Jocul numelui Deneb

"El socotește numărul stelelor și le dă nume la toate." (Psalmi 147, 4)

Itinerariu printre constelațiile cu coadă ale cerului de toamnă

Pentru observatorul de ocazie limbajul sferei cerești reprezintă o taină aproape de nepătruns, dar abia răsfoirea unui atlas stelar îi dezvăluie adevărata complexitate ce se ascunde în spatele denumirilor de stele. 

Printre cifre, alfa, beta, gama, de-a lungul timpului, aștrii au purtat nume variate. De la astromii de curte care i-au botezat după bunul plac, dornici să intre în grațiile suveranilor, până la reglementările stricte de nomenclatură impuse azi de Uniunea Astronomică Internațională, peste această lungă istorie a etimologiilor cerești riscă să se așeze încet praful... de stele. Căci după declinul Imperiului Roman, când tenebrele evului mediu au învăluit întreaga Europă, astronomia s-a mutat în răsărit. Și în mod paradoxal, purtătorii noii torțe s-au dovedit a fi arabii pe care societatea apuseană în disoluție îi numise barbari. Dar vremurile lucrează necontenit și flacăra arabă se va stinge la rândul său, lăsând în urmă abia câteva "slabe pâlpâiri în apus", după cum arată Prof. Gh. Chiș și Nicolae Teodorescu în cartea lor "Cerul o taină descifrată". Și o bună parte din semnificațiile poreclelor stelare întrebuințate de acești ocrotitori orientali ai tradiției astronomice s-a pierdut odată cu transpunerea lor în latină.

Câteva denumiri stelare provin din greacă (Sirius din Câinele Mare de la "dogorâtor, arzător", Procyon din Câinele Mic de la "înaintea câinelui"), altele din latină (Regulus din Leu însemnând "micul rege" sau Polaris pentru Steaua Polară din Ursa Mică), dar cele mai multe porecle au origine arabă.

Pentru următoarele seri senine vă propun un itinerar etimologic stelar ce are la bază cuvântul arab pentru "coadă", Deneb, și cred că veți fi surprinși să aflați câte stele împărtășesc această denumire!

Primul pas va fi identificarea triunghiului de vară, acea grupare de trei luceferi ce se dezvăluie pe înserate aproape de zenit.

În vârful ce revine constelației Lebăda, marcând coada acestei zburătoare, găsim primul și poate cel mai cunoscut Deneb, una dintre cele mai mari stele ale galaxiei noastre, o prescurtare rușinoasă de la porecla arabă Al Danab al Daiaia: "coada găinii".  

În apropierea unei aripi găsim mica constelație Delfinul, cu steaua Epsilon de magnitudine 4 poreclită tot Deneb, de la Al Danab al Dulfim.

Reîntorcându-ne la triunghiul de vară, trebuie să spunem că în preajmă găsim o altă constelație ce întruchipează un animal zburător. Pe lângă strălucitorul Altair, ea găzduiește nu una, ci două steluțe ce poartă numele Deneb. Este vorba desigur de Vulturul, privit deunăzi în cu totul alt mod decât acum, pentru că pe Denebii de aici îi vom regăsi în mod bizar nu în coadă ci într-una din aripi.  Stelele Epsilon și Zeta sunt "Coada Vulturului" pentru arabi, Deneb al Okab Borealis și Deneb al Okab Australis, a căror diferențiere lexicală se impune prin poziția lor apropiată: mai nordică în cazul primei stele, respectiv, sudică, în cazul celei de-a doua.

Coborând pe arcul de cerc spre orizont străpungem brâul zodiacal, fâșia de cer întinsă pe aproape 10 grade de-o parte și de-a alta a eclipticii, unde întâlnim Capricornul, animal fantastic redat ca jumătate capră jumătate pește, cu steaua albă Deneb Algiedi în coadă.

În stânga jos față de Deneb Algiedi îl găsim pe Fomalhaut, singuraticul vestitor al toamnei, despre care am mai vorbit aici. Steaua se află în constelația Peștele Austral, a cărui coadă a fost cu timpul inclusă în constelația sudică Cocorul, din care noi românii vedem în condiții optime abia ciocul ridicându-se deasupra orizontului. Și steaua Al Danab - sau "coada" - marchează tocmai acest punct, denumirea arabă pentru steaua Gama Gruis amintind în fapt de vechea terminație dorsală a peștelui de demult.

Încheiem turul nostru prin constelațiile cu coadă ale cerului autumnal cu o grupare ce cuprinde într-însa chiar trei stele care își împart aceeași poreclă: Deneb Kaitos (Beta Ceti), Deneb Kaitos Shemali (Iota Ceti) și Deneb Algenubi (Eta Ceti) sunt sori ce țin locul înotătoarei dorsale a constelației Balena. 

Stele ce poartă denumirea Deneb întâlnim în două constelații zodiacale populare mai greu vizibile în această perioadă de an: Leul și Scorpionul. Steaua Denebola, coada Leului, răsare acum aproape deodată cu Soarele (vorbim de un așa-numit răsărit heliacal al stelei), prilej cu care ne este ascunsă vederii. Dar de la o zi la alta ea se va despărți tot mai mult de Luminător și o veți putea urmări în condiții bune pe cerul dimineții odată cu sfârșitul lunii septembrie.

Cât despre Scorpion, constelație de vară, o veți găsi doar o oră-două după apusul Soarelui înspre sud-vest. Căutați luceafărul roșiatic Antares. Despre Deneb Elaakrab, denumirea arabă a stelei Upsilon ce abia se ivește de orizontul nostru, aflăm în treacăt din opera astronomului italian Giovanni Battista Riccioli, citat de Richard Hinckley Allen în Star Names - Their Lore and Meaning, lucrare pe care v-o recomand și vouă.