Ceasul solar polonez de la Târgu Jiu

Ceasul solar polonez de la Târgu Jiu

Lista monumentelor istorice a județului Gorj consemnează existența unui ceas solar în Municipiul Târgu Jiu, datând din 1940. Citisem câteva articole (1, 2, 3, 4) despre el acum ceva vreme, sau mai exact despre circumstanțele în care a fost construit de către refugiații de război stabiliți aici, în fostul lagăr de lângă oraș, pentru o scurtă perioadă de timp, după agresiunea hitleristă asupra Poloniei din toamna lui 1939. 

Casa cu cadran solar din Găujani, com. Boișoara, jud. Vâlcea

Casa cu cadran solar din satul Găujani, jud. Vâlcea

Lista monumentelor istorice (LMI) din județul Vâlcea cuprinde cel puțin o poziție de interes pentru pasionații de orologerie solară. Este vorba de "casa cu cadran solar" din satul Găujani (com. Boișoara, jud. Vâlcea), pe care am vizitat-o zilele trecute în timp ce mă întorceam acasă din concediu prin valea Oltului.

Ca să ajungeți în localitatea Găujani aveți la dispoziție două variante de drum pornind de pe DN7 Sibiu-Râmnicu Vâlcea, ambele încercate de mine: 

• prima și cea pe care v-o recomand pornește din Câinenii Mari, trece Oltul, continuă prin Greblești după care urmează o porțiune deteriorată, asfaltată de demult, dar care acum seamană mai mult a drum pietruit
• cea de-a doua pornește din apropierea localității Călinesti, trecând Oltul și continuând prin Copăceni și Bratovești pe un asfalt bun, după care indicatorul rutier îndeamnă pe un drum comunal de pământ și piatră extrem de prost și îngust (pe care am întâlnit însă un TIR!)

Cu alte cuvinte, aveți de ales între un drum prost și unul extrem de prost, dar și unul și celălalt vă poartă printr-un peisaj foarte frumos! (de altfel, prin zonă urmează să treacă și autostrada Sibiu-Pitești, care momentan există doar pe planșe) 

Casa pe care o căutați se află la intrare în sat, pe partea dreaptă. Este părăsită și poate fi trecută ușor cu vederea. Am marcat poziția ei pe Wikimapia. Din spusele vecinilor, casa a fost construită în urmă cu un secol. Ultimul proprietar a decedat acum câțiva ani fără urmași, iar rudele sale îndepărtate nu s-au grăbit să calce pe acolo. 

Așa-zisul ceas solar se găsește pe fațada dinspre stradă într-un relief circular degradat de la etajul construcției, . Peretele-suport se abate de la vest spre nord-vest cu circa 30 de grade. Marcajul orelor lipsește, deși se mai pot intui în tencuială câteva linii scrijelite formând cifre romane (de exemplu, pentru ora III). Gnomonul lipsește, poziția centrală fiind ocupată de două limbi metalice puternic corodate, aproape perpendiculare, situate aproximativ în planul peretelui. Limbile nu par a se roti independent.  

Folosirea termenului "cadran solar" în denumirea edificiului monument istoric, așa cum este trecut în LMI, induce în eroare. Cu ocazia vizitei mele nu am deslușit modalitatea prin care acest dispozitiv ar fi putut vreodată să indice ora în funcție de Soare. În final, cadranul solar de pe casa din satul vâlcean se dovedește a fi un simplu element decorativ.        

Hotarele soarelui și vârstele timpului (IV)

Fragment de decor al sălii de evenimente din curtea Primăriei Târgu Lăpuș

În limbajul curent numim decadă o perioadă de zece zile calendaristice consecutive. Termenul ne-a parvenit pe filieră greacă, dar el are la bază calendarul vechi al egiptenilor. Aceștia împărțeau anul în 12 luni, fiecare lună având 3 subperioade a câte 10 zile. Respectivele "săptămâni mari" sau decade simbolizau câte un decan, adică un segment de 10 grade din ecliptică sau din cercul zodiacal pe care Soarele îl parcurge în tot atâtea zile.

  

Pe parcursul celor 18 decani care separă echinocțiul de primăvară de cel de toamnă recunoaștem câteva sărbători eșalonate la perioade egale de timp, care ni s-au transmis în formă adaptată prin tradiția creștină. 

Începând din 21 martie, ziua echinocțiului de primăvară, urmează după 60 de zile sărbătoarea Sf. Constantin și Elena (21 mai); după încă 60 de zile ajungem la Sf. Ilie Prorooc (20 iulie), acel Helios creștin care gonește prin ceruri în carul său de foc; după alte 60 de zile ne aflăm în 23 septembrie, ziua echinocțiului de toamnă.  

Aceste hotare ale Soarelui, aflate unele față de altele la câte 6 decani, au inspirat o artă cu un pronunțat caracter solar. Motivul cercului cu șase raze, ideogramă păstrată în decorul popular, constituie un exemplu grăitor în acest sens. 

Troiță funerară la Muzeul Etnografic al Transilvaniei

În mijlocul acestui interval solar găsim solstițiul din 21 iunie. El se aniversează de popor în mod încifrat, am putea spune, printr-o sărbătoare câmpenească denumită Sânziene, abia pe data de 24. Avem de-a face aici cu o desincronizare datorată fenomenului precesiei echinocțiilor, care făcea ca în vremea Imperiului Roman solstițiul de vară să cadă cu două-trei zile mai târziu în calendar decât în prezent. Pentru biserică vechiul solstițiu de vară a devenit sărbătoarea Nașterii Sfântului Ioan Botezătorul. 

Nebuloasa "Capul de cal" - 125 ani de la descoperire

 

NEBULOASA "CAPUL DE CAL"- 125 ani de la descoperire
Articol scris de Virgil V. SCURTU

Spre deosebire de majoritatea corpurilor ceresti quasipunctiforme, cum sunt stelele si planetele, care au fost observate cu ochiul liber din cele mai vechi timpuri, asazisele nebuloase, cu aspect nedefinit, nebular, s-au observat abia in perioada introducerii telescopului in practica astronomica. Sunt doar 2 nebuloase vizibile, in anumite conditii, cu ochiul liber: nebuloasa din Andromeda, descoperita de fapt de Simon Marius, rivalul lui Galilei in descoperirea satelitilor lui Jupiter si marea nebuloasa din Orion, descoperita in anul 1611 de astronomul Peiresc. Apoi un mare descoperitor de nebuloase a fost William Herschel. Cam in aceeasi perioada vanatorul de comete Messier realizeaza un catalog cu circa 100 obiecte nebulare, din care multe erau de fapt ingramadiri stelare. Nebuloasele propriu zise sunt de mai multe feluri, cele 2 mari categorii fiind nebuloasele luminoase si nebuloasele obscure. Cele luminoase pot fi amorfe (fara forma) , filamentoase si planetare, ultimele avand aspect de planeta in instrumentele mici. Nebuloasele obscure sunt zone intunecate care se suprapun pe fondul stelar al Caii Lactee. Din a doua parte a secolului al XIX-lea, a intrat in practica astronomica METODA FOTOGRAFICA, care a permis descoperirea majoritatii nebuloaselor.

Astronomie la Sarmizegetusa (II)

Ulpia Traiana Sarmizegetusa. Ruinele forului roman.

După cucerirea Daciei de către împăratul Traian (106 e.n), romanii își vor stabili capitala provinciei într-o zona de șes situată în apropierea trecătorii care leagă azi Banatul de Transilvania. Așezarea va fi numită Colonia Ulpia Traiana Augusta Dacica Sarmizegetusa, preluând din punct de vedere administrativ numele purtat de vechea capitală a lui Decebal situată adânc în Munții Orăștiei. Astăzi la Sarmizegetusa de lângă Hațeg se poate vizita parcul arheologic cu ruinele vechiului oraș roman și peste drum muzeul înființat de către Constantin Daicoviciu în 1924 unde se păstrează câteva piese valoroase descoperite în timpul săpăturilor, printre ele numărându-se și fragmentele unui frumos cadran solar.

Astronomie la Sarmizegetusa (I)

Sarmizegetusa Regia. Vedere din incinta sacră.

Grandioasa capitală a regatului dac a fost construită la mijlocul secolului I î.e.n pe culmile unui versant terasat din Muntii Orastiei, la o înălțime de peste 1000 m. Pe lângă așezarea civilă se găsea fortificația și zona sacră - nucleul spiritualității dacice. În perimetrul zonei sacre, situată la 100 m est de cetate, au fost amplasate mai multe sanctuare de tip rectangular și circular, constând în aliniamente speciale de lespezi, stâlpi sau discuri de piatră cu semnificații ritualice și astronomice. Vă propun să le descoperim împreună.

Conjuncția Jupiter-Mercur-Venus