Astrologie în Cina cea de taină a lui Leonardo da Vinci

Vechea mănăstire (stânga) și biserică Santa Maria delle Grazie (dreapta) din Milano,
unde se găsește pictura Cina cea de taină

Cina cea de taină se numără printre cele mai renumite picturi murale din lume, fiind identificată de mulți chiar cu apogeul artistic al lui Leonardo da Vinci (1452-1519). În 1494, Leonardo primeste de la patronul său, ducele Ludovico Sforza, comanda pentru a crea o pictură murală în sala de mese a mănăstirii dominicane Santa Maria delle Grazie din Milano. Scena biblică aleasă se pretează foarte bine la acest spațiu deoarece are de-a face cu mâncarea: ea redă ultima cină a lui Iisus în compania ucenicilor săi.

În noaptea dinaintea răstignirii sale, Iisus sărbătorește masa rituala de Paște cu cei doisprezece apostoli. Mai multi artiști înaintea lui Leonardo au ales să decoreze edificiile de cult cu reprezentarea acestui episod și, în consecință, ducele de Milano și starețul conventului aveau așteptări clare în această privință. În vechile reprezentări apostolii erau înșirați static, precum țevile unei orgi, fără a interacționa în vreun fel perceptibil între ei, cu trădătorul Iuda plasat de cealaltă parte a mesei. Prin pictura sa finalizată în 1498, Leonardo va schimba radical această imagine tradițională statică, transformând-o într-o intamplare vie accentuată de emoțiie ucenicilor (furie, dezamăgire, disperare, uimire) la auzul vorbelor profetice ale lui Iisus: Unul dintre voi mă va trăda! Însă la acel moment identitatea trădătorului nu este clară, iar geniul lui Leonardo transpare tocmai din plasarea lui Iuda în rând cu ceilalți ucenici, de aceeași parte a mesei.

Cina cea de taină a lui Leonardo da Vinci după ultima restaurare, finalizată în 1999

Apostolii pot fi priviți ca întruchipând cele douăsprezece seminții ale lui Israel; în acest fel cina rituală are rolul de a comemora eliberarea evreilor din Egipt și trecerea lor prin Marea Roșie. Fiecare grup de apostoli trăiește însă anumite emoții care îl plasează în corespondență cu cele patru tipuri de temperament întâlnit în clasificarea lui Hipocrat, astfel:

• În extrema stângă: apostolii Bartolomeu, Iacob cel Tânăr și Andrei reprezintă tipul flegmatic, caracterizat prin stăpânire de sine și lipsă de mobilitate. 
• Urmatorii trei apostoli: Petru, Iuda și Ioan sunt expresia tipului melancolic, trist și gânditor
• Dincolo de Iisus spre dreapta: apostolii Toma, Iacob cel Bătrân și Filip corespund tipului sangvin - viu, impulsiv, mobil
• În extrema dreapta, tipul coleric: apostolii Matei, Tadeu și Simon - iritabili, agitați, nestăpâniți.

Ipoteza legăturii apostolilor cu cele 12 zodii, intuită încă de pe vremea gnosticilor și susținută prin diferite descoperiri arheologice, poate fi emisă și în cazul de față. Un tratament astrologic interesant al picturii l-am găsit în cartea lui Michael Ladwein (pag. 127 nota 4). Conform acestuia, primul care a oferit o interpretare zodiacală a picturii lui Leonardo pare să fi fost elvețianul Ernst Uehli, abia în secolul al XX-lea. Filmul de mai jos ilustrează o viziune astrologică ușor modificată, cu conexiuni grafice mai ușor perceptibile pentru public.

La fața locului, pictura m-a copleșit în primul rând prin dimensiuni (are peste 4x9 metri!), apoi prin aspectul "eteric". Vizionarea sa este posibilă pentru circa 15 minute doar ca grup organizat și în baza unei programări anticipate (recomandabil a se face cu câteva săptămâni în avans aici, alegând opțiunea Cenacolo Vinciano). În luna martie 2015 biletul de intrare costa 8 euro.