Steluța pe care o vedeți în serile următoare cam la două grade în dreapta strălucitoarei Venus se numește Elnath. Ea identifică vârful unui corn al constelației Taurul și marchează totodată "anticentrul" galaxiei noastre.
 |
| Nopțile de vară deschid perspectiva spre centrul galaxiei, iar cele de iarnă către anticentru. |
Am văzut deja că în centrul galaxiei noastre nu se află Soarele, ci o porțiune neremarcabilă de cer din constelația Săgetătorul. Cum pe arcaș îl putem vedea cel mai bine vara, ne așteptăm ca anticentrul (sau punctul diametral opus centrului galaxiei) să fie plasat într-o constelație de iarnă. Și așa și este: periferia Căii Laptelui o găsim înspre Taurul, o constelație hibernală care se recunoaște ușor prin forma specifică unui V. În luna mai, corpul Taurului coboară aproape deodată cu Soarele sub orizont (la urma urmei intrăm în vară când Taurii își serbează ziua de naștere!), iar noi abia dacă mai putem vedea câteva rămășițe pe cer: vârfuri de coarne. Ceva mai la stânga spre orizont îl găsim pe al doilea, steaua Zeta Tauri, în vecinătatea căreia Messier observase pseudo-cometa M1.
La mijlocul lunii mai, Venus va staționa pentru câteva zile lângă Elnath, după care își va inversa mișcarea sa aparentă printre stele. Căci în următoarele săptămâni, drumul său o va purta înapoi către Soare, până în dimineața zilei de 6 iunie, când cei doi aștri vor fi protagoniștii celui mai important spectacol de împreunare cerească al acestui secol. Este vorba despre trecerea planetei deasupra discului Soarelui, moment numit tranzit de către astronomi. Prin ochelari de protecție (îi mai aveți pe cei de la eclipsa din 1999?) veți putea vedea o umbră circulară părăsind Soarele dis de dimineață, în esență o mini-eclipsă produsă nu de către Selena noastră, ci de planeta frumuseții.
Voi reveni cu detalii.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu