Sisteme calendaristice

Vechi calendar roman, cu reprezentarea zeilor protectori ai zilelor săptămânii și a zodiacului

Din cărțulia lui George Stănilă, Sisteme calendaristice, înveți tot ce vrei și ce nu vrei despre calendar și măsurarea timpului. 

Dar înainte de a ne asalta cu teoriile matematice aplicate cronologiei, utile se dovedesc mai ales primele două capitole, care introduc pe cititor cât de cât în temă: despre primele forme de socotire a timpului, calendarul și cronologia, bazele astronomice ale calendarului. Anumite cunoștințe minime de astronomie sunt totuși necesare, căci formatul l-a făcut pe autor să condenseze o cantitate impresionantă de informație într-un volum de numai 142 pagini. 

Alături de sistemele calendaristice tradiționale familiare nouă, precum cel iulian și gregorian, ne sunt prezentate multe altele exotice: calendarul vechi egiptean, proiectul de calendar ultra-precis al lui Johann Heinrich von Mädler (doar o zi abatere față de anul tropic în 100.000 ani!), calendarul revoluției franceze, cel chinez, japonez, vietnamez, cambodgian, aztec, maya (cui i-e frică de sfârșitul lumii?). Un alt capitol tratează originea săptămânii de șapte zile și a denumirilor subdiviziunilor sale; despre asta am mai scris și eu câte ceva aici.

În fine, pentru a dobândi gloria eternă a posterității am hotărât să scanez cartea. O găsiți mai jos.

(Cercul de Stele) George Stanila -Sisteme Calendaristice

Meteoritul de la Mociu

Meteoriții de la Mociu (1882) și de la Pleșcoi (2008)

Pe 3 februarie 1882 un meteorit se prăbușește peste comuna clujeană Mociu. Conform relatărilor vremii, fenomenele luminoase care au însoţit căderea din cosmos a bolovanului au putut fi observate din Slovacia până la Craiova şi Braşov, iar zgomotul - similar cu huruitul sacadat al unei trăsuri pe un drum pietruit - a fost auzit până la Sibiu şi Topliţa. Pietroiul de circa 300 kg s-a spart în mii de bucăți, dintre care cea mai mare recuperată o puteți găsi în prezent la Muzeul de Mineralogie din clădirea UBB Cluj de pe strada Mihail Kogălniceanu.

Universitatea Babeș-Bolyai din Str. Mihail Kogălniceanu

Pe așa-zisul meteorit Mocs (după denumirea maghiară a localității Mociu) îl veți găsi într-un colț al muzeului, pe o măsuță de lemn, în spatele vitrinelor cu flori de mină și cuarțuri. Îl puteți admira, atinge și chiar mângâia. Îi puteți absorbi energia astrală milenară fără probleme. Numai să-l ridicați nu aveți voie, altminteri sună alarma și vă ridică Poliția pe voi. Oricum, v-ați rupe spatele cu pietroiul de 36 kile...

Meteoritul Mocs

Meteoritul Mocs împarte masa cu un alt bolovan-frate. Muzeograful-curator îmi precizează că ar fi în realitate vorba de un mulaj în ghips după un meteorit căzut acum 4 ani în comuna buzoiană Pleșcoi. Pe mine gândul mă poartă imediat la celebrii cârnați, acum striviți. Aici însă vorbim de numai 7 kilograme de piatră, o greutate accesibilă ridicării chiar și pentru mine... ergo mulajul-replică expus. Originalul, scos de la naftalină prin amabilitatea gazdei, arată oarecum diferit: un colț i-a fost amputat pentru analize. 

Adevăratul meteorit Pleșcoi

Cu timpul, fragmente mai mici din meteoritul Mocs au ajuns în peste 100 de instituții de cultură similare din întreaga lume. Muzeul întreține schimburi internaționale îmbogățindu-și astfel propria colecție (singura din țară vizitabilă de către public, din ce-mi spune gazda) cu meteoriți căzuți peste hotare: în Slovacia, Polonia, Rusia, SUA, etc. 

Colecția internațională de meteoriți

Chiar și cu atâtea exporturi "petrografice" județul nostru e încă bine reprezentat: cel puțin 3 rafturi găzduiesc rămășițe mai mici sau mai mari din piatra astrală a cărei prăbușire trebuie că i-a speriat groaznic pe sătenii din Jucu, Mociu și Pălatca, acum mai bine de 130 de ani...

"Puii" lui Mocs

OZN-urile aterizează la Tăușeni

În urmă cu vreo 6 ani am vizitat Tăușeniul, sat ce aparține de comuna clujeană Bonțida. Acolo sus pe deal se găsește un spectaculos ansamblu monumental ridicat de artistul plastic Alexandru Chira împreună cu fratele său, Liviu Chira. Pe placa de la intrare am citit: "De-semne spre cer pentru ploaie si curcubeu sau instalatie (magico-poetica) pentru rememorare". Detalii despre monumentul dedicat cerului găsiți pe pagina autorului său (între timp decedat), sau în diverse publicații online (1, 2, 3). Iată și fotografiile mele din 2006...

Biserica cu zodii din Turda

Zodiacul din Biserica Rățeștilor

Acum o săptămână dl. Dimitrie Olenici ne deschidea în Baia Mare pe videoproiector un document Word intitulat "Zodiace în biserici românești", de fapt un colaj alcătuit din mai multe articole de presă pe această temă, dintre care unul mi-a atras imediat atenția. În el era vorba despre o reprezentare bisericească a zodiacului în interiorul unui lăcaș de cult din Turda, cam departe de cosmologia ecleziastică suceveană, dar față de Cluj numai la o aruncătură de băț. Am fost deci azi până la biserica turdeană cu pricina ("Adormirea Maicii Domnului" de pe Str. Gheorghe Lazăr) și am făcut niște poze. Fresca se găsește tocmai în stânga și în dreapta intrării, pe un tavan destul de jos care m-a obligat să mă întind pe podea pentru a cuprinde pictura în cadru (spre mirarea puținilor enoriași prezenți la vecernie!)

Exterior

Interior

Stânga: Săgetător, Peștii, Balanța, Scorpionul, Crabul (Racul), Leul

Dreapta: Taur, Vărsătorul, Capricornul, Gemenii, Unicornul (Berbecul?), Fecioara

Vecina noastră Luna

În 1960 apare la Casa Scânteii din Bucureşti o carte plină de farmec despre Lună, în ediţie revăzută şi adăugită, semnată cu pseudonimul I. M. Ştefan. Autorul era un pasionat al ştiinţei cerului, dar şi al science-fiction-ului, domeniu în care de asemenea s-a remarcat prin câteva titluri.

Revenind la astronomie, zilele acestea am scanat pentru voi cartea Vecina noastră Luna. Rezultatul îl găsiţi mai jos, împreună cu harta anexată la ultimele pagini, cu susul în jos, zugrăvind relieful lunar aşa cum se vede printr-un telescop ce rastoarnă imaginile.

I. M. Stefan - Vecina noastra Luna

Seminar la Planetariul din Baia Mare

Ieri am participat în Baia Mare împreună cu dl. Dimitrie Olenici și dl. Ioan Mircea Corpodean la dezbaterea intitulată "Simbolistica cerului în viziune populară românească și comparația cu alte mitologii stelare". Seminarul face parte din proiectul mai amplu "Constelații românești tradiționale", derulat de Planetariul Baia Mare în parteneriat cu Muzeul de Etnografie și Artă Populară Baia Mare și Asociația Arta Educației. Proiectul este finanțat de Administrația Fondului Cultural Național.  

Vizitatorii: Ioan Mircea Corpodean, Dan Uza și Dimitrie Olenici

Am avut parte de o primire caldă din partea dlui. prof. Ioan Bob, directorul Muzeului de Mineralogie Baia Mare, instituție de care aparține și Planetariul din localitate.

Ioan Bob și Dimitrie Olenici

La Planetariu gazde ne-au fost Mircea Lițe, Managerul proiectului "Constelații românești tradiționale" și Ovidiu Ignat, Șeful Secției. Am constatat că de la ultima mea vizită s-au executat ample lucrări de renovare și modernizare.

 

Am avut plăcerea să cunosc trei olimpici băimăreni de talie internațională în astronomie, alături de dl. Lucian Stoian, profesorul lor îndrumător de la Colegiul Național Vasile Lucaciu din Baia Mare. De la stânga la dreapta în fotografia de mai jos, stelele astronomiei românești de mâine poartă numele Tudor Suciu, Cristian Ignat și Paul Andrei Draghiș. 

Gazdele ne-au oferit un mic preview al expoziției digitale, piesa de bază a proiectului. Mai concret, pe 9 televizoare vor rula începând de luni și până în noiembrie scurte filmulețe de prezentare cu principalele constelații românești tradiționale, însoțite de materiale audio de informare.

 

În cadrul seminarului propriu-zis, dl. Dimitrie Olenici de la Planetariul Suceava a vorbit despre simbolurile zodiacale și solare întâlnite în lumea satului românesc, iar discursul dnei. Janeta Ciocan de la Muzeul de Etnografie și Artă Populară din Baia Mare s-a axat pe legătura dintre constelații și viața țăranului român. Contribuția mea în proiect a fost tratarea pe scurt a relației dintre stele și religie. 

 

Momente și figuri din istoria astronomiei românești

Clujul într-o gravură de epocă

Știați că primul observator astronomic de la noi a funcționat la Oradea? Pe la mijlocul anilor 1400, pe fondul unui climat filo-latin, întâlnim la curtea episcopală a cetății Varadinum pe umanistul Ioan Vitez, persoană de largă cultură și mare iubitor al științelor epocii, printre care se număra și astronomia. Lui îi datorăm existența primului observator, performanță remarcabilă chiar și pentru Europa. Căci celebrul astronom Tyco Brahe va pune bazele Uraniborg-ului din Danemarca abia peste 100 de ani, dar desigur acolo vorbim de alt calibru! Și tot legat de temă, vă recomand excelentul articol scris de Marius Deaconu despre vechea astronomie orădeană.

La Cluj, primul observator astronomic a fost întemeiat de profesorul iezuit Nicolae Janoși, cândva între 1700-1750. Acesta a scris și o lucrare de astronomie, în limba latină. El va începe construcția unui turn astronomic în cadrul universității, finalizat în 1759 și dotat cu diferite instrumente: un cvadrant mobil, un orologiu astronomic, telescoape, etc. De acea perioadă a astronomiei clujene se leagă, deși pentru scurtă vreme, numele lui Maximilian Hell, matematician profesor la Universitatea din Cluj.

O sinteză excelentă a evoluției științei astronomice la noi în țară (inclusiv viziunea țăranului român asupra cerului) găsiți în lucrarea pe care am plăcerea să v-o prezint mai jos scantă pentru prima dată. Este vorba de "Momente și figuri din istoria astronomiei românești", autori I. M. Ștefan și V. Ionescu Vlăsceanu, carte apărută la Întreprinderea Poligrafică Cluj în 1968.

(Cercul de Stele) I. M. Stefan, V. Ionescu Vlasceanu - Momente si figuri din istoria astronomiei romanesti