Construiţi şi experimentaţi

Din cărticica scrisă de Elena şi Claudiu Vodă, apărută în 1969, aflăm tot felul de lucruri interesante. De pildă, cum să producem nori într-o sticlă... sau cum să construim un filtru de apă dintr-o lampă... sau cum să obţinem hidrogen din acid clorhidric şi tablă zincată. O parte din experimente se vor dovedi acum imposibile din pricina legislaţiei mai stricte, care interzice cumpărarea substanţelor chimice de către persoanele fizice. La celelalte, deseori explicaţiile se dovedesc a fi prea succinte pentru atingerea rezultatului dorit. De pildă, am încercat sa reproduc experimentul cu sfera de ulei suspendată între două straturi de lichid (spirt şi apă), cu scopul de a simula formarea unui inel planetar printr-o forţa centrifugă imprimată cu un ac. Însă, odată ce am turnat apa, uleiul s-a împrăştiat în zeci de bule pe care nu am reuşit nicicum să le mai adun într-un singur corp. Poate data viitoare! Scopul lucrării "Construiţi şi experimentaţi" este mai degrabă acela de stârni pasiunea pentru fizică şi chimie în rândul elevilor căci, la urma urmei, regimul comunist a avut totuşi cel puţin o parte bună: încuraja ştiinţa. M-a surprins plăcut în special capitolul al treilea, care tratează Astronomia şi Meteorologia. Cititorul află aici cum poate construi o lunetă din lentile "rămase de la alte instrumente optice stricate" (!), cum să confecţioneze un proiector de constelaţii dintr-o lanternă electrică sau cum să surprindă pe film de 35mm mişcarea stelelor în jurul lui Polaris. Dar poate cea mai frumoasă reţetă pentru mine - deoarece era total neaşteptată şi am găsit-o aici în premieră - se referă la construirea unui cadran solar orizontal circular care "va indica ora cu destulă precizie". Autorii nu intră în detaliile mai complicate din spatele construcţiei (cum ar fi abaterile datorate ecuaţiei timpului, sau faptul că nordul magnetic diferă de nordul geografic) şi folosesc o valoare arbitrară pentru unghiul de incidenţă al gnomonului cu suprafaţa cadranului, unghi care în mod normal ar trebui să fie egal cu latitudinea locului. Materialele necesare sunt o bucată de scândură sau de placaj, două cuişoare şi puţină vopsea. Iată cum trebuie procedat:

"Tăiaţi din scândură un disc cu diametrul de 30 cm. Acesta va fi cadranul ceasului solar. Partea care indică direcţia umbrei se numeşte gnomon şi o confecţionaţi tot din scândură, tăind un triunghi dreptunghic care să aibă una dintre catete lungă de 15 cm (cât raza cadranului). Printr-o linie trasă cu creionul însemnaţi un diametru pe cadran, împărţindu-l astfel în două. Deasupra unei jumătăţi a diametrului trasat (deci a unei raze) aşezaţi triunghiul de lemn, având grijă ca baza sa (partea care sprijină pe cadran) să fie latura de 15 cm lungime, iar cealaltă latură a unghiului drept să vină până la marginea exterioară a cadranului. Fixaţi-l cu două cuie. După aceasta vopsiţi instrumentul în două culori, de exemplu cadranul în galben, iar gnomonul în roşu. Folosiţi o vopsea bună, rezistentă la căldură şi la umezeală. Când vopseaua s-a uscat, aşezaţi cadranul în curte, într-un loc unde bate Soarele toată ziua. Îndreptaţi partea exterioară a gnomonului către nord. Când razele Soarelui vor cădea drept asupra gnomonului şi acesta nu va proiecta nicio umbră, va fi ora 12. Scrieţi deci pe cadran, sub gnomon, cifra 12. Serviţi-vă apoi de un ceasornic şi, din oră în oră, însemnaţi pe cadran câte o linie în dreptul vârfului umbrei, scriind cifrele corespunzătoare: 13, 14, 15 etc. La orele 6 şi 18 umbra va forma un unghi drept cu gnomonul, indicând direcţiile est şi vest. La jumătatea distanţelor care indică orele, bateţi câte o ţintă colorată, care să indice jumătăţile de oră. Despărţind printr-un semn distanţa dintre ţintă şi linia orei, obţineţi un reper şi pentru sfertul de oră."