Un posibil tunel solar în județul Vâlcea

În micul sat spaniol Valdealgorfa, situat la circa 125 km sud-est de Zaragoza, soarele răsare din capătul unui tunel feroviar dezafectat în preajma echinocțiilor, dând naștere unui spectacol luminos deosebit. Preț de câteva minute lumina răsăritului pătrunde ca o minge de foc prin culoarul lung de peste 2 kilometri, pur și simplu tăind respirația zecilor de curioși adunați la celălalt capăt.

Este puțin probabil ca orientarea solară a tunelului spaniol să fi avut vreo legătură cu intenția inginerilor de a străpunge dealul pietros al Aragonului, ci mai degrabă ea reprezintă o coroborare stranie de factori geografici. Este de la sine înțeles că fenomenul luminos se petrece în primul rând deoarece tunelul a fost construit în linie dreaptă. O altă condiție necesară este ca relieful și vegetația de la intrare să nu blocheze razele solare, adică orizontul punctului de răsărit să fie aproximativ la același nivel sau mai jos ca tunelul (am luat în considerare o pantă minimă a căii ferate). Apoi, cunoaștem că soarele răsare precis din punctul est și apune în punctul vest numai la echinocții și că acesta își modifică zilnic punctul de răsărit și apus pe orizont în cursul anului. "Tunelul echinocțiului" - așa cum mai este numit - se abate de la direcția est-vest cu doar 2,5 grade, ceea ce înseamnă că lumina soarelui nu va pătrunde exact la echinocții, ci cu câteva zile înainte (16-17 septembrie) sau după (26-27 martie). Bineînțeles că alături de răsărit se poate observa și apusul pe aceeași direcție, primul fiind însă preferat de vizitatori deoarece în apropierea localității se găsește portalul vestic. Lungimea de 2,14 km, coroborată cu înălțimea de 3,6 m și lățimea de 3,1 m, fac ca ieșirile tunelului să subîntindă 0,10 grade din câmpul vizual al unui privitor situat la capătul opus, adică 6 minute de arc, ceea ce reprezintă mai puțin de un sfert din diametrul unghiular al discului solar (0,5 grade).

Se găsește vreun tunel în România care să satisfacă toate aceste criterii, cu alte cuvinte există un culoar întunecat prin care să poată fi urmărit răsăritul sau apusul soarelui în apropierea echinocțiilor? Și dacă da, care sunt zilele și orele din an în care ar urma să ni se dezvăluie un asemenea fenomen spectaculos?

La numai 15 km est de Râmnicu Vâlcea, pe raza localității Gibești, se află portalul vestic de intrare în tunelul Gibei, unul dintre cele mai lungi din țara noastră. Acesta a fost construit în anii '80 ca parte a proiectului căii ferate Vâlcele-Râmnicu Vâlcea, un sector defunct prin care astăzi nu mai trece trenul deși investiția urma să scurteze drumul dintre București și Sibiu cu peste 100 de kilometri. Pentru a afla întreaga poveste din spatele lucării vă invit să urmăriți documentarul de mai jos.

Revenind la problema studiată, aceea de potențial tunel solar românesc, cred că Gibei este cel mai bun candidat la titlu. Lungimea sa este de 2,24 km, iar diametrul de 9 metri, ceea ce înseamnă că privită din capătul opus ieșirea ocupă un diametru unghiular 0,23 grade, adică jumătate din discul soarelui și totodată dublul valorii întâlnite la tunelul din Valdealgorfa. Celalalt tunel de pe traseu, Ploștina, l-am exclus din calcul pentru că este orientat spre azimuturi în care răsăritul solar nu se poate produce. Pentru Gibei direcția se abate cu 6,3 grade față de axa est-vest, ceea ce este mai mult de dublu față de Valdealgorfa, existând puncte de răsărit și apus care să corespundă acestui azimut în timpul primăverii, respectiv toamnei, dar mai îndepărtate de echinocții decât în cazul spaniol. Astfel, am ajuns la concluzia că în cazul tunelului Gibei alinierea pe direcția răsărit ar trebui să se producă primăvara în preajma zilei de 1-2 aprilie, 7:02 ora de vară, iar cea pe direcția apus în jurul datei de 8-9 martie, 18:20 ora de iarnă. Toamna alinierea pe direcția răsărit s-ar petrece pe 9-10 septembrie, 6:55 ora de vară, iar pe direcția apus în 2-3 octombrie, la 19:01 ora de vară. Totuși, trebuie avut în vedere că aceste date sunt orientative și depind de coeficientul de refracție și de configurația specifică a orizontului local.

Portalul apusean al tunelului, cel ornat cu motto-urile Viață-Efort-Creație și Omul învinge natura, l-ați putut vedea mai sus. Ieșirea estică a tunelului, cea prin care ar urma să pătrundă razele soarelui-răsare, o puteți vedea mai jos.

Pe harta următoare se mai poate observa că în afara unor dealuri îndepărtate nu există blocaje semnificative de relief în dreptul celor două intrări, care se termină în văi relativ largi. Singurul obstacol întrezărit de mine care ar putea stânjeni razele soarelui e vegetația, care însă nu ar trebui să fie înfrunzită în zilele aliniamentului solar din primăvară.

Situația din teren a tunelului Gibei și abaterea sa de la direcția est-vest

De ce nu se cunoaște acest fenomen și de ce nu a mai fost el observat de nimeni până acum? O posibilă explicație ar fi aceea că răsăritul și apusul sunt vizibile prin tunel doar câteva zile pe an, deci destul de rar, și că fenomenele luminoase se petrec într-un loc foarte puțin circulat, șansele fiind reduse ca cineva să se nimerească în zonă la momentul potrivit. Totuși, nu exclud și alte explicații, de pildă aceea că alinierea nu poate avea loc din pricina unor date la care nu am avut acces (înclinația tunelului fiind una din ele, adică diferența de nivel între cele două intrări). În acest caz, cred că singura modalitate de a lămuri chestiunea este observarea directă a capetelor de tunel în zilele și la orele în care aliniamentul s-ar produce din punct de vedere teoretic.