Oberth.

Joi, 25 iunie 2015, de la ora 11, Muzeul Naţional al Aviaţiei Române, prin Secţia Istoria Rachetelor şi Cercetării Spaţiale “Hermann Oberth ” Mediaş (Casa Memorială ,,Hermann Oberth”) şi Direcţia pentru Cultură, Sport, Turism şi Tineret vor inaugura expoziția cu tema „Viaţa şi activitatea savantului transilvănean Hermann Oberth”. Evenimentul care marcheaza 121 de ani de la nașterea savantului se va desfăşura la Casa Memorială ,,Hermann Oberth‟ Mediaș, din strada Hermann Oberth, numărul 23. Câteva fotografii cu expoziţia găsiţi mai jos.

Interesant de notat: Oberth a fost consultant ştiinţific la filmul lui Fritz Lang, "Frau im Mond" ("Femeia în Lună"), pentru care a conceput racheta şi cosmodromul. El era un susţinător al explicaţiei extraterestre pentru fenomenul OZN, s-a raliat chiar prin anii '70 la ipoteza că extratereştrii ne-au transferat în trecut unele tehnologii. O altă teorie interesantă emisă de acesta se referă la construcţia în viitor a unei oglinzi spaţiale (Weltraumspiegel) de 100 km diametru, capabilă să topească gheţurile, să modifice clima şi să lumineze regiuni întregi noaptea.

Costumul spaţial conceput de el înaintea erei cosmice pare de asemenea interesant...

Nu voi dezvălui aici toate surprizele expoziţiei, mai menţionez doar că printre ele am găsit şi un cadran solar ecuatorial de tip armilar, însă ghidul mi-a explicat că este vorba despre o piesă nouă.