 |
| Simulare Stellarium: Venus ca printr-un binoclu, ziua |
După multe zile noroase, am profitat azi la servici de o pană de curent pentru a repeta o experiență despre care v-am mai relatat aici: am încercat sa revăd planeta Venus ziua în amiaza mare, cu ochiul liber.
Încercarea de astăzi, deși s-a produs din aceeași locație și la aproape aceeași oră, s-a deosebit de cea de acum două săptămâni cel puțin sub următoarele aspecte:
- Venus a depășit între timp faza elongației maxime estice și a dihotomiei fazei sale; în prezent procentul de iluminare al discului planetei este în proces de scădere în timp ce astrul se apropie tot mai mult de Soare (culminând cu împreunarea din 6 iunie, când va trece deasupra discului solar)
- Paradoxal, magnitudinea (gradul de strălucire al) astrului a fost astăzi mai mare decât acum două săptămâni (seara trecută aproape mă orbise prin telescopul de 200!), și asta deoarece diametrul unghiular al planetei s-a mărit, căci Venus e acum ceva mai aproape de planeta noastră!
- Nu am mai avut Luna prin preajmă să-mi indice calea spre Venus, așa că m-am folosit de un binoclu Bresser 7x50, cu care am măturat cerul aproximativ în aceeași locație ca pe 26 martie: deasupra plopului din fața clădirii ADR.
- Am regăsit planeta relativ ușor în binoclu, unde se prezenta ca un simplu punct luminos. Mi-a lăsat impresia de aluminiu. Îndepărtând instrumentul optic am văzut-o și cu ochiul liber, dar trebuie știut precis unde să privești.
- Nu am mai apucat să fotografiez planeta, căci după câteva minute ea s-a refugiat în spatele unui voal cirrus.
La final vă recomand un filmuleț ce are ca temă observarea și fotografierea planetelor interioare (Venus și Mercur) pe timp de zi:
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu