Hotarele soarelui și vârstele timpului (II)

Sâmpetru Almașului, jud. Sălaj

Astronomul trece deseori cu vederea importanța dualității în obiectul său de studiu, a coexistenței dintre două elemente diferite, opuse. El se specializează în efectuarea de măsuratori și integrarea lor în legități matematice, dar principiile ascunse (sau oculte) ale cunoașterii lumii îi scapă. Și aceasta deși caracterul dual țesut în stofa universului transpare din conștiința colectivă milenară: din cele mai vechi timpuri omul a recunoscut hotarele Soarelui ca puncte de interferență între întuneric și lumină, zi și noapte, vară și iarnă, bine și rău, viață și moarte. Cursul timpului evocă în mintea noastră imaginea unui cerc. Din acest punct de vedere, etimologia coșmarului creștin - infernul - e surprinzătoare: cuvântul nu mai desemnează iadul de pucioasă, ci anotimpul iernii (it. inverno=iarnă).

 

 

Structura binară a anului și momentele solare de răscruce

Momentele de răscruce ale Soarelui în călătoria sa anuală, marcate mai demult prin umbra stâlpilor de piatră de la Sarmizegetusa Regia, au fost încorporate treptat de către poporul român în sărbătorile sale anuale, formând stâlpi ai calendarului său popular. Astfel putem stabili cu suficientă exactitate următoarele corespondențe între fenomene astronomice și sărbători:

În vechiul calendar iulian

• Echinocțiul de primăvară - Măcenici
• Solstițiul de vară - Vartolomeu
• Echinocțiul de toamnă - Sântămărie Mică
• Solstițiul de iarnă - Sânnicoară

În calendarul gregorian folosit azi

• Echinocțiul de primăvară - Ziua Cucului (Blagoveștenie)
• Solstițiul de vară - Sânzienele (Drăgaica)
• Echinocțiul de toamnă - Ziua Crucii
• Solstițiul de iarnă - Crăciunul

În satul Sâmpetru Almașului din județul Sălaj am găsit o formă sculptată a calendarului popular. Constructorii vechii bisericii de lemn din localitate, ce poartă acum hramul Sfinților Apostoli Petru și Pavel, au ales să marcheze parcursul anual al Soarelui cioplind pe bârnele exterioare ale altarului două cadrane zimțate concentrice, cu patru bare ornamentale oblice. 

Biserica Sf. Petru și Pavel din Sâmpetru Almașului, jud. Sălaj

Calendarul solar sculptat pe bârna exterioară a altarului bisercii

Fotografiile au fost realizate cu ocazia vizitei mele din primăvară. Cadranele zimțate nu se rotesc și se pare că nici crestăturile lor nu au vreo corespondență astronomică clară. Cel mai probabil ele erau un simplu motiv ornamental solar. Cele patru bare ornamentale oblice prezintă același motiv al spiralei pe care îl întâlnim de exemplu la Mărțișor, simbolizând dualitatea și curgerea timpului. Meșterul a vrut să ne indice indubitabil o funcțiune. Barele marchează punctele cardinale intermediare (nord est, sud est, nord vest, sud vest) ce constituite hotare ale Soarelui. Ele alcătuiesc totodată domeniile sfinților Sântoader și Sânnicoară. Dar cele patru găuri, orientate nord-sud/est-vest? Aici povestea devine cu adevărat interesantă.

Cifra patru este în fond produsul a două dualități (2x2): Soarele și creștinismul. Soarele ca minge celestă de foc, dar și Luminător antropomorfizat al Lumii. Stâlpii credinței creștine - evangheliile biblice - tot patru la număr, reflectă pe de o parte anotimpurile și pe de altă parte numărul pozițiilor extreme de răsărit și apus. Importanța fenomenelor cerești pentru primii creștini devine însă de netăgăduit odată ce călcăm pragul vechii biserici. Aici, prin cele patru orificii ale peretelui estic din spatele iconostasului de lemn, Soarele încă își proiectează razele salvatoare pe altar...