A început să circule pe mailuri o prezentare PowerPoint despre dimensiunea extraordinară pe care planeta Marte urmeaza s-o ia (chipurile!) pe cerul sfârșitului de august, rivalizând chiar și cu Luna pe data de 27! Partea bună este că mesajul va determina pe mulți curioși să privească cerul. Partea proastă este că el reprezintă o dezinformare grosolană - vă puteți convinge de asta în următoarele seri.
Mitul s-a perpetuat din 2003 incoace, sub o formă sau alta. Dar voi trebuie să știți că planeta Marte se prezintă întotdeauna ca un simplu punct luminos roșiatic pe cer, fără dimensiuni perceptibile. Abia printr-un telescop putem discerne un mic disc, însușire care de altfel deosebește planetele de stelele obișnuite risipite pe cerul de noapte. O altă deosebire ar fi că stelele își păstrează mereu configurația cerească, constelațiile păstrându-se neschimbate, în vreme ce planetele se deplasează vizibil pe firmament, de la o săptămână la alta. Vechii greci le-au numit rătăcitori.
Toate planetele sistemului solar înconjoară Soarele într-un un plan ce coincide în linii mari cu cel al propriei noastre orbite, diferențe semnificative înregistrându-se abia în cazul lui Pluton (17 grade) și Mercur (7 grade). Din vreme în vreme planetele pot ajunge să se "alinieze" cu Pământul - sau mai corect spus să ocupe aceeași direcție în spațiu, căci nu poate fi vorba de o coplanaritate perfectă. Clipa în care longitudinile lor cerești coincid poartă în astronomie numele de conjuncție. Momentul este efemer, dar pentru un observator terestru efectul vizibil va fi de durată, și va consta în apropierea și mai apoi depărtarea aparentă a aștrilor pe cer. Efectul invizibil va fi - conform astrologiei clasice - de însumare a forțelor condensate de corpurile cerești respective.
O asemenea întâlnire cerească are loc în prezent. O puteți urmări înspre vest după lăsarea întunericului. Protagoniștii ei sunt Saturn, Marte și Spica - cea mai strălucitoare stea din constelația Fecioara.
Pentru un observator tocmai intrat în jumătatea neiluminată a Pământului, Saturn și Marte se vor plasa la altitudine joasă undeva deasupra orizontului vestic, în stânga unui Soare care tocmai a apus. Planetele nu se suprapun deoarece orbitează în planuri diferite. Remarcați în schimb direcția lor comună. Distanțele aparente pot fi înșelătoare: spre deosebire de cele două planete, Spica se situează cu mult în afara sistemului nostru solar!
Și acum despre efectul invizibil al acestei conjuncții. În astrologia tradițională Saturn era cunoscut drept Marele Malefic, iar Marte drept Micul Malefic. Cum interpretează astrologii de azi conjuncția acestor două planete făcătoare de rău, atunci când forța lor distructivă ar trebui să se combine? Un cunoscător îmi explică:
"In astrologia moderna o planeta nu este exclusiv malefica sau benefica. Intr-adevar, relatia negativa dintre doua planete malefice pare mai negativa din punct de vedere social fata de o relatie malefica intre doi benefici. Saturn aduce intotdeauna incercari, greutati, obstacole chiar si atunci cand are relatii pozitive cu alte planete. Dar daca are relatii pozitive, aceasta indica faptul ca incercarile vor fi trecute cu bine. Daca are relatii negative, incercarile pot fi trecute cu bine, dar nu va fi usor pentru posesorul astrogramei. Marte pozitiv aspectat nu aduce probleme. Aduce probleme doar la conjunctii, cuadraturi, opozitii. Astrologia traditionala este fatalista, cautand explicatii pentru evenimentele mult mai brutale prin care treceau oamenii in trecut - moartea, razboiul, foametea, bolile erau fenomene mult mai frecvente in trecut.Astrologia moderna este centrata pe aspectul psihologic si promoveaza ideea ca daca iti schimbi atitudinea, poti schimba evenimentele. In acest context planetele malefice ne cer o schimbare de atitudine. Iar rolul astrologului este de a ghida posesorul astrogramei catre o atitudine mai buna care sa duca in final la atingerea scopurilor: implinire, liniste, fericire. Trebuie atras atentia si asupra faptului ca in astrologia traditionala regulile de interpretare sunt usor diferite si deci modul cel mai corect de a evalua astrologia traditionala este in propriul ei sistem de interpretare."
Cu ocazia conjunctiei SATURN-MARTE, dar si cu steaua SPICA, amintim de asa numitul EFECT SPICA. Se stie ca SPICA este o stea de culoare ALBA. Dar cand in apropierea sa aparenta se afla MARTE, de culoare portocaliu-roscat, SPICA apare ca si cum ar fi ALBASTRU-OTEL. Despre acest fenomen se gasesc explicatii si in exceptionala carte a lui M.G.J. MINNAERT "LUMINA SI CULOAREA IN NATURA", Editura Stiintifica, 1962, pagina 157.
RăspundețiȘtergere