Drum

Mircea Corpodean mi-a dăruit azi un exemplar din al doilea volum de versuri semnat de dânsul, intitulat simplu Drum. Culegerea de 71 de stihuri (majoritatea scrise în anii '60, dar câteva și din 2012) a apărut la sfârșitul lunii trecute prin Casa de Editură DOKIA. M-am gândit să vă redau o poezie care mie mi-a plăcut în mod deosebit. Ea exprimă foarte bine atât crezul liric cât și vechea pasiune pentru stele a autorului. 

CURSA

Alergând,
privind spre Soare
intru prin Răsărit,
înlăturând negura 
ce în mine era. 
Gustam de pe crestele pleșuve
căldura
înmagazinată de mii de ani lumină,
de atunci de când Terra 
era o aglomerare de praf.
Atunci simțeam 
puterea în mine
din astre venind, 
în vene curgând.
Curcubeul 
prin a lui culoare
mi l-am închipuit 
un steag
ce făcea legătura 
dintre lumile din sud,
din nord,
cu lumile din răsărit
și apus. 
Nisipul și apa
și peștii 
fac marea,
iar eu fac poezii 
ce reprezintă 
doar gândurile mele.

- Ioan Mircea Corpodean
1966, 0h45min, Cluj