Răsăritul heliacal al Pleiadelor

Soarele și Pleiadele în zorii zilei de 31 mai 2015 (de Rusalii)

Soarele și Pleiadele în zorii zilei de 11 iunie 2015. Se remarcă separația în creștere.

Răsăritul heliacal al unei stele se referă de fapt la prima ei apariție matinală pe bolta cerească. Steaua răsare deasupra orizontului estic cu puțin timp înainte de răsăritul Soarelui, fiind mai apoi înghițită de lumina dimineții. Fenomenul are o periodicitate de un an și a stat la baza multor calendare străvechi. El se datorează în primul rând mișcarii de revoluție a Pământului în jurul Soarelui, proces care contribuie la alternanța, în concordanță cu anotimpurile, a tabloului stelar perceput de către noi. 

Un lucru poate neștiut este că înaintea de adoptarea calendarului gregorian în anul 1919, începutul verii era asociat mai degrabă cu prima jumătate a lunii iunie și nu cu data de 21 ca în prezent. Pentru țăranul român, momentul coincidea cu "sărbătoarea grâului", când se spunea că această cereală începe sa se usuce la rădăcină și să se coacă în spic. Serbarea păgână s-a contopit între timp cu ziua celebrării Sfântului Apostol Vartolomeu în calendarul ortodox (11 iunie), dar pe măsură ce vechiul calendar râmanea, an de an, în urmă față de timpul astronomic, importanța și legătura sărbătorii cu vechiul solstițiu de vară au fost date uitării.

Solstițiul de vară, care aducea după sine scăderea treptată a zilelor, constituia încă din vechime un important hotar solar, semnalând din punct de vedere astronomic culminația superioară maximă anuală a astrului zilei. Ciobanii, adesea neștiutori de carte, deveneau adevărăți cititori în stele atunci când se punea problema determinării acestui timp din an (ne întrebăm totuși de ce nu au folosit pentru aceasta lungimea umbrelor?). Apropierea solstițiului de vară le era vestită de apariția pe cerul dimineții, înainte de răsăritul Soarelui, a unei grupări stelare denumită de ei Cloșca cu pui sau Găinușa (Pleiadele, pentru noi). Existau diverse credințe populare asociate cu această apariție. Se spunea, de pildă, că cine va repera mai întâi Cloșca în Duminica Mare (de Rusalii, la cincizeci de zile după Paști) acela va avea mare noroc (posibil și datorită faptului că anterior acelui moment gruparea era tot mai ascunsă de lumina Soarelui). Etnologul Ion Ghinoiu arată că până și toponimia și originea denumirii târgului de fete ținut în Carpații Apuseni pe Muntele Găina (care pe vremuri avea loc în prima duminică de după sărbătoarea sfinților Petru și Pavel - 29 iunie) pot fi puse în corespondență cu ivirea grupării Pleiadelor pe firmamentul matinal.  

Cine se scoală în fiecare dimineață în Postul Sfântului Petru, ca să vadă când răsare Cloșca,  nu va duce lipsă de nimic - vă propun să supuneți încercării acest mit în următoarele zile. Tot ceea ce trebuie să faceți este să va treziți dis-de-dimineață, în jurul orei 5, și să priviți spre orizontul nord-estic după o mică aglomerare de stele cu o bogată semnificație...