Pe la 1609, italianul Galileo Galilei îndrepta o lunetă spre cer pentru prima oară. Lunga drăcovenie, a cărui inventator nu se cunoaște cu siguranță nici azi, apăruse pentru prima dată ca jucărie militară în Olanda. Deși aparatul optic va impulsiona substanțial cercetarea în domeniul astronomic, el nu a fost ferit pentru început de "detractori" - fanatici ai vechilor metode de observare a aștrilor cu ochiul liber.
Galileo construise prima sa lunetă așezând două lentile la extremitățile unui tub de plumb. Ansamblul apropia de numai 3 ori, echivalentul de azi al unui binoclu de teatru. Cea de-a doua și de-a treia variantă se vor dovedi mai puternice - 8x și 30x - având însă o calitate a imaginii mult inferioară oricărei lunete disponibile azi în comerț. Chiar și așa, privind prin ea dogele Veneției cazuse probabil pe spate: recunoscuse corăbii îndepărtate, invizibile ochiului liber. Dar pentru Galilei nu marea, ci bolta cerească ascundea adevăratele secrete...
La nici un an de la primele încercări optice, Galileo descrie universul stelar descoperit prin luneta sa în cartea Sidereus Nuncius (Curierul stelelor).
 |
| Din păcate nu știu ca Sidereus Nuncius să fi fost tradus în română |
Vechea doctrină a lui Aristotel susținea că întreg universul plasat deasupra e nemuritor, perfect, circular sau sferic, după caz. Conform acestei păreri Luna trebuia să fie o sferă imaculată, dar iată că Galileo, îndreptând instrumentul său optic spre Selena, recunoaște pentru prima dată o lume imperfectă, alcătuită din munți, mări, văi și gropi - aparent nu cu mult diferită față de cea pământeană. În Calea Lactee, acea fâșie albicioasă care ar întuneca mințile oamenilor, el discerne prin lunetă o puzderie de stele. Planeta Venus dezvăluie faze întocmai ca satelitul nostru natural, în vreme ce patru mici steluțe orbitează planeta Jupiter, ce îi apare ca univers în sine. Toate acestea nu făceau decât să întărească probele în favoarea heliocentrismului, acel curent inițiat de Copernic (de fapt cu 1700 de ani înainte de către grecul Aristarh, dar uitat între timp) care afirma că de fapt nu Pământul, ci Soarele ar ocupa centrul Lumii noastre.
Dar curentul opus, geocentrismul("Pământul în centru"), pusese stăpânire pe mintea oamenilor încă de cu multă vreme în urmă, și noile observații ale lui Galilei au fost inițial privite cu suspiciune. Imaginile redate de combinația de lentile erau considerate ficțiuni, fantasme produse de aparaturi diavolești. Numai observațiile vizuale directe, nemijlocite optic, erau percepute ca fiind adevărate. Acest curent reacționar de gândire, care se opunea folosirii lunetelor în astronomie, privindu-le drept surse de iluzii și erori, a persistat până în a doua jumătate a secolului al XVII-lea. Astronomi de epocă, printre care Elias von Löwen, consoarta sa Maria Cunitz, dar și celebrul Johannes Hevelius au preferat să întrebuințeze în activitatea lor observațională instrumente fără lentile, gândite pentru ochiul liber, precum alidada cu pinule, quadrantul sau triquetrum-ul, care apare mai jos în colțul picturii lui Jan Mateiko ce îl înfățișează pe Copernic în conversație cu Dumnezeu.
Dar curentul opus, geocentrismul("Pământul în centru"), pusese stăpânire pe mintea oamenilor încă de cu multă vreme în urmă, și noile observații ale lui Galilei au fost inițial privite cu suspiciune. Imaginile redate de combinația de lentile erau considerate ficțiuni, fantasme produse de aparaturi diavolești. Numai observațiile vizuale directe, nemijlocite optic, erau percepute ca fiind adevărate. Acest curent reacționar de gândire, care se opunea folosirii lunetelor în astronomie, privindu-le drept surse de iluzii și erori, a persistat până în a doua jumătate a secolului al XVII-lea. Astronomi de epocă, printre care Elias von Löwen, consoarta sa Maria Cunitz, dar și celebrul Johannes Hevelius au preferat să întrebuințeze în activitatea lor observațională instrumente fără lentile, gândite pentru ochiul liber, precum alidada cu pinule, quadrantul sau triquetrum-ul, care apare mai jos în colțul picturii lui Jan Mateiko ce îl înfățișează pe Copernic în conversație cu Dumnezeu.
Dan
RăspundețiȘtergereAm citit cu mare placere si acest articol,te rog continua sa ne incanti cu scrierile tale aflate la confluenta Astronomiei cu Umanismul.
As vrea sa-mi aduc si eu contributia la ''Oda impotriva telescopului'' ,(ca unul care-l folosesc de cateva decenii :-).
Hevelius a facut doar Astrometrie cu instrumente fara lunete ala Tycho.
In rest a fost un foarte abil manuitor si constructor de lunete.
El a avut o polemica foarte virulenta cu Robert Hooke pe aceasta tema.A fost chiar numita o comisie care sa analizeze afirmatiile si rezultatele lui Hevelius,acesta sustinand ca obtine rezultate mai bune cu instrumentele de masura fara luneta de vizare.
A fost trimis la Danzig un delegat al Royal Astronomical Society ,pentru a face verificari la fata locului.
Este corect sa luam nota de faptul ca rezultatul verificarii a fost in favoarea lui Hevelius.
Abia micrometrul inventat independent de Gascoigne in Anglia si Auzout in Franta si vernierul inventat de portughezul Pedro Nunes aka Petrus Nonius ,aveau sa incline definitiv balanta in favoarea Astrometriei telescopice.
Mircea