"Fadensonnen
über der grauschwarzen Ödnis.
Ein baum-
hoher Gedanke
greift sich den Lichtton: es sind
noch Lieder zu singen jenseits
der Menschen."
Paul Celan - Fadensonnen
Digresiunea noastră astronomico-literară de azi va aminti pe scurt despre istoria observatorului astronomic din Alba Iulia, atingând și soarta unei cărți de astronomie apărute acolo, pentru care oferim în premieră o nouă interpretare. Totodată, vom vedea ce legătură există între cadranul solar filiform îngropat sub podeaua aceluiași observator și poezia ermetică din anii '60 a scriitorului suprarealist Paul Celan, născut în România și decedat în condiții misterioase la Paris.
După cum arătam într-un articol precedent, anul 1794 a marcat un moment important pentru istoria astronomiei ardelene, deoarece atunci s-a înființat la Alba Iulia unul dintre cele mai importante observatoare astronomice din Europa de Est, la inițiativa lui Ignac Batthyany. În singura publicație a observatorului, un volum de 424 pagini intitulat "Initia Astronomica (...)" (1798), Antonius Martonfi - cel dintâi astronom de aici - descria construcția și dotările lăcașului știintific, adesea considerat (în mod eronat) primul din Ardeal. Vara aceasta, în timp ce răsfoiam cataloagele tradiționale digitizate ale Bibliotecii Centrale Universitare din Cluj-Napoca în căutarea unor publicații vechi de astronomie, am dat din pură întâmplare peste fișa cărții lui Martonfi. Ea era strecurată în mod greșit, voit sau nu, la altă literă, fiind astfel aproape imposibil de găsit.
 |
| Fișa cărții Initia astronomica de la BCU Cluj |
Nu mică mi-a fost mirarea să aflu că vechiul volum, a cărui cotă fusese rătăcită și despre care citisem atâtea cuvinte de laudă, dorind mult să-l răsfoiesc, era dat dispărut. Cum se poate, m-am întrebat, ca o asemenea lucrare valoroasă să dispară pur și simplu fără urmă de pe rafturile celei mai mari biblioteci clujene? Să fie de vină tentația unor câștiguri bănești? Exemplarele din această carte se vând pe Internet cu circa 250 $, o sumă frumușică, dar totuși modestă în comparație cu alte comori literare (Gnomonica fundamentalis a lui Penther, deși departe de a fi o comoară, ar fi valorat cu 100$ mai mult... dar e mai bine să nu dăm idei). Fotografia de mai jos cu o copie a lucrării de la Alba Iulia aparține unui e-comerciant de peste hotare.
 |
| Exemplar din Initia astronomica scos la vânzare pe Internet. Sursa. |
Deși nu am reușit să identific vreo copie scanată la alte biblioteci din străinătate, am izbutit totuși să găsesc conținutul cărții prezentat pe scurt într-o recenzie publicată în volumul al treilea din sinteza Allgemeine geographische Ephemeriden (Efemeride geografice generale), una dintre primele reviste germane de specialitate, apărută în 1799 sub îngrijirea astronomului austro-ungar Franz Xaver von Zach. Articolul m-a surprins prin tonul său deosebit de critic la ceea ce până nu demult consideram a fi o adevărată performanță transilvăneană în domeniul cercetării astronomice. În schimb, nici vorbă de asta! Aveam să aflu că în ciuda eforturilor "ctitorului" Batthyany, care asigurase instituției și o publicitate deosebită în mediile europene, observatorul din Alba Iulia fusese clădit fără cap și că astronomului-șef Martonfi (student al lui Maximilian Hell) i-ar fi lipsit înțelegerea și priceperea necesare pentru a utiliza baza materială existentă. Ba mai mult, Initia astronomica ar fi fost scrisă într-o latină provincială de baltă, în cazul unor paragrafe necesitând chiar și trei lecturi succesive pentru a înțelege textul cât de cât. În articol, recenzorul anonim austriac (?) deplânge lipsa unor informații de bază cu privire la amplasarea observatorului, cum ar fi longitudinea, și pune la îndoială corectitudinea măsurătorilor de latitudine. De asemenea, el consideră de neînțeles motivul amenajării observatorului la etajele superioare ale clădirii, chiar deasupra unui atelier de tipografie ale cărui vibrații trebuie că stânjeneau activitatea de observare a aștrilor. Când vine vorba de înzestrarea tehnică, recenzorul este de părere că s-a pus accent mai mult pe cantitate decât pe calitate, unele instrumente fiind simple jucării fără rost, opinând că în aceiași bani s-ar fi putut face cu mult mai mult. Martonfi era de asemenea învinuit de folosirea unor tehnici înapoiate (chiar și cu cincizeci de ani) și că nu este la curent cu nivelul de dezvoltare al astronomiei din vest. De exemplu, puținele sale observații sunt datate în timp solar adevărat, în vreme ce colegii săi francezi sau englezi se raportau deja la timpul solar mediu, sau că acesta se bazează exclusiv pe metoda sateliților lui Jupiter în stabilirea longitudinii, deși s-a arătat că ea prezintă numeroase erori ș.a.m.d.
Acestea sunt doar câteva dintre acuzațiile și reproșurile aduse bietului Martonfi, toată cavalcada întinzându-se pe cuprinsul a 11 pagini, fiind bine punctată și cu informații de natură mai tehnică; nu am să vă obosesc cu ele aici, ci las plăcerea specialiștilor să le descopere pe cont propriu. În schimb, printre rânduri am descoperit o informație de maxim interes pentru pasionatul de cadrane solare, și anume faptul că la vechiul observator astronomic din Alba Iulia existaseră pe vremuri două gnomoane, unul simplu și unul filar (gnomon filaris, gnomon filair, meridienne filaire). Fotografia de mai jos, primită de la prof. Volker Wollmann, stă mărturie asupra faptului că cel puțin o parte din acest dispozitiv se mai păstrează și azi. În schimb, pe baza informațiilor disponibile nu mă pot pronunța dacă el mai funcționează sau nu. Este vorba despre un cablu care traversează camera de observații de la sud spre nord printr-un canal îngropat în pardoseala de lemn, fiind mascat de o trapă. Cablul întins este ridicat apoi prin peretele nordic, ajunge la un scripete și iarăși coboară, terminându-se cu o contragreutate vizibilă în poză.
 |
| Gnomonul filar de la Batthyaneum (Alba Iulia). Foto Volker Wollmann. |
Un instrument similar există la Praga, în Turnul astronomic din Clementinum (îi mulțumesc lui Roger Bailey pentru informație).
 |
| Gnomon filar de la Turnul astronomic din Praga. Sursa. |
Gnomonul filar de la Alba Iulia este, după cunoștințele mele, singurul de acest tip din România. El reprezintă o formă de cadran solar de precizie și funcționează astfel: o rază de lumină pătrunde printr-un orificiu îngust într-o cameră în care există un cablu întins în planul meridianului, astfel încât centrul fasciculului de lumină cade pe acesta exact în momentul culminației superioare solare (amiază). În spatele cablului se așează o bucată de hârtie sau placaj alb pe care se poate vizualiza atât umbra firului cât și mișcarea discului solar, după principiul unei camere obscure. Se determină timpii de contact cu umbra firului pentru marginea din dreapta, respectiv stânga a spotului luminos, din care se extrage informația pentru centru. Prin acest procedeu se poate stabili cu mare precizie momentul amiezii (eroare de secundă). Se pare că gnomonul filar a fost descris pentru prima dată de fizicianul german Christian Gottlieb Kratzenstein în 1782, deci cu numai 12 ani înainte de amenajarea observatorului batthyanyan. Cititorul curios poate găsi o descriere mai detaliată a acestui instrument în lucrarea lui Augustin Stark intitulată "Beschreibung der meteorologischen Instrumente" (Descrierea instrumentelor meteorologice", 1815). Reproducem mai jos schema relevantă din Tab. V (click pentru mărire).
 |
| Schema unui gnomon filar. După Augustin Stark. |
Lumina pătrunde în cameră printr-o perforație de circa 2 mm diametru prevăzută în placa metalică din dreapta imaginii, amplasată la o fereastră sudică și orientată în plan ecuatorial. De ea se fixează și cablul meridian care traversează încăperea spre nord și de care se suspendă apoi unul sau mai multe fire de plumb, capetele cărora se cufundă în recipiente cu apă pentru a conferi stabilitate la curenți de aer sau vibrații. Firele verticale se vor afla mereu în același plan, în mod ideal cel al meridianului, umbra lor fiind folosită la alinierea azimutală a cablului meridian prin intermediului șurubului din colțul stânga-sus al imaginii. Vedem că, spre deosebire de piesele din Alba Iulia și Praga, gnomonul filar descris în cartea lui Stark are cablul meridian întins pe tavan și nu sub podea. Vom mai remarca aici faptul că umbra firului întins iese în evidență pe ecranul de proiecție doar în clipa amiezii astronomice, grație contrastului puternic între întuneric și lumină, în toate celelalte momente el rămânând invizibil pe fundalul gri-difuz. Această constatare va ușura trecerea spre partea finală a digresiunii noastre, în care vom prezenta poate cea mai ciudată poezie care a avut, probabil, drept inspirație un asemenea cadran solar filiform.
 |
| Paul Celan recitând Fadensonnen. Sursa. |
"Fadensonnen" ("Sori de fire") a fost scrisă sub pseudonimul literar Paul Celan de către un român născut la Cernăuți pe nume Paul Antschel, cu doar câțiva ani înainte ca acesta să se arunce în Sena la Paris, găsindu-și moartea. Cele mai multe din operele sale au fost scrise în germană, cum este și cazul celei de față. În lipsa unei traduceri oficiale mă voi încumeta la o traducere proprie a versurilor:
"Sori de fire
deasupra pustiului gri-negricios
Un copac -
gând înalt
apucă sonorul luminii: mai sunt
cântece de cântat dincolo
de oameni."
Substantivul compus "Fadensonnen" / "Sori de fire" este probabil metafora-cheie a întregului poem. Pentru Paul Celan, poetul tenebrelor, alegerea unui instrument solar drept inspirație lirică poate părea surprinzătoare. Și totuși, criticii literari au arătat că termenul reprezintă un sinonim pentru gnomonul filar întâlnit în literatura științifică veche. Pustiul gri vine în completarea imaginii unor raze solare ce pătrund filiform printre nori și luminează selectiv peisajul, dar care în mare măsură rămâne inert. Totuși, o parte din lumină e capturată de copacul care, ridicându-se în văzduh, leagă nu numai cerul de pământ, ci și lumina de întuneric, ca expresie a celor mai înalte năzuințe. În încheiere, vedem că dincolo de cotidianul cenușiu persistă numai frumusețea naturii.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu